miercuri, iulie 31, 2013

Cartea o puteţi comanda de AICI.

Întotdeauna am fost de părere că îngerii există, fiind acele fiinţe care au grijă de noi, din umbră, care ne impulsionează spre bine, dar sunt alături de noi în momentul când realizăm că am mers spre o cale interzisă...Dar niciodată nu m-am gândit că ar fi posibil ca Moartea să fie cea care ne veghează, care aşteaptă sa facem pasul fatal care ne duce către ea. Oare cum e pentru ea să ne vadă constant vieţile, sa ne privească cum trăim, sa observe fiecare zâmbet sau lacrimă... Oare îi e greu? Oare îi pasă de noi cu adevărat?
După ce citiţi cartea "Hoţul de cărţi", vă puteţi face o idee relativă despre acest subiect, deoarece veţi călători alături de Moarte, naratorul romanului, alături de Liesel Meminger în Germania nazistă, asuprită sub conducerea unui barbar care a băgat frica până în măduva oaselor tuturor. Vom afla povestea fetiţei, începând cu momentul în care frăţiorul ei moare neaşteptat, la cel în care este dată spre adopţie şi viaţa îi va lua o turnură neaşteptată, dar şi ce se va întâmpla cu ea mai departe. Liesel va ajunge la doi oameni modeşti, împovăraţi de griji, dar care o vor iubi din tot sufletul, deşi fiecare în felul lui. Va învăţa lecţii importante de la ei şi de la viaţă, va înţelege ce e empatia, prietenia, curajul, frica, foamea, speranţa.. dar şi multe altele.  
Liesel e un copil ambiţios şi curajos, un adevărat exemplu pentru noi toţi. Determinarea ei de a învăţa să citească, de a se autodepăşi, compasiunea şi înţelegerea de care dă dovadă m-au impresionat cu adevărat. Dragostea ei pentru cărţi e uimitoare, ele fac parte din sufletul ei, o definesc ca om. Am rămas profund mişcată de modul în care ele au unit pe acei oameni lipsiţi de speranţă, când Liesel le citea în timpul bombardamentelor, i-a făcut să uite de teama că în orice clipă viaţa lor se poate sfârşi, le-a adus alinare. Cuvintele în această poveste au un rol esenţial, ne arată cum sunt ele capabile să apropie oamenii, să creeze o legătură între inimile lor.
Personajul meu preferat din carte a fost Moartea. Nu am crezut vreodată că voi spune asta, dar e cu adevărat cel mai sincer şi inedit narator, un observator fin al evenimentelor din jur. Contrar aşteptărilor mele, Markus Zusak reuşeşte să portretizeze o Moarte destul de umană, obosită după atâtea suflete pierdute de care a trebuit să se ocupe, o Moarte receptivă, atentă, interesantă.
Cadrul acţiunii este unul deprimant, neprietenos, în concordanţă cu acele timpuri urâte şi dureroase. Nu am mai citit până acum cărţi care făceau referire la Hitler, sau la Al Doilea Război Mondial privit prin prisma Germaniei. Am încercat să stau departe de cruzimea şi lipsa de umanitate a acestui conducător, fiind uşor de impresionat, convinsă fiind că acele imagini mă vor bântui. Dar datorită romanului „Hoţul de cărţi am înţeles multe lucruri, am simţit tortura şi chinul acelor oameni, am putut empatiza cu ei. 
Cu toate că romanul are o temă în mare parte tristă, te lasă la final cu speranţă în inimă şi cu gândul că şi după cea mai urâtă furtună, cei mai întunecaţi nori, tot va răsări soarele.
Se vede că autorul a scris în primul rând pentru el, pentru sufletul lui, nu veţi găsi nimic comercial aici, iar cartea nu respectă anumite reguli atât de aplicate, sau ingrediente menite să prelungească suspansul, să menţină voalul incertitudinii pentru a transforma cititorul într-un sclav al cuvintelor sale. Din contră, anumite momente importante, şocante, ne sunt dezvăluite cu mult înainte de a se întâmpla. Cartea nu se citeşte uşor şi nu e genul de lectură înrobitoare, care nu te lasă să respiri până nu o termini. Din contră, trebuie să îi acorzi tot timpul şi atenţia ta, să insişti asupra unor situaţii, să meditezi la ele, să treci cu calm prin poveste pentru a simţi prin ce trec personajele. Vei fi transpus în acea perioadă neagră, frica, neputinţa, foamea şi nedreptatea te vor copleşi, dar totodată speranţa şi cuvintele te vor salva.
Vine un moment în care indiferent câte cărţi ai citit, poveşti ai descoperit, câte emoţii te-au năpădit plimbându-te alături de diverse personaje şi înţelegându-le acţiunile, o carte îţi poate pune capac, îţi taie respiraţia şi te lasă fără cuvinte, indiferent cât de mult ţi-a plăcut. Pentru mine, „Hoţul de cărţi” a fost una dintre ele.

Carte primită de la Libris, cea mai mare librărie online, pentru recenzie.

Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la cele mai bune promoţii. De asemenea, puteţi cumpăra şi  cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinatate.

Când Moartea are de spus o poveste, trebuie să o asculți. „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak - Recenzie

Read More

Ce vă pot spune? Am terminat aseară de văzut sezonul 4 din The Vampire Diaries(nu ştiu cum am rezistat atât timp fără el) şi încă plutesc.. Minunat a fost!

We Love (26)

Read More

marți, iulie 30, 2013

Quote Line (191)

Read More

luni, iulie 29, 2013


Lucy Silchester şi-a părăsit iubitul perfect pentru că relaţia nu mai mergea şi a demisionat fiindcă nu era de acord cu politica firmei. Acestea sunt numai două dintre poveştile pe care Lucy le-a spus prietenilor şi familiei ca să-şi mascheze eşecurile. Există însă cineva care ştie adevărul. Viaţa ei, un bărbat nefericit, cu ochii injectaţi şi îmbrăcat într-un costum şifonat, îi trimite scrisoare după scrisoare, insistând ca ea să vină la o întâlnire. În cele din urmă, Lucy acceptă invitaţia şi măştile încep să cadă...

“O poveste surprinzătoare, care îţi încălzeşte inima.” - Booklist

“Unul dintre cele mai bune romane ale autoarei…
Amuzant, emoţionant, cu un mesaj profund.” - Daily Express


Recunosc ruşinată că nu am citit niciun roman de-al Ceceliei Ahern până acum, deşi mi-am dorit mult. Pe care mi l-aţi recomanda să îl încerc primul?

„Întâlnire cu viaţa” de Cecelia Ahern la Editura ALL!

Read More

sâmbătă, iulie 27, 2013

Quote Line (190)

Read More

vineri, iulie 26, 2013

Sper să mai aveți răbdare să citiți și răspunsurile mele :)). Tag-ul e foarte drăguț și sperăm să îl luați cât mai mulți, dacă doriți.
Reguli: 
- Preia imaginea Summer Tag în postare; 
- Răspunde la cele 12 întrebări (pozele de la unele sunt doar opţionale); 
- Dă mai departe.

1. Care este cea mai ieftină şi cea mai scumpă carte din biblioteca ta? (+poză, opţional)
Sincer, nu pot să îmi dau seama care e cea mai ieftină carte din biblioteca mea. Dar am ales-o pe ”Fetița cu chibrituri” de Hans Christian Andersen pentru că am primit-o în dar de la o prietenă bună. Iar cea mai scumpă carte este ”În numele prințesei moarte” de Kenizé Mourad.

