"Predestinaţi"(Predestinaţi #1) de Josephine Angelini - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Rao şi o puteţi comanda de AICI

"Predestinaţi"(Predestinaţi #1) de Josephine Angelini

Helen Hamilton a încercat mereu să ascundă cât este de diferită, un lucru nu prea uşor pe o insulă atât de mică precum Nantucket şi care devine tot mai greu pe măsură ce este chinuită din ce în ce mai mult de halucinaţii şi coşmaruri.

Dar adevărata moştenire a lui Helen va ieşi la iveală abia când îl întâlneşte pe Lucas Delos la şcoală. Dar chiar şi atunci când Lucas o ajută să-şi trezească la viaţă uimitoarele puteri adormite, ei nu pot fi împreună dacă nu se eliberează de destinul tragic ţesut pentru ei de cele trei moire.

Întotdeauna am fost fascinată de legendele despre zei, cărţile lui Alexandru Micu m-au introdus într-o lume fantastică, am fost revoltată de greşelile, de cruzimea lor, dar inima mea visătoare a fost adesea şi împăcată descoperind poveşti frumoase de iubire dar interzise, şi nu numai. Versiunea întâmplărilor pare atât de veridică adesea, ca şi explicaţiile lor despre cursul lumii, al umanităţii, toate influenţate de deciziile şi acţiunile zeilor, cei care puteau decima tot cu un singur gest şi din cauza unei străfulgerări şi furii de moment. Dacă aş avea ocazia să călătoresc în trecut, cu siguranţă Grecia Antică ar fi printre locurile de bifat pe lista mea, dar asta nu prea e posibil, din păcate. Însă se pare că unele scriitoare au avut inedita inspiraţie să aducă unele legende în zilele noastre, să le modeleze pe conturul unor poveşti cotidiene, aducând la viaţă personaje care sunt descendenţi ai foştilor zei.

Nu mi se întâmplă prea des să simt asta, dar uneori între mine şi unele cărţi se naşte o „dragoste la prima vedere” de dinainte de a le citi. Că e de vină descrierea, coperta, subiectul, pur şi simplu am o înclinaţie, mă simt atrasă ca un magnet şi în minte îmi intră obsesia şi dorinţa arzătoare de a le avea pe raftul bibliotecii mele şi în mâini, visez la clipa când voi descoperi povestea dintre filele respectivele cărţi. Acesta este şi cazul romanului „Predestinaţi” de Josephine Angelini, pe care mi l-am dorit din suflet chiar din clipa în care a apărut la noi în ţară, în 2011. 

Povestea este una ţesută cu multă ispiraţie şi talent, iar ideea de la care porneşte este una inedită cu adevărat. Cu siguranţă autoarea a avut o sclipire divină, o străfulgerare de moment binevenită care i-a trecut prin minte şi a dus la naşterea acestei serii. Avem parte de o reinterpretare a poveştii Elenei din Troia şi a iubirii ei nepermise cu Paris, care a adus cu sine o explozie de dezastre şi evenimente tragice, iar în „Predestinaţi”, Helen şi Lucas sunt pe punctul să stârnească adevărate războaie între Casele lor descendente din zei. O legătură între ei ar fi clar interzisă, pentru că aşa e viaţa uneori, nedreaptă. Dar cum să poţi să te lupţi cu inima ta, când ea e cea care te ajută să trăieşti? Cum îţi poţi înfrânge sentimentele, trăirile?

