miercuri, aprilie 17, 2013

Jocul ”De ce citim?”

Aceasta este o postare în cadrul concursului organizat de librăria Libris, o librărie online care ne oferă cărți online, multe noutăți editoriale și promoții. Sper din suflet să vă placă povestioara, o poveste ce nu ar fi luat naștere fără ajutorul celei mai bune prietene, Adri.

Fără să-și dea seama că își ține respirația, fata citea din ce în ce mai repede, devorând paginile cărții fără încetare. Simțea un fel de foame adâncă ce nu o lăsa să se oprească. Trebuia să afle ce se întâmplă mai departe; era prinsă în lumea aceea dreptunghiulară a universului infinit ce-o ținea în mână. Uitase de banca pe care stătea, de parcul cu copaci înalți, grandioși, abia înfloriți; uitase de vântul de primăvară ce-i mângâia părul lung, arămiu.
Inima îi bubuia de parcă ea ar fi fost un personaj al acelei cărți sau ar fi fost, cel puțin, alături de personaj și ar fi trăit acele clipe importante împreună cu el. Nu mai ținea minte de ce venise în parc, pe cine căutase, sau încotro se îndrepta.
Nici măcar nu-i păsa asta acum. Nu avea timp să se gândească la asemenea lucruri, deoarece trebuia să continue să citească. Natura ar putea muri și învia în același timp în jurul ei și nu ar fi observat pentru că lectura o ținea mult prea ocupată.
Mângâia cu delicatețe paginile galbene, groase și plăcute la atingere, ca și cum ar fi clipit. Fiecare pagină însemnând  o altă privire asupra lumii în care acum se afla. 
Nu-i păsa de ce era în jurul ei, nu acum, când avea golul acela în stomac, când simțea fiecare moment și fiecare cuvânt în parte. 

Deodată, fata zâmbește. Faţa ei rotundă se preschimbă ca și cum ar fi realizat cel mai minunat lucru din viața ei, ca și cum ar fi luat un premiu pentru care a muncit enorm. Zâmbea larg și ochii ei, adânciți în paginile cărții, zâmbeau și ei. 

Nimeni nu observă tabloul acesta unic, dar ciudat. Oamenii treceau în jurul fetei, o priveau puțin cu uimire, aruncându-și semne de întrebare unul altuia. Cititul ajunsese să fie un fel de tabu. Nimeni nu mai citea în parc, nimeni nu se mai oprea din mers ca să facă parte dintr-o  altă lume, o lume ireală, dar plină de credințe, de lucruri reale, de învățături și iubire. 

Vântul împrăștia florile copacilor, acestea zburând pe aleea pietruită și însorită a Parcului Central.
- Bună. Îmi pare rău că te deranjez, dar aș putea să...? 

Nimic. Sprâncenele groase ale brunetei ce întrebase se încruntară.
„De ce nu-mi răspunde?”.  Fusese atrasă de coperta misterioasă a cărții pe care fata de pe bancă o avea în mâini. În minte îi fugeau multe întrebări, niciuna fără vlagă, însă. 
- Te deranjez? Spuse, zâmbind timid.
Apoi se gândi că fata nu se simte prea bine. „Oare a făcut vreun atac de cord? Pare prea concentrată.”
O atinse încetișor pe umăr, rugându-se să nu se întâmple ceva rău.
Fata, mult prea prinsă în tainele cărții, se sperie. Privește cutremurată în jurul ei, fără să știe ce s-a întâmplat. Uitase de tot, și realizase asta abia când văzuse faţa zâmbitoare din dreapta ei. 
- Ah, bună, îi răspunse. Îmi cer scuze. Am uitat de noțiunea timpului. Te pot ajuta cu ceva? întrebă mirată.

- Da… îmi cer scuze că te-am deranjat. Mă numesc Lexi. Vroiam doar să aflu titlul cărţii. Pare o carte interesantă, deoarece am văzut că erai foarte acaparată de ea.
Fetele își unesc privirile, zâmbind. Era ceva ciudat între ele. Niciuna nu știa încă ce era, însă o legătură începea să se formeze, iar asta o demonstra zâmbetul de pe fața lor.

- Eu sunt Ariana. Ia un loc pe bancă, dacă vrei! Cartea este Urzeala tronurilor” de George R.R. Martin.
- Am auzit de ea! Însă mulți nu prea au o părere bună legată la adresa ei… Un zâmbet trist urmă. Cărțile neapreciate o făceau mereu să fie tristă. Într-adevăr, unele cărţi sunt mai bune decât altele - cel puțin așa credea ea -, însă fiecare are ceva special și fiecare poveste, fiecare personaj ar trebui apreciat și respectat, măcar pentru munca autorului. Asta o învățase tatăl ei, un mare iubitor al cărților. Asta avea să învețe și ea mai departe. Iubea cărțile, dar adesea se temea să arate asta.
Nu mulți mai apreciază cărțile în ziua de azi, spuse în continuare.
-Da, așa este. Majoritatea se uită la titlu, la copertă și pe baza acestora, o judecă; iar dacă nu îi atrag, o aruncă speriați, ca și cum ar fi fost atacați de către o bombă.
În momentul acela amândouă râd, și legătura dintre ele devine mai puternică. 
- Însă este o carte foarte bună, își continuă Ariana ideea. Are absolut de toate. Într-adevăr, este mai greu de înțeles, sunt multe simboluri indescifrabile, multe mistere care la un moment dat te enervează, te țin în suspans. De aceea eram atât de „ prinsă” în carte. Îmi cer scuze dacă te-am speriat.

