O mare de trăiri și frământări. "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay - Recenzie

Cartea a apărut la Editura EPICA şi o puteţi comanda de AICI

Atunci când priveşti un om pentru prima dată, vezi doar o carcasă, uneori frumoasă şi atractivă, alteori intimidantă, a ceea ce e acea persoană cu adevărat, a esenţei ei. Un suflet aduce cu sine o întreagă istorie în spate, rânduri mai fericite sau mai triste care îi acoperă paginile vieţii, şi un motiv pentru care e acum într-un anumit fel.. deoarece trecutul a sculptat partea lui de adevăr. Când descoperi o nouă persoană, gândeşte-te că e foarte probabil că ea se teme de ceva, a iubit pe cineva, sau a pierdut ceva. Şi că, în secret, toţi speră să fie salvaţi. Iar salvarea poate veni exact de la cine nu te aştepţi, de la o inimă la fel de rănită ca a ta, de la cineva care are o viaţă la fel de fragmentată, dărâmată, tristă dar care înţelege ce e suferinţa, şi totuşi luptă, îşi găseşte puterea de a o lua de la capăt chiar atunci când credea că se prăbuşeşte.

Nimeni nu vrea să aibă de a face cu noua fată care se înscrie la liceul Mill Creek deoarece prezenţa ei e una aparte, şi nu într-un sens pozitiv, misterul care o însoţeşte permanent îi face suspicioşi pe cei din jur iar răutăţile, şuşotelile şi privirile acuzatoare la adresa ei nu întârzie să apară. Însă ceea ce ei nu ştiu e că, dincolo de acea enigmă care se îmbracă provocator, îşi ascunde chipul după o mască de tuş negru, nu vorbeşte cu absolut nimeni şi pare în stare să calce peste oricine cu tocurile cui pe care le poartă mereu, dincolo acea superioritate aparentă, de indiferenţă, se află un suflet chinuit, disperat, care se străduieşte din răsputeri să îi ţină la distanţă pe toţi, să îi alunge, pentru că oricine s-ar apropia de ea va ajunge oricum să se îndepărteze când îi va descoperi povestea pe care se chinuie să o ţină ascunsă. 

Nastya e doar o tânără care s-a retras într-o carapace, conştientă că nu va mai reuşi oricum să aibă parte de o viaţă normală, de prieteni adevăraţi, de momente tipice celor de vârsta ei din cauza unui eveniment crunt care i-a spulberat toate visele, i-a zguduit trecutul şi i-a pus o pată permanentă şi întunecată asupra viitorului. Acea tragedie care a marcat-o pe fosta pianistă de succes i-a furat tot: identitatea, inocenţa, speranţele, şi au transformat-o complet, răzbunarea şi gândurile vindicative fiind acum cele care îi conduc existenţa. Nu îşi mai doreşte decât un lucru: să îl găsească pe cel care a distrus-o şi să îl facă să plătească.

Asta până când îl observă pe Josh Bennet şi simte o conexiune cu el, e un magnet care o atrage în mod inexplicabil, deoarece sesizează aceeaşi reticenţă pe care cei din jur o au la vederea ei, şi faţă de el, simte furia interioară care îl macină, iar treptat află că pe ei îi leagă lucruri esenţiale, adică un trecut dureros, neputinţa de a-l schimba şi corvoada zilnică de a se lupta cu un prezent gri. Alege să se apropie de el, deşi într-un mod neobişnuit, iar Josh se va trezi brusc având vizitele ei neaşteptate, frecvente şi ..tăcute.

Liniştea din jurul Nastyei îi aduce lui Josh mult zgomot interior, gânduri încâlcite despre această tânără bizară, despre cine e ea cu adevărat, ce doreşte de la el, dar şi alte multe întrebări care vor rămâne, evident, fără un răspuns...cel puţin temporar. De ce e ea aici, când mare parte din cei din jur au ales să păstreze distanţa? Lumea îl vede ca pe un purtător de rău augur, ca pe un talisman al morţii, deoarece Josh i-a pierdut treptat, şi în cele mai dureroase moduri, pe toţi cei pe care i-a iubit. Nu e doar un tânăr singur pe lume, care a rămas fără niciun membru al familiei, ci un suflet în care cu greu mai încape altceva din cauza atâtor suferinţe care s-au cimentat de-a lungul dramelor lui. Nastya nu îi invadează doar garajul, intimitatea, ci se va strecura treptat în fiecare părticică a vieţii lui, şi mai ales i se va furişa fără să vrea în acea inimă chinuită, obosită deja de la prea multe lupte, suferinţe, doruri, şi care se temea să mai bată vreodată pentru cineva..de frică să nu piardă iar obiectul afecţiunii lui.

În mod similar, Josh reuşeşte să spargă pas cu pas acea fortăreaţă de gheaţă construită de tânără împotriva lumii, acel zid de tăcere, revoltă, reticenţă. El reuşeşte să risipească ceaţa densă şi apăsătoare care o însoţeşte pe Nastya ca o aură întunecată, e capabil să vadă dincolo de aparenţe. Dar secretele ei sunt multe şi apăsătoare şi ameninţă să îl prindă într-un vârtej periculos pentru inima lui..

Nu e uşor să vorbeşti despre „Mare Tranquillitatis”, fiind o poveste impresionantă, profundă, care te lasă fără cuvinte. Nu există descrieri suficiente şi vorbe frumoase care să îi contureze magia care o înconjoară. E o carte pe care trebuie să o descoperi, să o simţi, să o trăieşti, care îţi va pătrunde până în măduva oaselor. Da, e genul de poveste care îţi invadează sufletul, îţi ia cu asalt mintea şi îţi face inima să bată în ritmul trăirilor pe care le experimentează personajele. Aşa cum Nastya şi Josh se simt copleşiţi de tragediile lor, aşa vă veţi simţi şi voi, cuprinşi de „marea” de sentimente, de frământări pe care Katja Millay a creat-o cu măiestrie şi cu un talent infinit atât pentru personajele ei, cât şi pentru cititori.

Citind cartea te vei simţi adesea ca într-o apă învolburată, în care vârtejul te poartă în larg, pas cu pas, pagină cu pagină, în care valurile realităţii crude te izbesc adesea, dar din care nu poţi ieşi, şi nici nu îţi vei dori asta, deoarece acţiunea te prinde în mrejele ei, te fascinează, nu îţi permite să ai linişte până când nu o termini şi nu îi descoperi deznodământul.

În ciuda emoţiilor pătrunzătoare pe care ţi le vor da cei doi tineri, în ciuda durerii care pluteşte ca o stâncă deasupra sufletelor lor şi ameninţă să îi strivească, deşi veţi avea senzaţia de multe ori că o să vă înecaţi în dramele lor, la final veţi avea parte de un soare luminos, cald, care se va reflecta şi va aduce speranţă, optimism, şi un surâs pe buze. Pentru că deşi crăpăturile, urmele din trecuturile lor nu o să dispară niciodată, să reuşeşti să mergi mai departe indiferent de ele, să poţi vedea frumuseţea de dincolo de dărâmături, e doar una dintre lecţiile de viaţă pe care acest roman minunat şi sensibil ni le oferă. 

Cum am spus, e zadarnic să găseşti cuvintele potrivite care să vorbească despre „Mare Tranquillitatis”, aşa că nu mai vreau să vă răpesc nicio secundă din timpul pe care l-aţi putea dedica citind acest roman impresionant! Nu veţi regreta, din contră, vă veţi îmbogăţi sufletul cu trăiri speciale, unice, intense, pe care  lectura lui vi le va insufla.