Deşi descrierea nu spune mare lucru despre conţinut, asta mă bucură, pentru că am tot dat în ultima vreme de sinopsisuri care uneori descriu mare parte din acţiune şi dezvăluie elemente importante care ştiute din start de cititor în fac pe acesta să îşi piardă interesul pe parcursul lecturii. Acesta e un caz fericit, aveţi şansa să porniţi pe drumul descoperirii cărţii plini de curiozitate şi interes, pentru că în mare parte nu aveţi habar ce se va întâmpla. Nu o să vă stric eu această plăcere vorbindu-vă despre acţiune, vă spun doar că avem o tânără uşor timidă şi nesociabilă, Helen Hamilton, care află anumite adevăruri şocante despre originile ei şi se confruntă pentru prima dată cu supranaturalul, atunci când o numeroasă şi enigmatică familie se mută pe insulă.. De asemenea, ea va descoperi anumite puteri extraordinare pe care le posedă cu ajutorul unuia dintre noii veniţi, Lucas Delos, dar şi sentimente care vor înflori în inima ei datorită carismaticului şi atractivului băiat. Referitor la aceste abilităţi, am simţit o anumită schimbare forţată a personalităţii Helenei, din fata nesigură şi în banca ei, a evoluat rapid în una mult prea încrezătoare în forţele proprii şi cu o atitudine de superioritate în unele momente, care nu mi-a plăcut şi nu îi vedeam rostul. E adevărat că e specială, deşi nu înţeleg tendinţa multor autoare de a înzestra eroinele lor cu o serie de talente şi calităţi pentru a ieşi în evidenţă, dar ea avea multe de învăţat de la familia Delos şi uneori le-a nesocotit sfaturile şi a acţionat impulsiv şi de capul ei, generând tot felul de încurcături.  Nu consider că abilităţile fac o persoană puternică, ci inteligenţa.

Avem parte la început de o grămadă de personaje, nume, pe care cu greu am reuşit să le diferenţiez şi să înţeleg cine e cine, ce e cu el. A durat ceva până când autoarea a reuşit să îi contureze cât de cât, să îi individualizeze, iar până atunci am fost foarte confuză şi am citit cu oarecare dificultate cartea deoarece practic uneori nu ştiam despre ce e vorba. Îmi pare rău că nu am reuşit să mă pliez cu personajul principal feminin, să fiu acaparată complet de ce se întâmplă, de povestea ei, de sentimentele pe care le nutreşte, deci ea nu se află din păcate printre preferatele mele. Poate aceasta a fost şi cauza pentru care nu m-a impresionat nici apropierea dintre ei, iubirea care apare treptat, şi eu sunt captivată adesea de părţile romantice ale unei cărţi, dar aici nu s-a întâmplat aşa, cu toate că de Lucas mi-a plăcut.

Acţiunea e extrem de concentrată spre final, se întâmplă o grămadă de lucruri, avem parte de dezvăluiri şocante, o multitudine de răsturnări de situaţie, pericole, şi de multe ori m-am simţit galopând prin ele fără să am timp să reflectez la acestea. Mi-aş fi dorit ca lucrurile mai importante, surprinzătoare, să fie distribuite, dozate de-a lungul întregii cărţi, nu doar înghesuite la final. Astfel ar fi fost mai antrenantă pe tot parcursul ei, dar pe de altă parte, toate acele descoperiri pe care le veţi face vor trezi cu siguranţă dorinţa de a citi şi următorul volum, de a afla cum vor evolua lucrurile. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu, deşi nu pot spune că am fost impresionată de carte, poate pentru că aşteptările mele au fost mari, poate pentru că am tânjit atât de mult timp să o citesc, nu o să renunţ la serie.

Deşi impresiile mele nu par în mare parte pozitive, nu vreau ca ele să vă influenţeze în vreun mod şi să nu alegeţi să citiţi cartea dacă veţi avea ocazia. Din contră, cred că ea nu o să vă dezamăgească, mai ales dacă sunteţi adolescenţi, şi înţelegeţi mai bine pornirile şi acţiunile personajelor. De asemenea, la capitolul fantasy, puteri, acţiune stă destul de bine, şi ştiu că multă lume preferă aceste elemente în defavoarea altora, deci dacă e aşa, clar o să vă placă! 

În ciuda anumitor aspecte care pe mine m-au deranjat şi nu m-au convins, nu regret că am citit cartea, deoarece am avut parte de o doză de elemente interesante legate de mitologie, care mi s-au părut foarte bine integrate în poveste. O să încerc cu siguranţă şi următorul volum pentru că, acum fiind familiarizată cu stilul autoarei, cu povestea, cu personajele, sper că o să mă impresioneze mai mult!   

Love, 

Krisz