- E în regulă. Îmi era doar teamă să nu păţești ceva de la atâta… concentrare.  Spuse râzând, simțind ceva ce nu mai simțise de mult. O căldură liniștitoare ce-i făcea sufletul să tresalte. Era fericită.
- Daaa, ai dreptate. Cărțile sunt un pericol pentru sănătate!  De aceea mulți le ocolesc, sau le ating doar când vine vorba de obligație, pentru școală. 
- Da, înțeleg. Ai dreptate. Cărțile ar trebui interzise la cât de periculoase sunt. Aduc necazuri și introduc idei ciudate în capul tinerilor din ziua de azi. Foarte grav!  

Cele doua fete se privesc preț de câteva secunde, având feţele foarte serioase, ca și cum ar semna un tratat de pace, ca și cum ar vorbi lucruri foarte importante. Apoi râd amândouă, bucurându-se una de sarcasmul celeilalte. 

- Mi-a fost dor să vorbesc cu cineva despre cărți, spuse Ariana, dulce.

- Mda... Pot să te întreb ceva? Întrebă timidă Lexi.
- Desigur, răspunse fata, curioasă.
- Nu te simți puțin ciudat să citești în parc? Mă tot gândeam… am încercat și eu cândva, atunci când așteptam pe cineva și nu aveam ce face decât să scot cartea din geantă și să… citesc. Vreau să spun că... nu te deranjează cum te privesc ceilalți? Mereu am avut impresia că persoanele din jurul meu se uită la mine puțin indignați, ca și cum…aș face ceva interzis. 
- Știu la ce te referi, însă am trecut peste privirile nedumerite ale oamenilor din jurul meu. De cele mai multe ori, sunt prea adâncită în povestea cărții, având grijă ca personajele să nu treacă singure prin toate peripețiile. Însă sunt momente când îmi ridic privirea din carte și observ cum se uită la mine. Dar nu îmi e rușine de ceea ce fac, așa cum nu îmi e rușine de mine. Cărțile reprezintă o parte din mine, din viața mea, iar dacă lor li se pare ciudat, nu mă pot împotrivi. Nu mă pot judeca pentru ceea ce sunt.
Zâmbetul se așternu pe faţa lui Lexi.
- Cred că ai dreptate. Ești foarte curajoasă. De unde ai învățat asta?
- Din cărți presupun…
Amândouă râd, aruncându-și un alt set de priviri de neînțeles. Vorbeau pe o limbă a lor, o limbă pe care alții nu ar fi înțeles-o. Era ceva unic, ciudat, dar plăcut.
- Ce fel de cărți citești de obicei?  Întreabă Ariana.
- Orice. Orice îmi cade în mână. Fiecare carte are ceva special. Din fiecare înveți ceva. În fiecare trăiești ceva, așa cum, după cum știm amândouă, spuse aducându-și aminte de „întâlnirea” de mai devreme,  ai pățit-o și tu.
- O pățesc mereu. Uneori mă și gândesc că… atunci când deschizi o carte, sufletul și mintea sunt prinse în acea carte. Și chiar dacă numai pentru câteva secunde,  devii parte din ea în totalitate.
- Știu. Te înțeleg perfect. Mă lovesc mereu de părerile celorlalți. Uneori am crezut că sunt nebună, că poate e ceva în neregulă cu mine. Mă bucur să aflu că mai există cineva ca mine.
- Și eu mă bucur. Vreau să te întreb și eu ceva, dacă se poate. M-am lovit de foarte multe ori de această întrebare, și niciodată nu am știut să răspund cu adevărat la ea... Tu de ce citești?
- Am fost întrebată de mulți prieteni, prieteni ce nu au această plăcere de a citi, însă știam că oricât de mult aș încerca să le explic tot ce înseamnă pentru mine acest hobby, nu ar înțelege. Unele lucruri nu pot fi înțelese de persoane ce nu au trecut prin aceeași experiență pentru că nu ar simți cu adevărat...
- Totul, continuase Ariana, înțelegând-o perfect pe Lexi.
- Se pare că știm despre ce e vorba amândouă, zâmbise cu căldură.
Ariana sărise dintr-o dată de pe bancă, speriind-o pe Lexi. Se aşezase într-o poziție mai comodă pe ea, în așa fel încât să fie față în față cu fata brunetă care avea ochii plini de curiozitate. Lexi nu ezitase deloc, copiind poziția, pentru a se uita cu ușurință una în ochii celeilalte.
- Lexi, am o propunere și sper din suflet să accepți. Este un mic joc pe care știu, în adâncul sufletului meu, că îl pot juca doar cu tine, spuse Ariana foarte emoționată.
- Sunt ochii și urechi, sau mai bine spus, ca o carte deschisă. 
- Jocul e în felul următor. Eu spun un motiv de ce citesc, iar tu vei spune la rândul tău altul. Cea care nu va știi cum să continue, nu poate fi numită o cititoare adevărată.
- Ai provocat cititoarea din mine, iar  aceasta  acceptă cu dragă inimă, zise Lexi, zâmbind ştrengărește.
- Încep eu: Citesc pentru că vreau să trăiesc în alte lumi, lumi ce nu există cu adevărat, dar care trăiesc în paginile cărților. Ele m-au învățat că anormalitatea este supraapreciată, iar imposibilitatea posibilă. Aceste concepte le-au creat oamenii din teamă de necunoscut, iar aceasta ne-a limitat lumea în care trăim. Dar nu și în cărți. Acolo poți descoperi lucruri remarcabile, dar odioase în același timp. Poți face cunoștință cu necunoscutul înfiorător, dar să îl îmbrățișezi cu căldură și dragoste în momentul în care vei realiza că fiorii reci erau provocați din cauza  fricii de a face un pas înainte.

