The magic of words (86)

Am terminat ieri de citit "Diana cu Vanilie - The Book" de Diana Sorescu şi mi-a umplut inima de trăiri şi emoţii. O să vorbesc şi despre carte într-o recenzie, sper să îmi fac curaj cât mai curând, dar până atunci, vă las câteva citate minunate din carte.

Drepturile sunt rezervate Editurii ALLFA şi http://dianacuvanilie.blogspot.ro/

"Ai oglindă în casă? D-aia mare, să te vezi plan întreg? Sigur ai. Stai 5 minute în faţa oglinzii şi uită-te atent la tine. Eşti o sumă. Suma alegerilor tale. (...)

Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteori copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idioate, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete."

"Şi acum sunt mare. Şi mi-e mai frică ca oricând.

Şi nu de câini.

Mi-e frică de înălţime şi tocmai d-aia ador să zbor cu avionul. Mi-e frică de singurătate, dar mulţumesc zi de zi pentru libertatea de a-mi aparţine. Mi-e frică să nu rănesc, dar am spus „iartă-mă” de multe ori. Mi-e frică să iubesc şi să mă las iubită, dar sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am. Mi-e frică să nu sufăr, dar adulmec clipa şi mă las pradă ei. Mi-e frică de şefi, de criză, de stres, de facturi, de tuse, dezamăgiri, de alergii, de duşmani dar şi de prieteni, de probleme financiare, de boli, de ziua de mâine, de ziua de ieri, de cataclisme, de iubire, de lipsa ei, neîmpliniri, eşecuri, concedieri, depresii, de oameni, de mine.

Dar pe toate astea aleg să le înfrunt. Am curaj.

Şi...te rog... mă iei de mână?"

"Când accepţi în viaţa ta un om greşit comiţi o mare nedreptate faţă de tine. Refuzi să îţi asculţi instinctul, conştiinţa, te supui de bunăvoie unui procedeu maladiv, care va avea repercursiuni pe viitor. Scapă de oamenii gresiţi din viaţa ta. Renunţă la legături bolnăvicioase de prietenie, la relaţiile în care te minţi singur. Fii sincer! Fii sinceră!

Nu ai nevoie de acei oameni. Ce e pentru tine greşit, poate pentru altcineva va fi perfect.

Let it go."

"Când a plecat, ai crezut că lumea s-a stins. Era beznă în sufletul tău, iar durerea era zgomotoasă, urla ca un animal prins în lanţuri. Ai fi putut să plângi, şi-ai fi vrut. Doar că mândria de bărbat nu ţi-a permis să faci asta. Atunci ai realizat că e definitiv. Că a plecat şi asta-i tot. Că a luat cu ea şi o bucată din tine când a închis uşa. Şi ţi-ai dat seama că ai greşit, şi că totul are un preţ. Astăzi, după 4 ani, ai învăţat regulile fericirii. Şi ale fidelităţii. Te-ai schimbat. De fapt...ea te-a schimbat.

Unele schimbări se produc natural, fără efort şi fără să ne dăm seama, altele sunt pariuri personale, iar unele, cele mai grele, sunt renunţări pe care nu le cerem, dar suntem nevoiţi să le facem.

Nimeni nu spune că schimbările sunt uşoare. Dar, ca să strălucească, orice diamant trebuie şlefuit. Schimbarea e de fapt evoluţie."

"Sunt curioasă...tu ai simţit vreodată că te scurgi în braţele cuiva? Că aerul dintre voi se striveşte, că pulsul duduie şi-l auzi ca la Ipod?

Eu da."

"Nu te învaţă nimeni cum să treci peste o despărţire. Nu există un manual. Nu există cuvinte care să panseze rănile, culori care să umple abisul din inimă, gânduri care să limpezească haosul din minte. Atunci când te desparţi de fiinţa iubită, durerea e atât de vie încât o poţi atinge. Are forma amintirilor tale. Şi miroase a gheaţă, şi-a păsări negre. Iar timpul stă pe loc. Fiinţa ta pluteşte inertă şi-ţi auzi sângele cum clocoteşte şi strigă numele ei. Sau al lui. Şi-ai vrea să-ţi dizolvi sufletul, şi carnea, şi întreaga făptură. Poate aşa vei reuşi să nu mai simţi.

Fiecare despărţire e un dans macabru al iubirii."

"Atunci când pierzi omul iubit, o părticică din tine pleacă cu el. Pentru totdeauna. Şi e o mare tâmpenie să credem că locul acelei persoane va fi, vreodată, umplut de altcineva. Pentru că nu-i aşa. Fiecare poveste de dragoste pe care o trăim, atunci când se sfârşeşte, lasă un semn etern, unic, infailibil.  Un „X” scrijelit în scoarţa fiinţei, scris de voi amândoi, ţinându-vă pentru ultima oară de mână."

"Şi după ce pleacă, eşti obligat să uiţi. Iei amintirile, şi visele, şi nopţile de dragoste şi le arunci într-o cămară din suflet, ca pe nişte daruri preţioase, dar vechi, de care trebuie să scapi. Le săruţi încă o dată, le aşezi cu grijă pe rafturi, te îndepărtezi şi le priveşti. Îţi iei adio. Închizi uşa şi pui lacăt din lacrimi."

"Ştiţi că vă iubiţi când noţiunea de-a rămâne toată viaţa împreună vă sperie pentru că...e prea puţin."

 Imaginile au fost preluate de pe pagina oficială a cărţii, de AICI, sau de pe pagina Diana cu Vanilie, de AICI.

Dacă nu aţi citit cartea încă, nu mai aşteptaţi! Comandaţi-o şi bucuraţi-vă de ea, de cuvintele cu vanilie, de lecţiile pe care Diana Sorescu ni le-a lăsat înainte de a ne părăsi.