“Trandafiri” de Leila Meacham - Recenzie

Cartea o puteţi comanda de AICI

“Trandafiri” de Leila Meacham

La începutul secolului XX, într-o vreme în care onoarea şi sacrificiul sunt încă principii călăuzitoare, micuţul oraş Howbutker, din zona estică a Texasului, este guvernat de două familii cu origini străvechi: Toliver, stăpâna celei mai mari plantaţii de bumbac din zonă, şi Warwick, care are în proprietate hectare întregi de păduri cu lemn pentru cherestea. Copiii celor două familii, frumoasa şi încăpăţânata Mary Toliver, şi delicatul, dar puternicul Percy Warwick, sunt eroii unei poveşti de dragoste dramatice. Percy o iubeşte pe Mary de când se ştie şi îşi doreşte cu ardoare să o ia în căsătorie, dar în inima lui Mary nimic nu este mai presus decât plantaţia de bumbac lăsată moştenire de tatăl ei. Atracţia dintre ei este însă de neevitat, iar consecinţele despărţirii lor se resimt de-a lungul anilor, dând naştere unui şir nesfârşit de minciuni, dezamăgiri, secrete şi tragedii. O saga ce se întinde pe mai multe generaţii (1914-1985), o iubire dincolo de limite şi un blestem al pământului care umbreşte dintotdeauna destinul familiei Toliver.

Leila Meacham oferă cititorilor un splendid buchet de sentimente de familie, în care se împletesc pasiunea, răzbunarea şi o mulţime de “ce-ar fi fost dacă”.

„O saga minunată şi captivantă, cu ecouri din Pe aripile vântului.” – Publishers Weekly

Sunt cărţi care îmi fac inima să bată mai tare şi altele care o fac să sară peste o bătaie. Nu doar îmi iau suflul, dar când le citesc, nu mai sunt eu, simt la fel ca personajele, intru complet în pielea lor, trec prin aceleaşi dileme, fac aceleaşi gesturi, port aceleaşi haine. Percep atingerea iuitului lor, care mă furnică şi declanşează o situaţie minunată ce mi se plimbă prin vene, şi îmi pătrund în suflet diferite trăiri care rămân acolo, la fel cum se imprimă cerneala pe hârtie. Aceste cărţi le consider scrise pentru mine, iar „Trandafiri” de Leila Meacham este una dintre ele.

Cred că iubirile adevărate sunt cele care rezistă în timp, care sunt mai presus de distanţă, de despărţire, cele care continuă să ardă în sufletele protagoniştilor chiar dacă ei nu sunt împreună pentru a alimenta acel foc al pasiunii. Un exemplu de astfel de dragoste este cel dintre Mary Toliver şi Percy Warwick. Provenind ambii din familii puternice, de renume în Howbutker, dar şi din acelaşi cerc restrâns de prieteni, relaţia lor a trecut prin toate stadiile care să o solidifice, anii ce au trecut punându-şi amprenta ca o ştampilă în interiorul lor. De la joaca din copilărie la tachinările din adolescenţă, până la iubire a mai fost nevoie doar de un pas. Ea, fata mai simplă dar muncitoare, dar cu o frumuseţe aparte, el, şarmant şi sigur pe el, capabil să topească inimi doar prin simpla apariţie – pe scurt, cuplul perfect, menit să fie împreună.

Dar ceva li s-a pus împotrivă ameninţând să îi despartă: plantaţia de bumbac a lui Mary, lăsată moştenire ei prin testament, de către tatăl ei. Aceasta va fi cauza multor bucurii dar mai ales nefericiri: din cauza acestui pământ şi a obsesiei ei pentru el va pierde afecţiunea mamei şi a fratelui ei, familia lor se va distruge, şi va pune în pericol şi povestea de dragoste ideală cu Percy. Alături de el ar fi putut avea parte de tot ce îşi dorea, mai puţin de plantaţie: pentru că tânărul îşi dorea o soţie iubitoare, devotată, care să fie mereu acolo pentru familia lor, nu una mai mereu plecată de acasă, spetindu-se pe câmp. Percy nu ar fi acceptat să o împartă pe aceasta cu o bucată de pământ.