2. Ce carte e o „plăcere nevinovată” pentru tine, şi ai reciti-o cu drag?
Ultima carte citită de mine a fost ”E ușor să te iubesc” de Tammara Webber, în timp ce alții învățau pentru admiterea la medicină și în timp ce alții dădeau realmente examenul de admitere. A fost o delectare să mă scufund în poveste, așteptând în același timp pe prietena mea să iasă de la examen. Mi-a plăcut atât de mult, încât aș fi în stare să recitesc cartea :X. De asemenea, o carte care m-a impresionat și mi-a dat dependență în orele pe care le-am curmat din timpul meu pentru învățat, doar ca să o citesc. Se numește ”Fericirea începe azi” de Jamie McGuire și recunosc că în timpul sesiunii, am mai răsfoit-o din când în când pentru a mă relaxa cu câteva secvențe care mi-au plăcut enorm. 
P.S. Neavând la mine cartea ”Fericirea începe azi”, am rugat-o pe o prietenă să facă poze. Mulțumesc mult, Cris.

3. Ce calităţi şi trăsături fizice ar trebui să aibă un personaj ca să te cucerească? Şi care personaj s-a apropiat până acum de „perfecţiune”?
Cea mai grea întrebare pentru mine. Deoarece nu am un tipar anume la băieți dar... aș putea spune toate calitațile pe care le-am observat la băieți și mi-au plăcut. În concluzie, ador băieții amuzanți, sarcastici, care sunt ei însuși, indiferent dacă unele defecte nu sunt suportate de alții, cărora le pasă de persoanele dragi lor. Îmi place acel băiat care se bucură de lucrurile mărunte cu ușurință și ar face orice pentru persoana iubită, care e dispus să facă anumite sacrificii, dar să nu se sacrifice pe el înșusi. Și... să fie băiat :)). Să ia inițiativă în momentele în care crede el că contează cel mai mult, dar să accepte și părerile altora. Deoarece, cunosc băieți care se apucă de plâns din orice lucru nesemnificativ - nu, nu glumesc -, care își calcă mândria în picioare și acceptă tot ce îi spune iubita ca fiind lucrul cel mai bun și important. 
Părerea mea, dacă mi-aș dori un băiat care e ca un cățeluș, mai bine îmi iau direct un câine adevărat. 
Iar ca aspect :X... Părul negru, puțin răvășit, ochii negrii și gropițe. Am întâlnit în realitate o asemenea ființă și am încremenit când m-am scufundat în ochii lui mari, făcându-mă de râs :)). Dar nu pot spune că nu mi-ar plăcea orice gen de băiat, mai puțin cei cu părul lung, blond și ochii albaștri. Nu mă întrebați de ce, dar nu sunt printre preferințele mele. De asemenea, am observat că mă delectez cu imaginea unui băiat care fumează și are câteva tatuaje pe el, tatuaje ce au o semnificație profundă... și care port ochelari de vedere. Știu, pare ciudat, dar mi se pare că acei băieți care poartă ochelari, nu le este rușine de acest fapt - ca mulți alții.
Ce personaj seamănă cel mai mult cu băiatul viselor mele? Lucas din ”E ușor să te iubesc” de Tammara Webber.

4. Ce carte ai tot amânat să o citeşti din cauza lipsei timpului sau a lenei? (+poză, opţional)
Nu e vorba neapărat de o carte, ci mai degrabă de o serie. Este seria ”Instrumente mortale”de Cassandra Clare. Este printre singurele serii la care am toate cărțile apărute, dar de care nu am citit nimic. De ce? Din cauza timpului. Am preferat să citesc alte cărți din serii deja începute. Dar de ea mă apuc în următoarele zile. Deoarece mătușa mea a citit toată seria și i-a plăcut enorm, ultimul volum fiind încă la dânsă:)) . De asemenea, știu că este o serie superbă, după care va apărea un film și Krisz mi-a sugerat cu entuziasm că seria aceasta merită citită cât de curând.

5. Cu care autor ai o relaţie de iubire-ură şi de ce?
Liz Brasweel alias Celia Thomson, scriitoarea seriei ”Cele nouă vieți ale lui Chloe King”. M-a impresionat foarte mult primul volum, fiind într-un fel pesimistă deoarece știam voi avea de a face cu pisicile - nu sunt o adoratoare a lor. Însă această carte m-a făcut să le plac foarte mult. De aceea, am fost foarte încrezătoare că al doilea volum îmi va depăși toate așteptările, dar nu a fost așa. M-a dezamăgit, într-un fel sau altul. Poate dacă nu aveam așteptări prea mari, ar fi avut un alt impact cartea, dar nu sunt sigură. De aceea, încă nu m-am încumetat să citesc al treilea volum, chiar dacă îl am de ceva vreme în bibliotecă. Sper din suflet că al treilea să îmi taie răsuflarea, așa de minunată să fie. Sau ar trebui să îmi liniștesc și de data asta așteptările? :))

6. Ce carte te-a cucerit în timp ce o citeai, dar după o vreme de când ai terminat-o ai realizat că nu e aşa minunată? Şi ce anume ţi-a schimbat părerea despre ea?

Nu pot spune că am trecut prin asemenea experiență, însă am pățit să fiu cucerită de începutul cărții, dar să fiu trezită la realitate de unele aspecte. Mi-a povestit o prietenă despre o carte abia publicată, scrisă de o româncă care are un blog cu niște articole superbe. Începutul cărții îl avea postat pe blog și am putut să mă delectez cu el. Mi-a plăcut enorm, atât începutul, cât și unele articole pe care le-am citit. Mi-am spus că nu mă va dezamăgi cu siguranță cartea, observând ce impact a avut asupra atâtor oameni. Dar nu a fost așa. De curând, am făcut rost de primele două volume și chiar dacă unele aspecte din poveste le-am adorat - acele pasaje scrise din jurnalul ei, etc -, au fost unele lucruri care se băteau cap în cap, iar acest lucru nu mi-a plăcut, făcându-mă să mă întreb de ce majoritatea persoanelor au pus-o pe un piedestal de neclintit. Nu spun că nu este o serie destul de bună, dar cu talentul pe care îl are, putea să scrie o carte de excepție... și asta e doar părerea mea, așa că să nu-mi săriți în cap :)).
Este vorba de seria ”Fluturi” de Irina Binder.

7. Stilul cărui autor e unic pentru tine şi de ce?
Tahereh Mafi, autoarea cărții ”Spulberă-mă”. Dacă vreți să aflați de ce, puteți să citiți impresiile mele de la recenzia cărții. Acolo am spus în detaliu tot ce mi-a plăcut la felul de a scrie al autoarei. 

8. Care e cea mai subţire şi cea mai groasă carte din biblioteca ta? (+poză, opţional)
Cea mai subțire carte pe care o am în bibliotecă este ”W.i.t.c.h. - 100 de lucruri pentru a-i cunoaște pe băieți”. A fost prima carte pe care am primit-o de la fratele meu :)). Nu știu dacă m-a învățat ceva util cartea - s-a ocupat fratele meu de lecția ”băieții” -, dar mi-a plăcut să o citesc.
Iar ”Cartea ucenicului vrăjitor” de Oberon Zell-Ravenheart este cea mai groasă. Într-o zi, mi-am propus să încerc  unele lucruri din carte pentru a mă amuza. Dacă veți vedea o fată pe mătură cu o bachetă strălucitoare în mână, să știți cine e :)).

9. Ce preferi într-o carte: un triunghi amoros sau o iubire interzisă, şi de ce?
Un pentagon amoros :)). Ambele sunt interesante, fascinante. Ce urăsc la un triunghi amoros este că întotdeauna mă atașez de ambii băieți, și, în majoritatea cazurilor, când aleg într-un final pe unul dintre ei, câștigă celălalt :)). Dar după cum a spus și Krisz, este minunat cum o scriitoare reușește să scrie despre iubiri diferite, în așa fel încât să le îndrăgim pe amândouă. Iar la o iubire interzisă... îmi place că cuvântul ”interzis” se transformă dureros de încet, dar într-un mod foarte frumos, în cuvântul ”posibil”.

