duminică, mai 04, 2014

O altfel de viață. "O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii" de Mark Haddon - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Trei şi o puteţi comanda de AICI.

Detaliile fac totul. Fiecare lucru, fiecare amănunt, fiecare legătură ce există, ce coexistă, ce trăiește, ce viețuiește în acest univers, trebuie să aibă o logică, un sens, o rezolvare, o soluție. Nu există profunzime, complexitate, imprevizibil... sentimente. Nu cu adevărat. Nu în modul în care noi suntem obișnuiți să simțim, să trăim, să explodăm de intensitatea vieții ce ne înconjoară... și să o acceptăm, dându-i prezumția de normalitate.
Exact. În cartea "O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii" de Mark Haddon ne arată o altă latură a vieții, o latură pe care o considerăm anormală, însă pentru un copil ca Christopher... reprezintă viața. 
Această carte este specială. Dacă aș spune doar atât, Christopher ar fi confuz, iar lui nu îi place asta. Lucrurile logice, ordonate, stabile, sunt ceea ce îi oferă lui Christopher echilibrul vieții. De aceea, voi încerca să detaliez fiecare motiv pentru care această carte vă va impresiona, însă în același timp, vă voi lăsa nesatisfăcuți cu informațiile pe care le voi furniza.
Cartea este atât de bine construită încât nu pot să nu consider cu mâna pe inimă că Mark Haddon este un geniu. Având ca personaj principal un copil de 15 ani, pe nume Christopher, ce suferă de autism, este imposibil să nu observi toate detaliile ce au creat baza acestei cărți. În primul rând, după ce am citit cartea am realizat că într-o mare măsură, titlul ei este foarte potrivit, însă nu în modul în care credem. Cartea nu se bazează doar pe o întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, chiar dacă cu aceasta se începe totul. Putem să realizăm prin faptul că titlul este atât de lung și detaliat, din cauză că este vorba de un personaj dependent de ordine. Nu este nicidecum un titlu misterios, ci este ceea ce un copil precum Christopher a experimentat într-o seară.
În al doilea rând, coperta oferă o imagine în ansamblu a ceea ce e pasionat Christopher: matematica și știința, ambele fiind materii de logică. Însă asta nu e tot.
Când veți face un pas spre lumea lui Christopher, îl veți cunoaște așa cum e el cu adevărat, tocmai din motivul că nu poate minți, deoarece minciunile îi dau starea de confuzie pe care vrea să o evite.
Punctul în care intriga începe este chiar începutul acestei cărți, un început ce va lua o întorsătură importantă în viața lui. Christopher găsește pe Wellington, câinele vecinului său, mort. Iubind foarte mult animalele, decide să investigheze moartea câinelui pentru a afla cine e asasinul și, în același timp, să scrie propria carte despre tot ceea ce experimentează în urma acestei căutări. Ceea ce e de apreciat este că băiatul  se dedică cu adevărat la scrierea cărții lui, fără să realizeze sinceritatea cu care abordează tot ce e în jurul lui. El nu descrie doar investigațiile pe care le face, ci ne și mărturisește ceea ce îi place, ceea ce îl supără, ceea ce îi acordă un confort într-o lume plină de schimbare și de un haos constant. Ne amintește cu fiecare ocazie cât de mult îi place știința și matematica, cartea lui oferind astfel informații reale și adevărate. Fiecare capitol este notat cu cifre prime, fiind fascinat de ele. Ne povestește despre regulile pe care le are, pe care și le-a impus pentru a se simți în siguranță, departe de confuzia ce se poate instala cu ușurință. Chiar dacă la prima vedere par absurde, el ne explică și ne dăruiește logica lui pe care nu dorește să o conteste nimeni. De asemenea, ne înfățișează o imagine în ansamblu a faptului că nu înțelege oamenii. Nu înțelege expresiile lor, trăirile lor, stările lor. De fiecare dată trebuie să facă un efort mare pentru a realiza situația în care se află în momentul în care împarte clipe cu alte persoane. Iar familia lui nu face excepție.
Din cauza acestei boli, Christopher are multe dificultăți și nu se poate integra în lumea reală atât de ușor ca un copil normal. Are anumite nevoi, anumite stări, anumite reacții ce fac totul complicat pentru oamenii din jur, dar și pentru cei care i-au dat viață. Oricât de special și inteligent este Chritopher, nu are nicidecum o viață ușoară, și nici cei care țin la el. 
Această aventură pe care Christopher și-a însușit-o la începutul cărții îi va oferi multe necazuri, multe obstacole, însă va primi o mică șansă de a-și depăși puțin limitele impuse, chiar dacă a fost împins foarte drastic pentru a face acest pas.
Iar nouă ne va acorda șansa de a cunoaște lumea prin ochii lui, de a vedea delimitările care există cu adevărat în viața lui și de a înțelege, atât frumusețea, cât și delicatețea cu care lumea lui Christopher este construită: ca un cerc uniform, însă atât de fragil. 
Cartea "O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii" de Mark Haddon este însăși viața. Amuzantă, dar tristă. Specială, dar înfiorătoare câteodată. Previzibilă, dar atât de imprevizibilă. Iar Christopher poate fi ușor luat ca un model în viață, de la care putem învăța despre sinceritate, despre bătălia permanentă dintre ordinea regulilor, confuzia complexității oamenilor și despre echilibrul la care trebuie să punem bază cu toții, cărămidă cu cărămidă, pentru a trăi frumos și simplu.

"Când merg cu autobuzul la şcoală mă uit la maşinile care trec pe lângă noi şi le reţin culorile. 3 maşini roşii la rând înseamnă că va fi o Zi Destul de Bună. 4 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Bună. 5 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Foarte Bună. Iar 4 maşini galbene la rând înseamnă că va fi o Zi Neagră, adică o zi în care nu vorbesc cu nimeni şi nu mănânc la prânz nimic şi Nu-mi Asum Riscuri, fiindcă galbenul e culoarea cremei de ouă, a liniilor duble galbene şi a frigurilor galbene, care e o boală mortală. Dar dacă văd 3 maşini roşii la rând sau 4 maşini roşii la rând sau 5 maşini roşii la rând, mă simt în siguranţă şi este o zi bună pentru un proiect." ;

“Domnul Jeavons a spus că-mi place matematica fiindcă este lipsită de pericole. A spus că-mi place matematica fiindcă presupune rezolvarea unor probleme, iar aceste probleme sunt dificile și interesante, dar în final ajungi la un răspuns simplu. Ce voia el să spună era că matematica nu este ca viața, fiindcă în viață nu există răspunsuri simple în final.”
Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei.

6 comentarii:

  1. Am văzut pe la diferite librării cartea asta, dar nu am apucat să-i văd descrierea, care mă face să vreau neapărat să citesc "O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii". Deci trebuie să mă apuc neapărat de ea, recenzia asta m-a convins. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh Doamne, citatele alese sunt adorabile! Cartea sună foarte bine și recenzia asta m-a convins că trebuie să fac rost de ea cât de curând!

    RăspundețiȘtergere
  3. E o carte buna si se axeaza mult pe latura vizuala, are si putin suspans, politist, psihologic...pe scurt,e un roman complex.

    RăspundețiȘtergere
  4. O carte scrisa dintr-o perspectiva originala. Cu siguranta iese in evidenta ca fiind foarte diferita de alte carti. Complexitatea spusa prin lucruri simple.

    RăspundețiȘtergere
  5. http://rheapublisher.ro/

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!