The magic of words (77)

Ştiu că săptămâna aceasta începe minunat, pentru că am pentru voi o surpriză. Am selectat câteva citate superbe, din romanul meu de suflet, "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay, traducere de domnul Adrian Deliu. Este o lectură obligatorie! Cu siguranţă citatele vă vor face să doriţi să citiţi romanul, iar aceasta e şi dorinţa mea arzătoare.

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

„Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieţi cu puteri supraomeneşti care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, şi muzica se dezintegrează, şi viaţa e naşpa. Greutatea realităţii mă apasă atât de tare de pământ, încât uneori mă mir cum de-mi pot ridica picioarele ca să merg.”

„- Tu chiar vrei să îmi zici în clipa asta să mă duc naibii de-aici, nu-i aşa, Rază de Soare?

Văd că tot vrea să se joace cu mine. Mijesc ochii spre el când îl aud spunându-mi din nou Rază de Soare, ceea ce constituie o eroare tactică, fiindcă acum ştie că mă enervează, şi am senzaţia că-i place să mă enerveze.

- Ce e? Rază de Soare ţi se potriveşte. E strălucitoare şi caldă şi fericită. Exact. Ca. Tine.”

„Era mai bine decât normal. Niciodată n-am dat o para chioară pe normal. Eu voiam extraordinarul.”

„ - Am impresia că mi-am ispăşit pedeapsa. Ar trebui să mă ierţi acum.

Nu fac altceva decât să-l fixez cu privirea. Nu mă obosesc nici măcar să-mi schimb expresia feţei. Va trebui să depună ceva eforturi ca să mă determine să-mi irosesc expresiile faciale cu el.

- Nici măcar nu te-ai mai uitat la mine de o săptămână. Asta îmi distruge reputaţia.

Am eu o senzaţie, cum că nici măcar o bombă nucleară nu i-ar mai putea distruge reputaţia în momentul de faţă, cu atât mai puţin o săptămână în care nu-i acord eu atenţie, dar apreciez faptul că-mi recunoaşte meritele.”

„Până la urmă, corpul mi s-a vindecat atât cât s-a putut. Mintea a început şi ea să-şi revină la locul ei. Doar că, din câte am impresia, piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parcă pe cât de mult mi se vindeca trupul, pe atât de fracturată îmi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu există pe lume sârme şi şuruburi ca să le dreagă.”

„Mă las să lunec de pe scaun şi mă ghemuiesc cât pot de mult, ca să-mi pot întoarce capul şi să văd despre ce vorbeşte. Şi văd. E ceva inconfundabil. Acolo, pe partea de dedesubt a scaunului, e cioplit un soare.

Acum ştiu ce-mi dăruieşte el, şi nu e vorba despre un scaun. E o invitaţie, un bun-venit, înştiinţarea că sunt primită aici. Nu mi-a dăruit un loc pe care să stau. Mi-a dăruit un loc de care să aparţin.”

„- Tu crezi în Dumnezeu?

- Da, răspunde el, pe un ton categoric. Probabil că expresia feţei mă trădează, pentru că imediat mă întreabă: Ce e?

- Nimic, doar că sunt mirată. Credeam că nu…

- Din cauză că sunt blestemat şi toată lumea din jurul meu moare? mă întreabă, fără emoţie în glas.

Nu vreau să-i răspund afirmativ, dar cam aşa gândeam.

- Cred în Dumnezeu, Rază de Soare. Totdeauna am crezut că există Dumnezeu, îmi zice.

Iar ce adaugă în continuare nu ţine de autocompătimire, nici angoasă, nici de melodramă. E adevărul.

- Ştiu doar că El mă urăşte.”

„Asta-i ironia cu Josh şi cu mine, şi mă ruşinez de câte ori mă gândesc la ea. El n-are familie. N-are pe nimeni care să-l iubească. În timp ce eu sunt înconjurată de iubire, şi nu mi-o doresc câtuşi de puţin. Pe mine mă doare-n cot de toate astea pentru care el I-ar mulţumi lui Dumnezeu, dacă le-ar mai avea. Şi, dacă mi-ar mai fi trebuit vreo dovadă că nu am nici pic de suflet, tocmai asta ar fi.”

„Chiar am nevoie de el. Nu vreau să stric totul. Şi-aşa e rău că în creierul meu e o mocirlă, nu pot să-mi imaginez în ce văgăună mizerabilă mi s-ar preface inima, dacă n-ar exista el acolo.”

Asta a fost prima parte de citate, mai urmează una. Aştept comentariile voastre despre citate, cum vi se par. Dacă aţi citit romanul şi cu ce impresii aţi rămas. Sunt foarte curioasă!

CLICK AICI pentru a citi a doua parte de citate.