10. Alege 5 cărţi (sau 10, dacă ai multă inspiraţie) şi descrie-le într-un cuvânt pe fiecare. (fără să se repete cuvintele; pot fi folosite şi cuvinte din alte limbi)
”Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit)” de Sarah Mlynowski - Amuzantă
”Poveștile unei inimi” de Diana-Florina Cosmin - Specială
”O zi” de David Nicholls - Sufletistă
”Spulberă-mă” de Tahereh Mafi - Emoționantă
”La răscruce de vânturi” de Emily Bronte - Superbă

11. Alege 5 personaje (sau 10, dacă ai multă inspiraţie) şi descrie-le într-un cuvânt pe fiecare. (fără să se repete cuvintele; pot fi folosite şi cuvinte din alte limbi)
Lucas din ”E ușor să te iubesc” - Ideal
Travis din ”Fericirea începe azi” - Neîncrezător
Georgina din ”Georgina Kincaid” - Fatală
Peeta  din ”Jocurile foamei” - Altruist
Dru din ”Altfel de îngeri” - Luptătoare


12. Scrie un citat sau câteva fraze din începutul cărţii pe care o citeşti acum.

Eu azi am citit primele pagini din cartea ”Dacă aș rămâne” de Gayle Forman și am dat de un citat amuzant:
”- Ura! chirăie Teddy fluturându-și mâinile prin aer.
- Ai prea multă energie pentru ora asta matinală, îl necăjesc eu. Mă întorc spre mama. Poate că n-ar trebui să-l lași pe Teddy să bea atâta cafea.
- Am trecut la cafea decofeinizată, a preluat mama ideea. E exuberant din fire.
- E-n regulă, atâta timp cât nu mă treci pe mine pe decofeinizată, spun eu.
- Asta s-ar numi maltratarea copilului, zice tata.”

Acest tag îl dau tuturor și mai ales tuturor :)). 
Take care,
Alexya

Summer Tag! - part II

Read More

Eu una nu sunt fana verii, din contră. Căldura şi soarele care mă bate în cap îmi fură tot cheful de viaţă şi energia, în loc să fie invers. Eu, faţă de oamenii normali, aleg să mă baricadez în casă vara, la răcoare, cu o carte bună în mână sau un serial fain la TV, şi să ies doar seara când nu mai e înăduşeală. Dar ştiu că vara e anotimpul preferat al multora, când vă simţiţi mai veseli şi activi, de aceea cred că un prim Summer Giveaway, aşa, de încălzire, o să vă binedispună.
Ştiu că vă era dor de un concurs cu tragere la sorţi, pentru că din ce am observat, ele rămân preferatele voastre.  Am pregătit pentru voi nişte cărţi frumoase care sper să vă facă cu ochiul, cerinţe uşoare, ca de obicei, ca să vă puteţi înscrie cât mai mulţi..  Acestea fiind spuse, găsiţi mai jos detaliile concursului.

Premiile:
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic

Cerinţele:
Sper să participaţi în număr cât mai mare pentru că nu aveţi nimic de pierdut, doar de câştigat, dacă sunteţi norocoşi. Acest concurs nu ar fi putut avea loc fără sprijinul sponsorilor noştri minunaţi:
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
Baftă !!

________________________________________________
UPDATE!! CÂŞTIGĂTORII!!

Înainte de a îi anunţa, aş dori să fac o scurtă precizare. Nu stăm să verificăm sutele de intrări, am avut la unele concursuri şi mii. E imposibil şi nu avem atât de mult timp ca să facem asta. Dar asta nu înseamnă că vă puteţi culca pe o ureche. Verificăm intrările căştigătoare! Degeaba aveţi noroc şi ieşiţi la tragerea la sorţi, dacă atunci când verificăm intrarea ea nu e îndeplinită de fapt. Consecinţa? Un nou câştigător ales în loc. Cum am avut şi acum un caz, dar şi în alte dăţi, degeaba pui că ai scris pe blogul tău despre concurs, dacă mie la extra info nu mi-ai lăsat link-ul unde ai postat - nu putem visa noaptea adresele blogurilor voastre.  Aşa că dacă aveţi impresia că ne fraieriţi, de fapt vă furaţi singuri căciula. Asta ca sfat pentru următoarele concursuri de gen.

Acum, norocoşii de data aceasta au fost (de fapt norocoasele), după cum puteţi verifica şi mai sus în Raffle:
1. Alexandra M. (Alexandra Marta) care va primi "Dezvăluiri de sucub".
2. Diana I. (Diana Iuliana) care va primi "Reacţie în lanţ".
3. Ana M. (Ana Maria Profir) care va primi "Fantomele din altă lume"

Felicitări! Vă rugăm să trimiteţi adresa completă şi numărul de telefon la adresa alexya_fanfics@yahoo.com. Aveţi la dispoziţie 4 zile pentru asta, în caz contrar vom alege alt câştigător sau câştigători.

| UPDATE - Câştigătorii!! | Summer Giveaway!

Read More

joi, iulie 25, 2013

Am văzut că vă plac lepşele, şi nouă ne plac, şi am decis să dăm mai departe una de vară. Un “Summer Tag”. Unele întrebări sunt traduse din tagurile de vlogurile de cărţi, de pe Youtube, altele sunt făcute de mine. Sper să vă placă şi să le preluaţi cât mai mulţi.
Reguli:
-          Preia imaginea Summer Tag în postare;
-          Răspunde la cele 12 întrebări (pozele de la unele sunt doar opţionale);
-          Dă mai departe.

Mai jos sunt întrebările şi răspunsurile mele (Krisz), Alexya va face o altă postare cu ale ei. Să-i dăm drumul :D

1. Care este cea mai ieftină şi cea mai scumpă carte din biblioteca ta? (+poză, opţional)
Cea mai ieftină carte este „Cum să nu dai chix ca femeie” de Carmen Rico-Godoy, am luat-o de la un anticariat online şi am dat aproape 2 lei pe ea. Iar cea mai scumpă este „JFK: 11.22.63” de Stephen King.

2. Ce carte e o „plăcere nevinovată” pentru tine, şi ai reciti-o cu drag?
Aici e o problemă.. după cum v-am mai spus, eu nu recitesc cărţi. Mai niciodată. Şi asta nu pentru că nu am o mulţime de cărţi de suflet, care m-au făcut să visez şi să le iubesc şi care ar merita oricând să mă bucur de magia lor din nou, ci pentru că nu am mult timp, în ultima vreme acesta e tot mai limitat, şi aş prefera ca atunci când pot să citesc romane noi. Sunt o mulţime de cărţi care îmi fac cu ochiul şi îmi doresc mult să le citesc, vreau să le descopăr personajele şi povestea. Însă mi-am propus să recitesc în vacanţă „Circul Nopţii” de Erin Morgenstern, probabil cel mai bun fantasy citit anul acesta de mine. Vreau să selectez şi câteva citate, şi trebuie să îi fac şi recenzia. Excepţională carte! De asemenea, îmi doresc mult să citesc ”Mare Tranquillitatis” şi în română, fiindcă am citit cartea în engleză doar. Sper să reuşesc.

3. Ce calităţi şi trăsături fizice ar trebui să aibă un personaj ca să te cucerească?  Şi care personaj s-a apropiat până acum de „perfecţiune”?
Fiind fată, o să vorbesc doar de tiparul meu ideal în ceea ce priveşte personajele masculine. Îmi plac tipii carismatici, sarcastici, inteligenţi, încrezători în ei, dar fără să fie aroganţi, loiali, capabili să facă orice pentru persoana iubită, dar care să pună piciorul în prag atunci când e cazul. 
Iar ca aspect, înalt, cu părul şaten, şaten deschis, cu o freză aşa, aparent răvăşită, ochi verzi, gropiţe. Îmi plac tipii care fumează din cărţi.. iar cel mai mult s-a apropiat de idealul meu, dacă ar fi să aleg un personaj din cărţile contemporane, şi nu clasice, pentru că de acolo aş avea n exemple, Adrian Ivashkov.