- Citesc fiindcă învăț lucruri de viață și pentru viață. Am trăit experiențe ce nu le-aș fi putut trăi vreodată din cauza mai multor motive. Pot spune că am fost la Paris, Londra, Veneția. Am mers şi am vizitat muzeele din Paris, am simțit ploaia măruntă pe pielea mea și am mirosit mireasma plăcută a ei la Londra, am mers cu condola în miez de noapte, ascultând șoaptele de iubire ale tinerilor poeți care stau până târziu ca să dea naștere sentimentelor ce sălășluiește în inimile lor. Am trăit cu ajutorul lor clipe de neuitat. Am învățat despre valorile vieții. Am învățat semnificația cuvintelor precum dragoste, ură, curaj, sinceritate, integritate, mândrie. Am învățat și încă mai am multe de învățat pentru a fi o persoană bogată sufletește.

- Citesc deoarece este un mod de a învăța cum să te exprimi în lumea reală, pentru a putea fi înțeles. Cărțile ne ajută să ne dezvoltăm vocabularul, să putem comunica elevat, politicos, sincer. Ele ne ajută să ne ridicăm, să strălucim, să fim noi și să arătăm asta cu ajutorul cuvintelor. Comunicarea este o parte importantă în viața noastră, a oamenilor, însă trebuie să învăţăm prima dată, cum să o facem, ca să putem comunica.

- Citesc pentru că altfel cunosc complexitatea umană. Fiecare personaj în parte al unei cărți poate reprezenta o persoană reală. Fiecare personaj are o personalitate aparte, un caracter unic. Ele pot fi cunoscute, înțelese doar citind cartea. Putem da peste personaje leite cu noi, sau cu unele cu care doar avem ceva în comun. Putem cunoaște personaje total diferite, dar cărora să le înțelegem într-un final pentru felul de a fi, pentru motivele care au fost bază la crearea caracterului. În felul acesta, putem să cunoaștem tipurile de personalități care sunt gazdă lumii noastre. Putem să ne împrietenim cu toate și să nu judecăm pentru diferențele ce ar trebui să ne despartă. Dimpotrivă, ar trebui să ne aproprie, să ne facă curioși, să ne trezească apetitul de cunoaștere.

- Citesc deoarece așa mă cunosc pe mine. Cu ajutorul personajelor și al clipelor petrecute cu ele, mă pot întreba cum aș fi reacționat în locul lor, ce decizie aș fi luat în locul lor. Aș vedea asemănările și diferențele. Astfel realizez, încetul cu încetul ce fel de persoană sunt.

- Citesc fiindcă că în acel moment, imaginația mea o ia razna. Atunci visele nu mai sunt doar vise, ele pot fi trăite cu adevărat, simțite în fiecare celulă din corp. Ele pot da naștere dorinței, pasiunii, dar și neplăcerii și groazei. Ele pot crea o lume nouă, o lume ce trăiește doar în mintea și inima mea. În care există persoane ce nu există în lumea reală, dar care trăiesc fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Iar în acel moment, de frenezie literară, scriu. Scriu pentru a mă elibera de poveste, de personaje, de trăirile lor. Scriu pentru a le oferi libertatea de a fi cunoscute și de alții, nu doar de mintea mea închisă, de gratiile şi prizonierii mei. Scriu pentru a crea o altă viață, o altă lume, un alt personaj, un alt caracter, o alta identitate. Și totul cu ajutorul cărților care îmi dau imboldul de a le oferi frați și surori.

 - Citesc pentru că în momentul în care mă scufund în povestea cărții, mă relaxez și uit de tot. Uit de problemele mele, de viața mea, uit de mine. În acele clipe, eu nu exist în lumea reală. Eu nu mai am dificultăți, probleme, neplăceri. Eu sunt doar eu, o Alice în țara cărților. Iar această pauză de la realitate îmi dă putere să continui să merg pe drumul meu.

- Citesc deoarece îmi este ca un instinct. Ca o parte din mine, un fel de foame pe care o pot stăpâni doar citind, citind mult, fără a avea vreun scop anume. Citesc orice, oriunde, sunt dependentă de cărţi; citesc pentru mine, pentru că nu am nevoie de un motiv special pentru a citi. O fac pentru că asta sunt eu; asta este o parte din mine, iar eu am nevoie de ea mai mult ca oricând. Ca un fel de protecţie împotriva propriului meu eşec. Cărţile scot la iveală cea mai bună versiune a fiinţei mele.

-Citesc pentru că asta îmi aduce aminte de copilărie. De cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele; o copilărie în care tot ce aveam mai bun de făcut era să descopăr Poveştile Copilăriei, să învăţ alături de Pinocchio diferenţa dintre bine şi rău, adevăr şi minciună; să alerg cu Heidi prin munţi, având grijă de capre şi bând lapte proaspăt alături de bunicul, un bunic pe care mi l-am dorit întotdeauna; să pot zbura alături de Peter Pan într-un ţinut al nemuririi; să urmăresc şirul poveştilor mele mult iubite, poveşti pe care le citeam şi le reciteam, poveşti ce-mi încălzeau inima de fiecare dată. Citesc pentru că cititul mă aduce mai aproape de copila din mine; o copilă ce în lumea reală e distrusă de durerea cenuşie, de lipsa magiei, de lipsa frumuseţii interioare, lucruri nelipsite din poveşti. Cărţile mă aduc mai aproape de Raiul meu personal, un Rai al copilăriei inocente, al zâmbetelor dulci, al dragostei eterne. Citesc deoarece sunt o visătoare, şi vreau să mă păstrez aşa mereu. 

