Maeştrii SF-ului românesc se întâlnesc într-o serie nouă la Editura Nemira

Editura Nemira anunță o serie dedicată celor mai valoroşi autori de literatură science fiction din România. Scrieri de succes din a doua jumătate a secolului XX vor fi publicate în ediții noi în cadrul apreciatei colecții Nautilus. La început de mileniu III, admiratorii genului vor avea ocazia să (re)descopere voci de forță ale unei literaturi îndrăgite de diverse categorii de cititori, iar tinerii vor avea la dispoziție scrieri SF valoroase create în spațiul românesc, romane şi povestiri ce merită puse în lumină la decenii de la apariția lor.

Dana Ionescu, redactor-şef al Editurii Nemira, a declarat: „Această serie este o necesitate. De fapt, e vorba despre un gest recuperator cât se poate de firesc. Cititorii români de SF, şi cei cu state vechi, şi începătorii, trebuie să descopere ori să redescopere bijuterii ale genului din România, multe dintre ele uitate prin sertarele unor biblioteci sau prin amintirile unor împătimiți. Prin valoarea lor, ele merită scoase la  lumină, citite sau recitite şi puse în dezbatere.”

Primele trei volume ale seriei Maeştrii SF-ului românesc sunt Iarba cerului de Constantin Cubleşan, Nopțile memorieide Mircea Opriță şi Cuadratura cercului de Gheorghe Săsărman.

Romanul Iarba cerului, a cărui primă ediție a fost tipărită în anul 1974, deschide noua serie inițiată de Editura Nemira. Criticul literar Petru Poantă scria despre acest volum în anul 1975:„Iarba cerului este o carte interesantă, serioasă, profundă (…) Tot interesul vine dintr-un inteligent sistem de corespondenţe, din aluzii la realităţile lumii contemporane. Alegoria este extrem de transparentă: sub aventura eroului pe o o planetă supercivilizată se întrevede imaginea omului contemporan în faţa societăţii.”

Volumul de povestiri Nopțile memoriei de Mircea Opriță, apărut în 1973, este al doilea titlu tipărit în cadrul noii serii. În 1975, criticul literar Valeriu Cristea comenta cartea după cum urmează: „Abordând povestirea ştiințifico-fantastică, Mircea Opriță şi-a propus mai mult decât să ilustreze un gen: să facă, în cadrul lui, literatură. Un scrupul artistic niciodată abandonat constituie de aceea, cel puțin pentru un critic, adevărata surpriză a acestor istorii senzaționale. Autorul are întinse lecturi în materie, idei, invenție; vrea însă, totodată, să creeze atmosferă, să înfățişeze, dincolo de siluete, conştiințe, să descifreze psihologii… Printre perfecționatele maşini ale viitorului şi performanțele lor uluitoare, omul nu e pierdut niciodată din vedere.”

Volumul Cuadratura cercului de Gheorghe Săsărman, apărut în 1975 într-o ediție cenzurată, tradus apoi în Franța şi în Spania, este al treilea în cadrul noii serii şi va fi tipărit în ediție integrală. Anul acesta este programată şi apariția ediției americane a volumului, traducerea fiind semnată de celebra scriitoare Ursula K. Le Guin.

Gheorghe Săsărman scria despre Cuadratura cercului: „Geneza oraşului – urbogonia, pentru a utiliza un termen format prin analogie cu acela de cosmogonie – subiect de literatură? Subintitulat fals tratat de urbogonie, volumul meu de povestiri Cuadratura cercului (a cărui lectură integrală rămâne pentru moment accesibilă numai cunoscătorilor de română, nefiind decât parţial tradus într-o limbă de circulaţie universală) îşi propune să răspundă tocmai la această întrebare. Iar răspunsul este, cred, convingător, deoarece subiectul comun, generic, al povestirilor îl reprezintă nu doar oraşul în sine, cu geneza, evoluţia şi moartea sa, ci însuşi destinul civilizaţiei urbane, al colectivităţii şi al indivizilor care au edificat oraşul, îl locuiesc şi îi suferă influenţa modelatoare. De fapt, fiecare povestire descrie un oraş, în mare parte imaginar, iar destinul personajelor se împleteşte strâns cu destinul urbei.”