4. Ce carte ai tot amânat să o citeşti din cauza lipsei timpului sau a lenei? (+poză, opţional)
Am o carte care mă aşteaptă de multă vreme şi care trebuie neapărat să o citesc. E vorba de "Borgia” de Sarah Bower. Motivele sunt ambele..si din cauza timpului, dar şi a lenei. Cartea mă intimidează puţin, după cum puteţi vedea din poză e destul de groasă, dar am un feeling că e foarte bună, şi ştiu că e apărut şi un serial după ea, foarte tare, pe care mi l-a recomandat prietena mea.

5. Cu care autor ai o relaţie de iubire-ură şi de ce?
Kiera Cass, autoarea trilogiei distopice „The Selection”. Şi nici nu a trebuit să mă gândesc foarte mult. Am adorat primul volum, mi s-a părut perfect, m-a făcut să visez, însă m-a dezamăgit rău cu cel de-al doilea. Acţiunea oarecum repetitivă, monotonă, aceleaşi personaje pe care le-am iubit acum m-au enervat, erau aşa frustrante uneori. De aceea aştept să aflu deznodământul poveştii, sper să se scoată Kiera cu el. Deşi ură e mult spun, în ochii mei scriitoarea a scăzut. Poate volumul trei şi ultimul îmi va schimba părerea.

6. Ce carte te-a cucerit în timp ce o citeai, dar după o vreme de când ai terminat-o ai realizat că nu e aşa minunată? Şi ce anume ţi-a schimbat părerea despre ea?
Cred că aceea ar fi „Beautiful Disaster”(„Fericirea începe azi”) de Jamie McGuire. Am fost captivată de poveste, de stil, de personaje, Travis mi s-a părut remarcabil, aparte. În afară de finalul mult mai siropos pentru gustul meu, cartea mi-a plăcut mult. Însă apoi, reflectând la părţile urâte ale ei, şi ale comportamentului lui Travis, mi-am mai schimbat puţin părerea. Pentru că am văzut multe tinere care îl consideră tipul perfect şi nu au sesizat nimic greşit la relaţia lui cu Abby. Dacă poţi să discerni binele de rău, exemplu negativ, e ok cartea.

7. Stilul cărui autor e unic pentru tine şi de ce?
Tahereh Mafi (Spulberă-mă). M-a impresionat profund capacitatea ei de a transmite frământările, gândurile personajului, emoţiile, m-au captivat acele repetiţii ale unor cuvinte, acele fraze poetice, unele aparent fără loică, tăieturile. Din punctul meu de vedere stilul ei este unic, fascinant.

8. Care e cea mai subţire şi cea mai groasă carte din biblioteca ta? (+poză, opţional)
Cea mai subţire e „Jurnalul Albinelor: Cine bâzâie aici?” am luat-o pentru că mi-a plăcut mult de tot filmul Bee Movie, animaţiile sunt printre preferatele mele. Şi da, e o carte pentru copii, are vreo 60 de pagini, dar who cares :D? Iar ”Ecouri din trecut” de Diana Gabaldon e cea mai groasă, are peste 1000 de pagini, o carte pe care îmi doresc de foarte mult timp să o citesc.

9. Ce preferi într-o carte: un triunghi amoros sau o iubire interzisă, şi de ce?
Deşi am fost tentată să zic iubire interzisă, m-am răzgândit. Pentru că nu mai suntem pe vremea Julietei, când familia şi alţi factori puteau distruge o relaţie. În zilele noastre orice e posibil, dacă iubeşti cu adevărat lupţi până în pânzele albe, nu prea mai sunt piedici diferenţele de nivel social, dezacordul părinţilor, etc. Aşa că o să aleg triunghiul amoros, oricât de expirat l-aţi considera mulţi. Dar sunt fascinată de capacitatea unor scriitoare de a zugrăvi două tipuri de iubire diferite faţă de aceeaşi persoană, caractere diferite, şi cum simt  ele.

10. Alege 5 cărţi (sau 10, dacă ai multă inspiraţie) şi descrie-le într-un cuvânt pe fiecare. (fără să se repete cuvintele; pot fi folosite şi cuvinte din alte limbi)
„Trandafiri” de Leila Meacham – Excepţională
„Circul Nopţii” de Erin Morgenstern – Magică
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi – Specială
„Climate” de Andre Maurois – Dramatică
„Mare Tranquillitatis” de Katja Millay - Emoţionantă

11. Alege 5 personaje (sau 10, dacă ai multă inspiraţie) şi descrie-le într-un cuvânt pe fiecare. (fără să se repete cuvintele; pot fi folosite şi cuvinte din alte limbi)
Domnul Darcy din „Mândrie şi prejudecată” – Ideal
Patch din „Îngerul Nopţii” – Protectiv
Adam din „Dacă aş rămâne” – Artist
Warner din „Spulberă-mă” – Neînţeles
Ellie din „Când Dumnezeu era iepure” – Isteaţă

12. Scrie un citat sau câteva fraze din începutul cărţii pe care o citeşti acum.
O să vă scriu un citat dintr-o carte minunată pe care abia am terminat-o, şi care mi-a amintit puţin de „Pe aripile vântului”, este vorba de „Trandafiri” de Leila Meacham:
„- Mary..Percy a luat-o de umeri. Somerset e doar pământ şi seminţe. Eu sunt carne şi oase.
Ştiu că poate vouă nu vă spune mare lucru acest citat, dar dacă aţi citi cartea aţi înţelege cât de emoţionante şi intense sunt aceste cuvinte.


O să dau tag tuturor celor înscrişi în concursul de fidelitate şi care au blog, şi celor care nu au uitat de noi şi ne-au nominalizat în ultima vreme la lepşe: RoxtaoBia Bianca, Madalina BoboceaRaftul misterelor, Ghanda , Laurentzyu, Emy şi Thesagittariusbooksblog . 
De asemenea, oricine doreşte, e liber să preia leapşa.!

Love,
Krisz

Summer Tag!

Read More

miercuri, iulie 24, 2013

Am decis să dăm startul la un concurs de fidelitate deoarece dorim să vă auzim părerile și să discutăm cu toții despre tot ce se întâmplă pe acest blog. Din cauza faptului că am fost amândouă ocupate să terminam cu bine sesiunea nu am fost foarte comunicative, dar acest lucru se va schimba și sperăm ca prin acest concurs să vă stimulăm să fiți alături de noi. De asemenea, ne-am gândit că acum, fiind vară, aveţi şi voi mai mult timp liber şi vă puteţi înscrie mai mulţi.

Regulile sunt majoritatea aceleasi ca și cele din anterioarele concursuri de fidelitate:

Regulament:
Vom da starul acestui concurs pe luna august dacă se înscriu minim 6 persoane ! 
- Fiecare dintre voi poate da doar 3-4 comentarii maxim de postare.
Puteți comenta doar la postările de acum încolo, dar şi la postările cu recenzii si citate din luna iulie 2013 doar (ca să găsiți mai ușor o parte din recenzii, accesați slide-show-ul de sus)
- Fiecare comentariu trebuie să aibă minim 4 cuvinte ca să fie luat în considerație. 
- Nu puteți da comentarii unul după altul.
- Contează cât de cât și calitatea comentariilor, nu doar cantitatea.   

UPDATE: Când am scris ca fiecare poate da 3-4 comentarii maxim, ne refeream la   3-4 comentarii maxim de postare, nu in total. Probabil aţi înţeles, dar acum am completat ca să nu fie neclarităţi. 