- Citesc... începu fata să spună următorul motiv. Se gândea, însă mintea ei era goală. Faptul acesta o sperie, nu mai pățise demult așa ceva. Tot timpul se emoționa când trebuia să își spună punctul de vedere, iar de data asta nu avea nicio idee despre ce ar putea să pronunțe, pentru a ieși din impas.
Dintr-o dată, simțise o mână pe umărul ei, fapt pentru care a tresărit.
- Bună, spune un băiat cu ochii negri și curioși la fete. Îmi pare rău că vă întrerup, dar am observat că țineți în mână cartea Urzeala tronurilor” de George R.R. Martin. Este cartea mea preferată.
- Serios? întrebase uimită Ariana. Îmi place și mie foarte mult.
- Dacă dorești am putea să schimbăm câteva impresii despre ea. Asta dacă nu deranjez... zise el ezitând, dar cu un zâmbet dulce pe față.
Fetele s-au privit în ochii și au început să chicotească. 
- Noi ne spuneam motivele pentru care citim.
- Cât de interesant! Aș vrea să le aud și eu. De ce citiți voi? întrebase el, așezându-se alături de ele pe bancă. Și îmi pare rău pentru lipsa mea de maniere. Mă cheamă Fabian. 
- Pe noi Lexi și Ariana. Și unul dintre motive ar fi că... - începuse Lexi să spună, bucuroasă că i-a venit un motiv cu ajutorul băiatului misterios - citesc fiindcă oricât de rari părem cei care au plăcerea de a citi, întotdeauna ne găsim și întotdeauna legătura dintre noi e vizibilă și simțită la un alt nivel. Citim deoarece cărțile ne unesc, deoarece ele sunt ca o frânghie de care ne ținem cu toții. Este acea legătură pe care o protejăm, deoarece dacă ea se rupe, suntem cu toții pierduți. Însă dacă ea rămâne intactă, noi vom dăinui veșnic, la fel ca ele.

Cei trei s-au privit cu înțelegere și respect. Au știut că deși se cunoșteau doar de câteva minute sau ore, prietenia creștea gingașă în sufletele lor, sămânța fiind tocmai cărțile.

76 de comentarii:

  1. Îmi place articolul tău pentru concurs, felul în care ai prezentat motivele într-o povestire așa frumoasă.
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot ce faci de placere, din inspiratie, din dorinta de a crea ceva, inclusiv a citi si a scrie, absolut tot se transforma intr-un mic miracol. Procesul creatiei este uluitor, daca stai sa te gandesti, si este unic.
    Ai muncit foarte mult, asta se vede in povestea minunata pe care ai facut-o. Da, este cel mai original si impresionant mod prin care cineva poate spune de ce-i place sa citeasca; printr-o poveste, desigur.
    De ce citim?
    Citim pentru ca un alt mod de a ne exprima, de a ne gasi locul, nu ne poate ajuta indeajuns de mult incat sa devenim cea mai buna versiune a noastra.
    O versiune imposibila, unica, speciala.
    Suntem ceea ce citim; suntem niste visatori ce nu se vor opri niciodata din a citi sau a scrie. Pentru asta suntem facuti, pana la urma,nu?
    Imi place mult povestea, imi plac mult personajele, imi plac mult motivele si felul tau de a scrie. Din cand in cand imi amintesc de Alexya de acum cativa ani, apoi ma uit la fata asta minunata care scrie in cel mai incredibil mod :)) si zic ca nu e adevarat. Ai evoluat mult, ai cizelat talentul acela brut pe care, pot spune cu mana pe inima, ca eu l-am descoperit.
    Sper ca si altii sa il vada si sa il aprecieze la adevarata lui valoare pentru ca ce ai creat tu, in cateva seri pline de stres, de inspiratie si prietenie, este incredibil.
    Una din cele mai bune creatii ale tale; sunt mandra ca am putut ajuta la ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos articolul tau , imi place mult!

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place foarte mult cum scrii :). Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumoasa povestea. M-ai facut sa ma gandesc mult la carti si la importanta lor. Desi tratam cartile ca pe o obligatie fata de scoala, adesea incepem sa discutam despre personajele din carti, despre intamplarile lor fara sa ne dam seama. Mi-a placut povestea ta pentru ca chiar asta subliniaza. Succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bravo. Mie imi place. Scrii simplu, dar frumos si cu pasiune, iar asta se vede :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte tare, felicitari pentru creatie !

    RăspundețiȘtergere
  8. E super povestea, mi-a placut mult. Prietenia dintre cele doua fete este foarte dragut scrisa, inca de la inceput. Nu am realizat niciodata cat de mult te pot lega cartile de o anumita persoana. Succes mai departe si felicitari pt poveste. E tare!

    RăspundețiȘtergere
  9. M-am regasit in totalitate in povestioara ta/voastra. Cred ca ai/ati atins toate punctele sensibile ale iubitorilor de carti. Acum va las, fug in parc cu o carte in gentuta ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. foarte frumosa povestea ,felicitari

    RăspundețiȘtergere
  11. Superb! Ati reusit sa ne transmiteti acel sentiment, pe care doar cititori de carti( in acceptiunea clasica a cartii) il traiesc atunci cand se pierd in extraordinara lume a lecturarii. O povestire cu usor iz fiction ( asa sper, pentru ca nu pot concepe o lume fara carti), usor amuzanta, foarte concisa in relevarea placerii unice de a citi, o etalare completa a tuturor motivelor de a citi.
    Va multumesc fetelor, mi-ati transmis sentimentul ca citesc literatura in stare pura.