Am admirat uneori ambiţia lui Mary şi felul devotat de a fi, dar sacrificiile făcute de ea mi s-au părut mult prea mari, dureroase şi neechitabile.  Nu doar şi-a irosit tinereţea, frumuseţea, muncind ca o sclavă la acea plantaţie care i-a adus atâtea dezamăgiri, dar i-a pierdut şi pe cei din jur.. şi-a fragmentat sufletul, a îngropat bucăţi din el în acel pământ blestemat. L-am iubit pe Percy şi mi s-a părut unul dintre cele mai fascinante personaje despre care am citit în ultima vreme: am fost cucerită de puterea iubirii lui, de capacitatea de a face adesea compromisuri, de a lăsa de la el pentru a avea parte de fericire împreună cu Mary. Şi-a călcat de multe ori peste orgoliu, lucru care nu l-am văzut la ea, din păcate, la care încăpăţânarea era adesea exagerată.

Cartea e complexă, fiind o saga, şi ilustrează mai multe perioade din viaţa personajelor, începând cu copilăria, maturitatea şi bătrâneţea, urmărind mai multe fire narative care se împletesc între ele aşa frumos, ca o coroniţă din trandafiri. Nu avem parte doar de povestea lui Mary, a lui Percy, de viaţa lor, dar există o legătură şi cu prezentul, reprezentată de Rachel, strănepoata lui Mary care pare a fi o reîncarnare a acesteia şi e pe cale să comită aceleaşi greşeli, să calce pe aceleaşi urme care o vor condamna la nefericire. Totodată, veţi găsi aici o multitudine de personaje secundare, toate caracterizate nemaipomenit, cu personalităţi deosebite şi cu roluri cheie în poveste.

Am fost învăluită de parfumul din jurul acestui roman care m-a ţinut aproape, m-a cucerit de la primele capitole şi nu mi-a mai dat linişte până nu i-am aflat deznodământul. Pentru mine a fost o plăcere amestecată cu tortură să îi parcurg povestea, o băutură dulce-amăruie, deoarece simţeam că o dată cu o nouă pagină întoarsă se mai pierde o fărâmă din mine. Iubeam să citesc despre Mary şi despre Percy mai ales, personajul meu preferat, să mă bucur tot mai mult de ei, dar totodată ardeam de curiozitate să descopăr pe ce căi îi va mai purta viaţa, dacă vor avea parte până la urmă de un final fericit.

Sunt conştientă că acest roman nu e pentru toată lumea, ci mai ales pentru aceea cărora le plac poveştile de iubire şi familie de mai demult, care sunt pasionaţi de trecut. Nu vreau să vă faceţi o idee greşită, nu e o carte siropoasă, nicidecum, ci una plină de sensibilitate, cu un fit narativ destul de alambicat, cu tot felul de momente care îţi iau graiul dar şi scene emoţionante, profunde, însă nu bag mâna în foc că oricine îi va simţi farmecul.

Cu siguranţă e cartea cea mai frumoasă citită vara aceasta, am adorat fiecare pagină, doar spre final poate aş fi vrut mai mult de atât să se întâmple, dar când am terminat „Trandafiri” m-am simţit ca întorcându-mă într-o gaură neagră şi monotonă numită realitate. 

Cartea aceasta e un parfum fin, delicat, plin de esenţe puternice şi pătrunzătoare, care îţi va rămâne în minte şi îţi va mângâia inima cu aroma specială, iar unul dintre ingredientele lui cele mai preţioase este esenţa de trandafiri roşii şi albi, care sunt un simbol extrem de important al romanului. O ploaie intensă de cuvinte, care mi-a răcorit sufletul însetat de poveşti frumoase.

Love,

Krisz