Dacă ați citit regulamentul de mai sus, și doriți să vă înscrieți la ”Concursul de Fidelitate pe luna August”, vă puteți înscrie lăsând un comentariu la această postare, cu Nick-ul cu care veți comenta.

Durata concursului: 25 iulie - 25 august 2013
Premii: 
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic

Sperăm să vă înscrieţi cât mai mulţi. Multe mulţumiri sponsorilor:
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
P.S. Dacă aveţi anumite neclarităţi sau doriţi informaţii suplimentare, le puteţi lăsa în comentarii la această postare. 

UPDATE! Înscrieri la "Concursul de Fidelitate" pe luna August!

Read More

Am revenit cu ultima postare de citate din "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay, traducere de domnul Adrian Deliu. Nişte citate deosebite, şi un roman de neuitat.

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

„- Ştii, oamenii mereu cred că fetele sunt cele care caută cu disperare să-i schimbe pe băieţi, să-i facă mai buni, să fie ce le trebuie lor.
Mă priveşte de parcă ar trebui să înţeleg ce spune ea, dar poate că sunt eu mai tare de cap, fiindcă n-am habar.
- Josh poate să pară uneori un om foarte bătrân. Dar, până la urmă, tot un adolescent rămâne, şi vrea ce vor toţi adolescenţii.
Se opreşte, văzând că o privesc cu ochii mijiţi, şi izbucneşte în râs.
- Nu aia. Scoate-ţi gândurile din mocirlă. Nu. Să fie eroul. S-o salveze pe fată. Să te salveze pe tine.

„- Cred că ştim amândouă la fel de bine că Josh e cel care are nevoie să fie salvat.”

„Aşa a fost ea mereu, ca muzica şi versurile din două cântece diferite.”

„Nu ştiu precis cât timp stăm aşa în camioneta lui Josh, ţinându-ne de mână, înconjuraţi de întuneric şi de regrete nerostite. Dar e suficient cât să-mi dau seama că nu există poveşti sau secrete pe lume de care să merite să mă ţin, mai mult decât de mâna lui.”

„Ea e încă în picioare, şi nu e. Întreaga greutate şi-o lasă pe mine. Toată. Greutatea trupului ei, şi a secretelor, şi a lacrimilor, şi a suferinţei, şi a regretului, şi a pierderii, şi mă simt de parcă aş fi cât pe ce să cedez, la rândul meu, pentru că e prea mult. Nu vreau să cunosc nimic din toate astea. Acum o înţeleg de ce-şi petrecea atât de mult timp alergând. Îmi vine şi mie să alerg, departe. Îmi vine s-o las să cadă, şi să dau uşa de perete, şi să fug, fără să mai privesc înapoi, fiindcă nu pot să fac una ca asta. Nu sunt destul de puternic, nu sunt destul de curajos, nu sunt destul de liniştitor. Nu sunt destul. Nu sunt mântuirea nimănui. Nică măcar a mea. ”

„- Cum îi spui tu? mă întreabă, deşi nu cred că asta ar fi adevărata ei întrebare.
- Rază de Soare, îi răspund, iar ea zâmbeşte ca şi cum i s-ar părea un nume perfect, şi s-ar putea să fie singura persoană în afară de mine care să creadă asta.
- Şi ce e ea pentru tine? şopteşte din nou.
Asta-i adevărata întrebare, şi ştiu răspunsul, chiar dacă nu şi cum să-l formulez.
Dar vocea înfundată a lui Drew se înalţă dinspre podea înainte să pot răspunde eu.
- Familia, zice el.
Şi are dreptate. ”

V-am convins să citiţi cât mai urgent această carte extraordinară?

The magic of words (78)

Read More

luni, iulie 22, 2013

Cartea o puteţi comanda de AICI.

După ce conştientizezi nişte lucruri esenţiale, descoperi nişte adevăruri care îţi dărâmă toate lucrurile în care ai crezut până atunci, inevitabil îşi va face loc în inima ta, dezamăgirea, frustrarea, care vor duce la revoltă, la dorinţa de a schimba minciuna în care ai trăit. Aşa şi Cassia, personajul principal din trilogia distopică a lui Ally Condie, punând cap la cap toate indiciile oferite de bunicul ei, dar şi de Ky, băiatul chinuit şi cu un trecut trist, care a trezit în sufletul ei sentimente puternice, a conştientizat cât de nedreaptă e lumea aparent perfectă în care trăieşte şi doreşte să evadeze din colivia poleită cu bune intenţii - false - şi plină de fisuri, care o ţine captivă, adică societatea.
Romanul nu se dezice de structura tipică seriilor distopice, adică lume ideală – concepţiile despre ea se clatină – urmează revolta, dar ce o diferenţiază de ele este stilul special, liric, sensibil. Cartea nu are o acţiune complicată, nu este foarte antrenantă, nu o veţi citit cu inima cât un purice, dar cu siguranţă vă va surprinde datorită pasajelor încărcate de emoţii şi a deselor momente în care se pune accentul pe trăirile şi frământările personajelor.  
„Legăminte”, primul volum, mi-a trezit o curiozitate aparte în ceea ce privea trecutul lui Ky. Ni s-au oferit mici indicii, câteva pastiluţe care au dat de înţeles cât a suferit el, şi toate nedreptăţile care i s-au făcut, dar acum autoarea a fost mai darnică cu noi, cititorii ei, şi ne-a oferit povestea lui, una care cu siguranţă vă va impresiona şi înduioşa. Abia acum am văzut toată angoasa şi şocurile prin care el a trecut.
Ce a fost neaşteptat pentru mine, e că deşi Xander nu este prezent mai deloc în carte, în mare parte este menţionat în discuţii de restul personajelor, aflăm câteva adevăruri interesante despre el, care ne vor arăta că, contrar a ceea ce eu credeam, rolul lui nu s-a terminat, nici în ceea ce priveşte acţiunea, dar nici în viaţa şi inima Cassiei. Uneori aceasta oscilează între cei doi, rememorează momente frumoase cu cel care cel care îi era destinat ca pereche de către Societate, şi prietenul bun din copilărie, deci ne putem aştepta la un triunghi amoros tot mai bine conturat. Mai ales că uneori Ky o dezamăgeşte atât prin lucrurile pe care le ascunde de ea, cât mai ales prin poziţia pe care o are el în ceea ce priveşte revolta. Un lucru care m-a surprins plăcut la Cassia, şi m-a făcut să o admir, e că dacă iniţial am crezut că aceasta va fi doar o carte siropoasă în care eroina îl urmează orbeşte pe cel de care este îndrăgostită, că acesta este singurul ei gând, m-am înşelat. Ea, în afară de apropierea de Ky, îşi doreşte să facă parte din cei care vor să schimbe societatea, vrea să contribuie, să aibă un rol important, e o luptătoare.
Am uitat să menţionez că în „Răspântii” vor apărea câteva personaje noi, unele foarte misterioase şi care vă vor trezi constant suspiciuni, altele plăcute şi de care vă veţi ataşa. Însă fiecare are istoria lui, un background trist, dar sunt puternici şi speră la mai bine.
Volumul doi este mai mult unul de legătură, din punctul meu de vedere, are rolul de a ne dezvălui anumite informaţii esenţiale şi care ne sugerează ce se va întâmpla mai departe, dar e şi mai sărac în răsturnări de situaţii şi acţiune. Însă e o lectură plăcută şi liniştitoare, parcă simţi calmul curgându-ţi prin vene în timp ce parcurgi paginile lui.
Recunosc că această distopie nu m-a prins foarte tare, faţă de altele, dar nu ştiu să explic şi de ce. Pentru că eu nu sunt disperată pentru adrenalina dintre rânduri, inima mea e mulţumită şi când citesc ceva poetic, în stilul ei. Cred că nu am simţit o chimie aparte cu personajele masculine, care nu m-au prea convins, cum am păţit cu alte distopii. Cu toate acestea, aştept cu mare interes să citesc deznodământul poveştii, deoarece am înţeles că e unul foarte captivant. Sper ca ultimul volum să îmi schimbe părerea complet şi să adaug „Legăminte” în sertăraşul seriilor mele de suflet.