    RăspundețiȘtergere
  12. Hihiii:* foarte draaagutaa povestioara!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. foarte dragut :* ma bucur ca am citit povestioara ta ,sper sa castigi ca e super draguu :X

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte foarte frumos, si ai spus atat de multe lucruri adevarate prin povestea ta ! Felicitari si desigur muuuult succes!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Interesanta poveste; interesanta postare M-ati uimit. e placut sa mai citesti povesti de genul din cand in cand, mai ales cand e vorba de...citit! Sper sa castigati premiul cel mare, mai ales ca personajele ( care presupun ca sunteti voi :)) ), ar merita muulte carti! Succes

    RăspundețiȘtergere
  16. A fost genial! Cartea in viziunea naratoarei, caci simt ca o cunosc, este un spatiu infinit, asa si este, dar forma dreptunghiulara ofera o alta credinta in perfect decat cea pe care o avea omul pana acum, anume ca doar cercul e perfect. Ne inselam, se pare!
    Un alt lucru ce m-a marcat a fost discrepanta dintre sentimentele traite de cele doua si lumea inconjuratoare, o lume lipsita nu de harul cititului, ci de vointa.
    La un moment dat a aparut cuvantul " celula", stiu de ce, dar merg sre alt lucru, anume ca Lexi citea, nu doar carti fictionale, ci si nonfictionale, facand astfel diferenta dintre omul care citeste de placere si omul care citeste cu har divin, pot spune( Ariana, Lexi).
    Argumentele cred ca sunt piesa de rezistenta a povestii, dar, sub ochiul obiectiv al unui prieten apropiat, toata asa zisa mica poveste este un real succes si o felicit pe autoare.
    Cu drag, Leo.

    RăspundețiȘtergere
  17. Intotdeauna am admirat persoanele care citesc, care gasesc in aceasta arta o placere, un mod de a trai, o varianta a cunoasterii unei alte lumi. In povestea voastra, scumpele mele, gasesc cea mai frumoasa descriere a tot ceea ce cred si simt legat de citit si, desigur, scris.
    Motivele sunt foarte frumos scrise, iar micul vostru joc este foarte inventiv! Aveti talent, nu gluma!
    Nu cred ca aveti nevoie de bafta, aveti deja totul!

    RăspundețiȘtergere
  18. foarte frumos , nu multi mai au rabdarea de a scrie atat! ati incadrat bine povestea si ati facut-o originala! mi-a placut mult. sa o tineti tot asa! SUCCES!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Lexi si Ariana sunt doua personaje foarte dragute, doua prietene inconjurate de cel mai minunat lucru: cartea.
    A citi este simplu, invatam sa citim din clasa I. Unii chiar mai devreme.
    A citi din placere este o calitate, ceva ce nu multi pot face, este ca un har pe care nu orice persoana il primeste. Poate am fost un prea mare fan Harry Potter si am trait prea mult in lumea Vrajilor, insa a citi, a-ti transfera sufletul intr-o carte mi se pare o vraja, o vraja pe care o iubim, o apreciem, fara de care nu putem rezista la un moment dat.
    Iubim cartile, da.
    La fel ca Lexi si Ariana, 2 fete de care am prins drag citind povestea.
    Succes la concurs, meritati sa castigati!

    RăspundețiȘtergere
  20. Minunat! M-a impresionat cel mai mult faptul ca articolul tau m-a facut sa imi amintesc cat de multe pierd cand las din mana o carte pentru alte nimicuri. Intr-adevar, este extraordinar sa te afunzi in alt univers, sa uiti de tine, sa vezi prin ochii altcuiva, dar nu uita, ca dincolo de toate cuvintele scrise pe pagina au stat sentimente, amintiri, cunostinte...pe care le poti pierde daca nu traiesti si tu! Si cum e mai frumos sa traiesti, daca nu si cu o carte alaturi! Multumesc, te pup!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  21. Felicitari pentru articol si succes!
    M-as bucura daca ai lasa un comentariu si la mine pe blog. Acesta este link-ul : http://anotherbooksworld.wordpress.com/2013/04/15/de-ce-citesc/

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu citesc deoarece caut lumea perfecta sau macar una unde oameni sunt buni si saritori . Eu cand citesc o carte nu termin bine primul capitol si trag cu ochiul la ultimul sa vad cum se termina. Suspansul pe care o emite fiecare carte e ceva splendit si inca din clasa a3a de cand citesc peva mai lung mi-a placut tot ce tine de povesti , basme, romane de dragoste sau aventura . Nu cred ca exista seara in care sa nu imi imaginez o poveste supranaturala pentru ziua de maine.
    Va felicit pentru modul in care va aratati opiniile despre carti si despre citit
    BRAVO!!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Ai scris foarte frumos si argumentele sunt superbe ! Succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere
  24. Frumos povestit,mi-a placut.Tineti-o tot asa.Bafta

    RăspundețiȘtergere
  25. Foarte frumoasa ...Continua ..O sa ai succes ! :*

    RăspundețiȘtergere
  26. Super tare povestea! M-a impresionat mult! Am inceput sa citesc imprumutand carti, apoi am continuat facandu-mi propria biblioteca. E frumos sa citesti, dar este si mai frumos sa gasesti persoane care fac la fel ca tine! Ti-a iesit foarte frumoasa descrierea senzatiilor pe care fetele o traiesc. Motivele ne descriu pe toti, pe noi micii cititori! Succes mai departe, va pup.