“A trecut atâta timp de când mi-am permis să mă înfurii, încât nu doar simt furia. Îmi umple gura şi o înghit; are un gust înţepător şi metalic, de parcă aş mesteca folie de aluminiu.„

„Societatea nu vrea să ne fie frică de moarte. Însă mie nu-mi este. Mi-e frică doar să nu mor cum trebuie.”


„Eu şi Cassia stăm cât de aproape putem unul de altul. Se sprijină de mine şi o cuprind cu braţele. Nu mă amăgesc cu ideea că îi dau putere – asta face şi singură -, dar faptul că o ţin mă împiedică pe mine să mă destram.”


„Toţi au ceva frumos. La început i-am remarcat lui Ky ochii – şi încă îi mai iubesc. Dar iubirea îți permite să priveşti, să priveşti şi iar să priveşti. Observi pielea de pe spatele mâinii, o răsucire a capului, un mers anume. Când iubeşti pentru prima oară, te uiţi ca un orb şi vezi totul ca pe un întreg minunat, mult iubit, sau ca pe o frumoasă sumă a unor părţi frumoase. Dar când îl vezi pe cel pe care-l iubeşti alcătuit din bucăţi, din „de ce: –uri – „de ce merge aşa, de ce închide ochii aşa” -, nu poţi iubi şi acele părţi şi e o dragoste mai complicată, dar şi mai completă.„

Recenzia primului volum:
Image and video hosting by TinyPic

O distopie cu iz poetic. “Răspântii” (Legăminte #2) de Ally Condie - Recenzie

Read More

Ştiu că săptămâna aceasta începe minunat, pentru că am pentru voi o surpriză. Am selectat câteva citate superbe, din romanul meu de suflet, "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay, traducere de domnul Adrian Deliu. Este o lectură obligatorie! Cu siguranţă citatele vă vor face să doriţi să citiţi romanul, iar aceasta e şi dorinţa mea arzătoare.

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

„Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieţi cu puteri supraomeneşti care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, şi muzica se dezintegrează, şi viaţa e naşpa. Greutatea realităţii mă apasă atât de tare de pământ, încât uneori mă mir cum de-mi pot ridica picioarele ca să merg.”

„- Tu chiar vrei să îmi zici în clipa asta să mă duc naibii de-aici, nu-i aşa, Rază de Soare?
Văd că tot vrea să se joace cu mine. Mijesc ochii spre el când îl aud spunându-mi din nou Rază de Soare, ceea ce constituie o eroare tactică, fiindcă acum ştie că mă enervează, şi am senzaţia că-i place să mă enerveze.
- Ce e? Rază de Soare ţi se potriveşte. E strălucitoare şi caldă şi fericită. Exact. Ca. Tine.”

„Era mai bine decât normal. Niciodată n-am dat o para chioară pe normal. Eu voiam extraordinarul.

„ - Am impresia că mi-am ispăşit pedeapsa. Ar trebui să mă ierţi acum.
Nu fac altceva decât să-l fixez cu privirea. Nu mă obosesc nici măcar să-mi schimb expresia feţei. Va trebui să depună ceva eforturi ca să mă determine să-mi irosesc expresiile faciale cu el.
- Nici măcar nu te-ai mai uitat la mine de o săptămână. Asta îmi distruge reputaţia.
Am eu o senzaţie, cum că nici măcar o bombă nucleară nu i-ar mai putea distruge reputaţia în momentul de faţă, cu atât mai puţin o săptămână în care nu-i acord eu atenţie, dar apreciez faptul că-mi recunoaşte meritele.”

„Până la urmă, corpul mi s-a vindecat atât cât s-a putut. Mintea a început şi ea să-şi revină la locul ei. Doar că, din câte am impresia, piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parcă pe cât de mult mi se vindeca trupul, pe atât de fracturată îmi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu există pe lume sârme şi şuruburi ca să le dreagă.

„Mă las să lunec de pe scaun şi mă ghemuiesc cât pot de mult, ca să-mi pot întoarce capul şi să văd despre ce vorbeşte. Şi văd. E ceva inconfundabil. Acolo, pe partea de dedesubt a scaunului, e cioplit un soare.
Acum ştiu ce-mi dăruieşte el, şi nu e vorba despre un scaun. E o invitaţie, un bun-venit, înştiinţarea că sunt primită aici. Nu mi-a dăruit un loc pe care să stau. Mi-a dăruit un loc de care să aparţin.

„- Tu crezi în Dumnezeu?
- Da, răspunde el, pe un ton categoric. Probabil că expresia feţei mă trădează, pentru că imediat mă întreabă: Ce e?
- Nimic, doar că sunt mirată. Credeam că nu…
- Din cauză că sunt blestemat şi toată lumea din jurul meu moare? mă întreabă, fără emoţie în glas.
Nu vreau să-i răspund afirmativ, dar cam aşa gândeam.
- Cred în Dumnezeu, Rază de Soare. Totdeauna am crezut că există Dumnezeu, îmi zice.
Iar ce adaugă în continuare nu ţine de autocompătimire, nici angoasă, nici de melodramă. E adevărul.
- Ştiu doar că El mă urăşte.”

„Asta-i ironia cu Josh şi cu mine, şi mă ruşinez de câte ori mă gândesc la ea. El n-are familie. N-are pe nimeni care să-l iubească. În timp ce eu sunt înconjurată de iubire, şi nu mi-o doresc câtuşi de puţin. Pe mine mă doare-n cot de toate astea pentru care el I-ar mulţumi lui Dumnezeu, dacă le-ar mai avea. Şi, dacă mi-ar mai fi trebuit vreo dovadă că nu am nici pic de suflet, tocmai asta ar fi.”

„Chiar am nevoie de el. Nu vreau să stric totul. Şi-aşa e rău că în creierul meu e o mocirlă, nu pot să-mi imaginez în ce văgăună mizerabilă mi s-ar preface inima, dacă n-ar exista el acolo.”

Asta a fost prima parte de citate, mai urmează una. Aştept comentariile voastre despre citate, cum vi se par. Dacă aţi citit romanul şi cu ce impresii aţi rămas. Sunt foarte curioasă!

CLICK AICI pentru a citi a doua parte de citate.

The magic of words (77)

Read More

vineri, iulie 19, 2013

Quote Line (189)

Read More

joi, iulie 18, 2013

Cartea poate fi comandată de AICI.