    RăspundețiȘtergere
  27. Eram ferm convinsă că acest articol avea să fie perfect de cum am văzut că l-ați postat!
    Scrieți într-un mod... aș putea citi toată viața mea ceva scris de voi! Felicitările mele! Succes! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Originala si interesanta abordare. Mi-a placut foarte mult!:)

    RăspundețiȘtergere
  29. O carte iti poate schimba starea,mentalitatea,dar nu numai atat cat si viata!:) Te cunosc de cand te-ai nascut. Cred ca esti singura care putea sa transmita atat de puternic dorinta de a citi,nu sunt surprinsa pentru ce ai scris,iti stiu limitele si bogata imaginatie...stiu ca esti un adevarat prieten ...esti singura de la care pot primi un sfat pe masura asteptarilor mele.Nu cred ca orice problema ce intervine in viata ta,te-ar distrage atat de mult ...incat sa nu mai citesti! Stiu cat si ce citesti,ce mananci si ce faci,dar ai fost singura persoana care m-a determinat sa citesc!

    Si sa termin asa cum imi place :"Oamenii creatori innebunesc aproape intotdeauna.Mediocritatile nu innebunesc,n-au de ce sa innebuneasca,ele n-au in viata lor nimic innebunitor."

    RăspundețiȘtergere
  30. Superb! Vor fi multi oameni greu de impresionat pe care ii vei uimi. Mult succes

    RăspundețiȘtergere
  31. O poveste spusa frumos, coerent, ce subliniaza foarte bine importanta lecturii in randul tinerilor. consider ca merita pe deplin sa castige concursul! Mult succes!!

    RăspundețiȘtergere
  32. se vede cat de talentate sunteti, numai voi puteati scrie o povestioara asa frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  33. Este superbb, felicitari! <3

    RăspundețiȘtergere
  34. Foarte frumos, Alexya! Bravo! Imi place ideea asta inedita cu dialogul si ai punctat foarte bine.
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  35. o poveste foarte frumoasa cu o deschriere f adev a momentului in care citesti o carte care chiar iti place cu adevarat..:D...te face s vrei s recitesti cartile care si-au lasat o amprenta pe sufletul tau...felicitari!..ai un mod f frumos de a scrie si de a arata detaliat sentimentele personajului astfel incat s ajunga si la cititor ...un lucru foarte important pe care trebuie s il indeplineasca un autor bun..:D

    RăspundețiȘtergere
  36. Un articol superb! Îmi place modul în care aţi integrat motivele ca fiind parte a dialogului. O idee frumoasă şi originală. Baftă!

    RăspundețiȘtergere
  37. foarte draguta parerea ta iti urez noroc >:D<

    RăspundețiȘtergere
  38. "Lectura creează opera, o face să existe, să se destăinuie ca sensuri, ca finalitate, ca posibilă descifrare şi cunoaştere a lumii".
    (Ion Vlad)
    Povestea voastra este frumoasa, interesanta si totodata, captivanta.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  39. Felicitari! Sunt foarte impresionat de poveste. Succes in continuare! :*

    RăspundețiȘtergere
  40. Ai scris foarte frumos.Din pacate e adevarat ca cititul este o ocupatie rar intalnita. Succes in continuare!! Sper ca voi citi articole de genul asta in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  41. ”Citesc fiindcă că în acel moment, imaginația mea o ia razna. Atunci visele nu mai sunt doar vise, ele pot fi trăite cu adevărat, simțite în fiecare celulă din corp.” - cel mai adevărat motiv (deși știu că nu există exprimarea aceasta, cel mai adevărat ...). Simt că visele mele trăiesc ăn rândurile unei sau altei cărți. Și mi le pot îndeplini, le pot trăi doar citind acele cărți.

    RăspundețiȘtergere
  42. Wow, ați creat o poveste superbă!
    Și adevărul este că așa se leagă o prietenie. Vezi că ai ceva în comun cu celălalt și îl abordezi, îl întrebi despre acel ceva și afli mai mult, iar el la fel. Vă deschideți sufletele unul către altul și... vă împrieteniți!
    Mi-a plăcut foarte tare, iar ultimul motiv este și mai adevărat! Oricât de împrăștiați am fi prin lume, mereu ne găsim și încercăm să conviețuim alături de ceilalți, cu bune și cu rele, chiar dacă mai apar neînțelegeri!
    Multe, multe felicitări, fetelor! Și succes! :)

    RăspundețiȘtergere
  43. Ati formulat o poveste pe care nu ma satur sa o citesc. Am citit multe din recenziile tale si chiar ma asteptam sa scri ceva frumos. Ba chiar mi-ai intrecut asteptarile.
    Ai exprimat intr-un mod unic atat pasiunea ta pentru carti si pentru citit cat si prieteniile pe care le poate lega acest hobby.
    Pentru mine este o pasiune vinovata, deoarece, de cele mai multe ori, ma pierd in cartile pe care le incep si uit de multe alte lucruri. Timpul trece fara sa imi dau seama cand citesc.

    RăspundețiȘtergere
  44. Bravo!! Se vede ca te pricepi de minune sa dai cuvintelor o insemnatate aparte. Te felicit,si cred cu siguranta ca te vei remarca prin talentul tau si ca ne vei impresiona intotdeauna prin originalitatea ta.
    Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  45. wow!foarte foarte original! felicitari!sincer, meriti sa castigi

    RăspundețiȘtergere
  46. Foarte frumos :) Felicitari. Up!!