O floare frumoasă şi gingaşă îşi va face apariţia la un moment dat, plină de contraste şi speranţă. Un trandafir roşu, pe care îl voi numi dragoste. El se va înălţa pas cu pas, va prinde curaj, va sta mândru, dar inevitabil vor apărea şi buruienile răutăcioase  din jurul lui, care vor încerca să îl dărâme cu orice preţ. Una dintre aceste buruieni este gelozia, cea mai periculoasă dintre ele, deoarece ea se va căţăra treptat pe tulpina trandafirului, încolţindu-l, punând stăpânire pas cu pas pe plăpânda floare. Asta până când puterea ei va fi atât de mare, încât va sugruma, va sufoca iubirea, o va distruge.. sau măcar va încerca.
Provenind dintr-o familie strictă şi tipicară, Philippe Mercenat a moştenit seriozitatea părinţilor, fiind la fel de calculat şi raţional ca şi ei, şi care nu a pus preţ pe iubire până atunci. În momentul în care Odile intră în viaţa lui, este cucerit imediat de exuberanţa tinerei, de firea ei visătoare, copilăroasă, şi de capacitatea de a însufleţi orice loc. Însă chiar aceste diferenţe dintre ei, care iniţial îi apropie, ei fiind ca doi magneţi de poli opuşi care se atrag, completându-se unul pe celălalt, umplând golurile din sufletelor lor, chiar acelea vor produce treptat fisuri în căsătoria lor, deteriorând-o. Nu va dura mult până când sămânţa geloziei va încolţi în sufletul lui şi îl va otrăvi lent, ajutată să răsară de mintea lui analitică, dar mai ales de comportamentul superficial al lui Odile, şi de alegerea ei de a lăsa mereu loc de interpretări.
Romanul este structurat în două părţi mari, scrise sub forma unor scrisori, deci avem două voci care ne relatează povestea şi viaţa lui Philippe Mercenat. Cu toate acestea, deşi putem avea acces în mintea şi inima unor personaje, nu m-am putut regăsi în ele, nu le-am înţeles adesea deciziile extrem de eronate, iar de multe ori m-au revoltat, înfuriat chiar. O carte care nu se joacă doar cu emoţiile tale, stilul fiind unul pătrunzător, intens, ci şi cu răbdarea şi capacitatea de a oferi circumstanţe atenuante lui Odile şi apoi lui Philippe. Am fost atât de furioasă pe ea adesea, pe modul ei nepăsător de a fi, împrăştiat, egoist, dar şi pe el, deoarece nu s-a comportat ca un bărbat adevărat şi nu a pus piciorul în prag atunci când trebuia.
Nu am să înţeleg niciodată alegerea unor persoane de a se complace într-o relaţie care nu mai funcţionează, una în care toate semnele arată că cel de lângă tine este infidel, de a prefera să se chinuie, să se tortureze prin toate gândurile negre şi dezamăgirile de care se lovesc. E ca şi cum ar prefera să rămână într-o cameră care cândva a fost luxoasă şi luminoasă, dar între timp a pornit un incendiu care ameninţă să o mistuie, iar tu, în loc să te ieşi, să încerci să te salvezi, preferi să te uiţi nostalgic la lucrurile dragi care acum se fac scrum şi să te intoxici cu fumul. Dacă nu am fost de acord cu multe decizii, nu înseamnă că le condamn pe toate, doar că m-au întristat anumite momente, când am încercat să înţeleg frământările şi durerea din multe clipe. Ce m-a frapat şi mi-a plăcut foarte mult, e că ambii, atât Odile, cât şi Philippe, vor schimba rolurile la un moment dat şi vor vedea cum e să fii cel care iubeşte mai mult, dar este iubit mai puţin, şi viceversa.
Mi-am dorit extrem de mult să citesc „Climate, iar în timp ce o citeam de multe ori m-am oprit şi am admirat coperta, de care m-am îndrăgostit efectiv. E simplă dar atât de potrivită, şi exprimă atât de multe lucruri. Cartea este extraordinară şi oferă o adevărată lecţie despre gelozie, mai ales, şi cum poate aceasta distruge inima celui „contaminat” cu ea, cum îl poate transforma, ataca. Personajele greşesc, poate prea mult, dar asta le conferă realism, face cartea credibilă, şi acţiunea palpabilă.
„Climate”de André Maurois s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele, poate nu datorită tipologiei personajelor şi alegerilor lor, ci pentru că rândurile sunt înrobitoare, exprimă pasiune, iar cartea e ca o tornadă de trăiri puternice de care veţi deveni dependent pe parcursul lecturii.

„Greşesc aceia care spun că dragostea e oarbă; adevărul e că dragostea-i indiferentă la defecte sau slăbiciuni – pe care le vede foarte bine – când îşi închipuie că a găsit într-o fiinţă acel ceva ce-o interesează mai mult decât orice şi care, de cele mai multe ori, nici nu se poate defini.”

„Când iubeşti o femeie, aşa cum o iubeam eu pe soţia mea, tot ce e legat de chipul ei e împodobit, în dragostea ce i-o porţi, cu calităţi şi virtuţi imaginare: oraşul în care ai întâlnit-o ţi se pare mai frumos decât este în realitate, şi restaurantul unde ai luat cina împreună cu ea ţi se pare deodată mai bun decât toate celelalte; chiar şi rivalul, cu toate că-l deteşti, îl vezi într-o lumină mai frumoasă. ”

„Femeile sunt schimbătoare, totdeauna sunt în căutarea unei ţinte precise către care să-şi îndrepte gândurile şi dorinţele lor rătăcitoare; poate această nevoie îi creează bărbatului datoria de a fi busola lor, de a fi punctul fix. O mare dragoste nu reuşeşte să lege de tine fiinţa iubită, dacă nu ştii, în acelaşi timp, să-i umpli viaţa cu o bogăţie de sentimente mereu reînnoite.”
Carte primită pentru recenzie de la Libris.

Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la cele mai bune promoţii. De asemenea, puteţi cumpăra şi  cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinatate

Aflat în căutarea femeii perfecte."Climate" de André Maurois - Recenzie

Read More


Quote Line (188)

Read More

miercuri, iulie 17, 2013

Cartea a apărut la Editura Epica şi o puteţi comanda de AICI.

"Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit)" de Sarah Mlynowski
Dacă i se oferă ocazia, care fată de șaisprezece ani n-ar profita de șansa de a se muta acasă la o prietenă și de a trăi amândouă fără supravegherea părinților? Cu toate că „ocazie” poate să nu fie termenul potrivit, din moment ce April a trebuit să-i spună tatălui ei un foarte mărunt neadevăr, ca s-o facă să devină posibilă (vezi #1: Ne-am mințit părinții). Însă ea și colocatara ei, Vi, sunt pe deplin responsabile și capabile să-și poarte singure de grijă. Cum de-au ajuns la „Am chiulit de la școală” (#3), „Am dat o petrecere trăsnită” (#8), „Am cumpărat un jacuzzi” (#4), și, hm, „Am adăpostit o fugară” (#7), cam este un mister până și pentru ele.
În această amuzantă și dulce-amăruie poveste, Sarah Mlynowski sondează mintea și sufletul unei fete care rămâne pentru prima oară pe cont propriu. Ca să ajungă cu bine la capătul anului școlar, April va fi nevoită să jongleze cu un triunghi amoros, să învețe să se descurce singură și să accepte faptul că lumea ei, cu atâta grijă construită, s-ar putea nărui pur și simplu… odată cu fiecare lucru pe care n-ar fi trebuit să-l facă.
Voi începe prin a vă spune că recenzia aceasta va avea un nume demn de frumusețea cărții. O voi numi ”Zece lucruri pentru care veți dori să citiți această carte ( și probabil mult mai multe )”. Așa cum vă spune și titlul, voi încerca să vă ofer zece motive pentru care să dați o șanșă acestei cărți deoarece este atât de frumoasă prin amuzamentul pe care autoarea l-a implantat în fiecare filă a poveștii pentru a ne reda zâmbetele dorite.
”Dacă sunteți adolescenți, vă veți reflecta în unele aspecte ale cărții, dacă ați trecut de această perioadă, cartea vă va aduce zâmbete de nostalgie și fericire.” (#1). Cartea este destinată adolescenților, modul autoarei de a scrie fiind lejer și plăcut. Toată povestea se învârte în jurul a unei adolescente pe nume April, care reușește să rămână în orașul ei, la o prietenă, după ce părinții ei pleacă. Cum a reușit să își convingă părinții să o lase să își termine liceul acasă, lăsând-o să stea la o prietenă, este altă poveste. Tot ceea ce contează sunt problemele și peripețiile prin care trec cele două fete când reușesc să rămână singure pentru un an întreg. Dacă va fi greu? Și da, și nu. Dacă va fi distractiv? Și normal că da! Nu veți duce lipsă de glumele fetelor, de amuzamentul constant, de problemele în dragoste și băieții frumoși.
”Părinții par cei mai mari dușmani ai voștrii, până ce realizați că sunt oameni la fel ca voi.” (#2) Când ești adolescent, simți că părinții și-au pus în plan să fie cei mai răi posibili. Dacă ei greșesc, par nesemneficative consecințele ce vor urma, pe când ale tale, sunt cele mai grave posibile. Așa este și în cazul lui April. Faptul că părinții ei au divorțat în urma infidelității mamei sale, a făcut-o să se maturizeze prea repede, chiar dacă ea își dorea cel mai mult să fie același copil împreună cu fratele ei mai mic în familia ei fericită. Consecințele despărțirii au fost multiple, însă cel mai mult a durut-o că a fost îndepărtată de mama și fratele ei, chiar dacă a fost dorința ei să rămână împreună cu tatăl. Însă, faptul că a putut să rămână alături de prietenii ei, a fost cel mai bun medicament posibil. Cel mai ironic lucru pentru un adolescent este că dacă ar ajunge să petreacă mai mult decât ar avea voie, împreună cu băuturi alcoolice și mașini periculoase, primește pedeapsă pe viață, dar ceea ce fac părinții sunt acceptate a fiind mature. Dacă este bine sau nu, asta nici măcar eu nu pot spune... dar pot să mărturisesc că există un moment în care realizezi că părinții sunt ceea ce ar trebui să fie: oameni cu propriile lor defecte, dar cu o dragoste necondiționată pentru noi.
”Când pisica pleacă de acasă, șoarecii joacă pe masă.”(#3) Asta se întâmplă la fiecare specie, nu doar la animale. Dacă părinții pleacă de acasă, lăsându-te singură, împreună cu cea mai nebună prietenă pe care ai putea să o ai la momentul respectiv, alimentându-ți contul cu bani zilnic, pentru un an întreg... ești predispus să petreci la maxim. Desigur că April nu a experimentat doar asta în decursul acelei ”vacanțe”. A trebuit să fie responsabilă în legătură cu școala și casa, să spele haine, vase, să își facă de mâncare, să se distreze, să iubească, să se pregătească pentru următoarele petreceri - ce? asta nu înseamnă să fi responsabil? :)). Toate aceste aspecte ale vieții i-au mai dăruit prietenei noastre și alte lucruri. De la fata cuminte, April a ajuns să devină o fată populară și plăcută de toată lumea și nu numai de băieți. Cu timpul realiza tot mai mult că se schimbă fără să vrea, chiar dacă era la fel de bună și sufletistă, îngrijorată pentru prietenii și pisicuța ei. 
”Ca tabloul să fie perfect, e nevoie și de băieți... și da, ați citit bine. Băieți, la plural.” (#4) April este înzestrată cu un iubit frumos și deștept și... perfect. Faptul că se iubesc enorm, fiind unul dintre motivele pentru care a făcut tot posibilul să nu plece, chiar și cu riscul de a-și minți părinții peste limită, este ceea ce orice fată de vârsta ei ar dori de la viață. Dar cum orice băiat nu este perfect, nici iubitul lui April nu face excepție de la regulă. Unele mici probleme se ivesc la orizont în lumea minunată de cuplu, dar ea nu va renunța deoarece îl iubește și a așteptat de mult momentul de a i se dărui trup și suflet. Dar asta nu înseamnă că toți ceilalți băieți au dispărut de pe fața pământului, așa cum dinozaurii au făcut-o. Petrecerile fetelor sunt populate de multă lume, inclusiv de băieți, iar faptul că sunt foarte frumoși, nu doar la aspect, au tendința să privească și să chicotească cu ei, nefăcând altceva mai mult în schimb. Pentru că... până la urmă ce-i frumos... și la Dumnezeu îi place. Însă ”prietenii rămân la bine și la greu” (#5), iar în cazul lui April se potrivește mai bine ca niciodată. Chiar dacă distracția este pretutindeni în jurul lor, cele două fete, inclusiv o altă bună prietenă a lui April, sunt una lângă alta, ajutându-se cu sfaturi bune, ascultându-se una pe alta în momentul în care vor să povestească despre lucruri serioase sau... mai puțin serioase sau doar stând una lângă alta în frumosul lor jacuzzi și bucurându-se de apa caldă într-o seară de iarnă - nu, nu glumesc :)). 
”După râs, vine și... mai mult râs!” (#6) Îmi amintesc cât am râs la această carte fiindcă nu pot uita cum venea tatăl meu de fiecare dată la mine și mă întreba ce am pățit. Această carte este o oază de relaxare, un moment în care poți uita de lumea ta și să te bucuri de lumea unor adolescenți simpatici care își iau viața în propriile mâini și se descurcă cu fiecare problemă în parte în modul lor cel mai frumos: râzând și fiind alături unul de altul. Dar ”există un moment în care ești nevoit să te trezești din propriul tău basm cu ajutorul bățului mustrător al vieții” (#7), iar April va realiza că toate acele zece lucruri pe care le-a făcut și probabil nu ar fi trebuit, sunt și ultimele din paharul mult prea plin. În astfel de momente, autoarea ne oferă mai mult din caracterul personajelor, arătându-ne că nu sunt doar niște copii pus pe șotii, neavând propria lor poveste și greutate. Deoarece sub fiecare mască pe care au depus-o fiecare în parte în timpul petrecerilor și acelor clipe în care doreau să fie doar niște copii mai mari, au decepțiilor lor, problemele lor, suferințele lor... ele fiind cele care au zdrucinat basmul și le-au deschis ochii la realitatea cruntă pe care au construită împreună, fără să vrea.
Ce se va întâmpla? Vor fi prinși într-un final cu adevărat? Sau vor păți ceva mult mai grav? Urmează cel mai bun motiv: ”aveți șansa să descoperiți singuri!” (#8)

Cei mari, nu vă speriați de faptul că este o carte cu adolescenți deoarece oricât de mari ați fi, tot veți râde și veți aprecia această carte la adevărata ei valoare. Cei mici, precum April... ”nu încercați tot ce citiți acasă... sau măcar nu totul” (#9). Chiar dacă pare tot ce v-ați fi dorit de la viață, adică libertatea pe care fiecare adolescent în parte crede că este îndreptățit să o aibă, există mici mesaje în spatele cuvintele pe care autoarea le oferă, într-un mod jucăuș și pe placul tuturor. Așa că nu ezitați să le descoperiți.
Iar ultimul, dar nu din urmă motiv, este că ”greșelile sunt create pentru a fi aplicate, nu a fi evitate...” (#10). Pe parcursul cărții, April se distrează, greșește, iubește, greșește... deoarece e vârsta la care ai nevoie să o faci pentru a descoperi cine ești și ce vrei de la viață, dar oricât de mult ai greși, vei descoperi că după toate acele probleme pe care ți le vei face, vei primi  ceva în schimb: pe tine însuți alături de cele mai dragi persoane ale tale.

"Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil nu ar fi trebuit)" este o carte îndrăzneață, care ajunge cu lejeritate la inimile cititorilor cu ajutorul amuzamentului de care nu duce deloc lipsă. Este o carte de care te poți bucura într-o zi mohorâtă deoarece ea îți va reda multe raze de soare pe strada ta. De ce? Fiindcă te vei atașa de povestea realistă pe care ne-o oferă autoarea, împreună cu personajele care o trăiesc pe pielea lor, fiecare în parte oferindu-ne ce au mai de preț: gândurile lor, visele lor, sufletele lor, viața lor.

Take care,
Alexya

"Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit)" de Sarah Mlynowski - Recenzie

Read More