    RăspundețiȘtergere
  47. Ai un stil aparte, e simplu, concret si concis. Sa stii ca asta e de apreciat intotdeauna, simplitatea e cel mai complicat lucru pe care nu multi reusesc sa-l atinga, insa tu ai reusit sa-l cunosti, sa-l afli si sa pui punctul pe I. Bravo, Adriana! Mi-a placut ce am citit! :D

    RăspundețiȘtergere
  48. Este superb articolul, felicitari! Cu adevarat superb, a fost minunat sa il citesc! Va tin pumnii ^_^ Succes!

    RăspundețiȘtergere
  49. Felicitari pentru articol! Mult succes! :D

    RăspundețiȘtergere
  50. Foarte frumoasa scrisa "povestea" ta, mi-a placut la nebunie. Acapareaza cititorul de la primul cuvant Motivele sunt superbe si reale; ati transmis perfect ceea ce vroiati sa spuneti. Am mai citit si alte povesti destinate acestui concurs, dar nu mi s-au parut la fel de inteligente si artistice ca a ta. Succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere
  51. mi se pare interesanta ideea de a scrie totul ca o poveste. succes

    RăspundețiȘtergere
  52. Frumoasa postare!Ma bucur ca exista atat de multe persoane care s-au decis sa-si exprime motivele pentru care citesc.Cred ca fiecare compunere este unica in felul ei.

    RăspundețiȘtergere
  53. Ce superb! Vezi, eu de asta citesc: nu voi afla niciodata cum se termina povestea mea, dar pot vedea cum incep altele. Evoluez odata cu personajele, dar pe ultima pagina se prabuseste tot, si simt nevoia sa reconstruiesc bucati din mine din nou, asa ca inevitabil ma cufund intre alte pagini ingalbenite de timp. Acolo, undeva, ma regasesc pe mine, si incep sa cred ca citesc doar pentru a afla cu adevarat cine sunt. Ma pierd in mijlocul paragrafelor ca intr-un labirint, dar de acolo nu vreau sa ies niciodata. As rataci toata viata intre copertile unei carti tocite de vreme, si as reveni la realitate doar cand voi putea afirma cu adevarat : Asta sunt eu! Voi reveni doar cand nu voi mai fi confuza, cand voi avea un scop clar al vietii si cand ma voi cunoaste cu adevarat. Si probabil nici atunci, deoarece dragostea de literatura incepe sa se impleteasca cu ADN-ul meu si voi fi mereu dependenta de citit.

    RăspundețiȘtergere
  54. Ideea textului e ok, dar mie mi se pare destul de stângace exprimarea, uneori copilăroasă, alteori preţioasă. Începutul nu m-a făcut curioasă sau atrasă de la început să-l parcurg pe tot pe nerăsuflate. M-am oprit din citit când neconcordanţa timpurilor a făcut lectura neplăcută. Am revenit asupra lui când am văzut câte comentarii a adunat. Era bizar.
    Deşi un comentariu în plus înseamnă un plus de popularitate, am vrut să spun şi o părere "altfel". Textul ăsta nu mi s-a părut nici pe departe superb, cum a fost catalogat pe aici, ci doar la nivel de compunere de şcoală generală. Oi fi eu prea pretenţioasă, sau voi prea entuziaşti. Eh, cărţile să trăiască! :)

    RăspundețiȘtergere
  55. Un articol frumos! Iti doresc mult succes in concurs!

    RăspundețiȘtergere
  56. Am citit cu foarte mare placere povestioara ta si sper sa mai scrii si altele, pentru ca esti o fata talentata si sensibila! Succes si sunt sigura ca vei castiga premiul cel mare! :)

    RăspundețiȘtergere
  57. Este o poveste superba! Gandurile pe care le-ai asternut pe foaie mi-au deschis o alta perspectiva asupra vietii mele...si eu citesc pentru ca o parte din mine vrea sa cunosca, vrea sa viseze alte taramuri ascunse si vrea sa evolueze!
    Mult succes in continuare si la cat mai multe povesti uimitoare!

    RăspundețiȘtergere
  58. tot ce pot să spun e: Uau, doar uau! Un mod extrem de original şi captivant pentru a scrie un articol şi a expune argumentele. Un articol cu adevărat captivant şi plin de pasiune. Ai scris cu pasiune ceea ce ai scris şi se vede că îţi place să citeşti. Nu te-ai fi obosit să scrii o astfel de compunere dacă nu ţi-ar fi plăcut ceea ce faci.
    Felicitări şi baftă!

    RăspundețiȘtergere
  59. "Citesc deoarece sunt o visătoare, şi vreau să mă păstrez aşa mereu." - bine spus, nimeni nu vrea să renunţe la vise.
    Foarte frumoasă povestea.
    Mult success! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  60. Interesant modul de abordare al placerii de a citi. Dialogul dintre cele doua fete a parut foarte aprins, cu multe tente de sinceritate, profunzime si chiar pasiune. Nu pot sa-mi dau seama care dintre cele doua era mai pasionala, inflacarata cand vine vorba de placerea unei lecturi, chiar nu pot. As putea spune ca fata care deja citea ofera un alt aer satisfactiei date de o carte extraordinara, asa cum este "Urzeala tronurilor", care m-a atras si pe mine, o carte care ramane remarcabila prin modul de prezentare al unei realitati cutremuratoare si pline de evenimente neprevazute, dar care face parte dintr-o intreaga serie, "Cantec de gheata si foc" a lui Martin. In legatura cu aparitia baiatului, simbol al legaturii care se creeaza intre tinerii pasionati de lectura, pot spune ca el este cel care aduce inapoi in realitate cititorul, dandu-i o nota de normalitate. Poate ca datorita lui Fabian, cei care citesc acest articol sau care au curiozitatea de a-l rasfoi, sunt indemnati intr-un mod indirect de a pune mana pe o carte si a o deschide, dand frau liber unui univers paralel cu cel in care traiesc, toti cititorii doritori de acest lucru. Eu unul consider ca acest articol este unul educativ si incurajator in ceea ce priveste "hai sa ne bucuram de o carte buna". Un articol extraordinar.

    RăspundețiȘtergere
  61. Eram sigura ca va fi un articol wow! Si am avut dreptate. Imi place felul in care ti-ai prezentat motivele, original. Multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  62. WOw de 3 x wow cata imaginatie ai :D este una dintre cele mai tari si captivante povestiri citie in ultima perioada .Feliicitari din tot sufletul :** Ai o imaginatie foarte dezvoltata .

    RăspundețiȘtergere
  63. Superba povestea !!!
    Ai atata imaginatie ,atatea idei pe care stii sa le evidentiezi frumos ,incat faci dintr-un lucru simplu ,ceva colorat ,ceva ccu suflet !

    RăspundețiȘtergere
  64. Este minunat articolul! A fost uimitor sa ma scufund in povestea asta. Simteam ca sunt si eu acolo, stand pe o alta banca si admirand pe fata care citeste cu devotament cartea. De asemenea, motivele m-au convins ca sunt si eu o mica cititoare, chiar daca, de curand, am descoperit pasiunea de citit. Va multumesc mult pentru ca ati creat aceasta poveste si mi-ati dat impulsul sa continui sa citesc in continuare cu aceeasi placere. Mult succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  65. Ideea este foarte buna, mi-ar place chiar sa faceti o intreaga serie de astfel de mini-povestioare! Scrii foarte frumos, ai un talent aparte. Personajele trec foarte rapid de la o stare la alta, insa descrierea nu e deloc neglijata, fiecare sentiment fiind foarte frumos descris. Imi plac foarte mult motivele, adesea ma regasesc si eu in ele. Prietenia dintre cei 3 "muschetari " ai cartilor ma va face tot timpul sa zambesc; este o imagine placuta- aceea a tinerilor fara griji, fara stres, suparari, mergand in parc nu pentru ca "se plictisesc", ci pentru ca in parc, in inima verde a orasului cenusiu, este unul dintre cele mai placute locuri de citit. Tinerii adunandu-se acolo chiar este o imagine frumoasa, in viziunea mea.
    Felicitari pentru poveste si succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  66. De ce citim?... in sinea lui, actul creatiei nu este decat o forma de exteriorizare a lucrurilor nespuse. Citim nu neaparat de placere, citim din cauza nevoii noastre, ca fiinte umane, de a ne hrani prin Cuvant. Ambiguu sau nu, cautatori de absolut sau pur si simplu cautatori de nimic primordial, ne nastem din Cuvant, e aproape imposibil sa nu fim tentati de acesta. Bineinteles, asta daca launtrul nostru accepta idealismul libertatii imposibile -dar existente prin Cuvant- sau daca detinem abilitatea indaratnica de a nu lasa lumea in pace si de a incomoda si obliga prin constiinta sau cunostinta (Noica). Pana la urma si cititul in sine poate fi considerat un act ezoteric. Oarecum, te initiezi in patura-i de neintelesuri cu dorinte abstracte de a le intelege, dar niciodata nu vei ajunge sa detii cu adevarat ascunzisurile sale.
    Cititul este un simplu act al elevatiei catre sine.
    Geneza cuvantului apartine sensibilitatii auctoriale. Noi, cititorii, sunt doar niste insi dornici sa patrunda in posibilitate. Cititul este o consubstantialitate intre noi si existenta, dincolo de metafizic.
    Oricum, imi place foarte mult ca ai vazut "cititul" ca o modalitate de apropiere a oamenilor. Pana la urma, ce altceva conteaza mai mult de atat?...

    RăspundețiȘtergere
  67. Off tocmai mi s-a pierdut comentariul de mai devreme!
    Foarte bun articolul, m-a prins de la primele fraze.
    Ma regasesc in motivele celor doua fete si sunt convinsa ca din ce in ce mai multa lume se intoarce catre carti.
    Vremea frumoasa a venit si parcurile se vor umple de cititori doritori de aer curat si miros de iarba printre randurile pe care le citesc in cartile lor.
    Eu stiu ca voi fi una din ei!
    Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  68. Imi place ca motivele cititului sunt incorporate intr-o poveste. Ma asteptam la ceva fantasy la inceput, nu stiu de ce, cred ca am ramas putin prinsa in ultima carte citita.:))

    RăspundețiȘtergere
  69. In primul rand, ideea concursului e geniala. Sa pui niste iubitori ai cartilor sa spuna de ce citesc...dragut.
    Povestea ta, articolul si motivele tale sunt chiar dragute. Imi aduc aminte de zilele alea racoroase, dar insorite in care nu ai chef de nimic vechi, de nimic nou, de nimic in general. Vrei doar sa stai, sa reflectezi, sa privesti.
    Si sa te imprietenesti, desigur.
    Succes mai departe :)

    RăspundețiȘtergere
  70. uuh ce dragute articolul . Mult succes se vede ca ati muncit mult la el

    RăspundețiȘtergere
  71. Ti-am spus de la inceput ca imi place foarte mult cum scrii si cat de multe poti transmite prin cateva cuvinte. M-a emotionat fiecare povestire scrisa de tine si mi-a placut inca de la inceput recenziile tale. Felicitari pentru modul simplu prin care faci cititorul sa-ti adore stilul si mai ales pentru curajul de a scrie. Sa nu te opresti din a face asta, cu siguranta va merita. Te imbratisez cu drag si astept creatii noi.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!