"Declaraţia" (Declaraţia #1) de Gemma Malley - Recenzie!

Cartea a apărut la Editura RAO şi o puteţi comanda de AICI

Dacă v-aş ruga să asociaţi cuvântul „copil” cu ceva anume, să îmi spuneţi ce vă trece prin minte când îl auziţi, probabil unii îmi veţi răspunde: viaţă, bucurie, drăgălăşenie, inocenţă, frumuseţe. Copii şi tinerii sunt mugurii care urmează să înflorească, să aducă prosperitate, lumină. Ei sunt copleşiţi de dragostea şi atenţia părinţilor, a familiei şi sunt ocrotiţi şi consideraţi importanţi de către societate, deoarece reprezintă viitorul, speranţa.

În lumea ei, să fii copil, tânăr, e o crimă. Eşti un gândac pe care mulţi l-ar strivi cu un zâmbet triumfător pe chip dacă ar avea ocazia, un intrus, o anomalie, un gunoi. Un Surplus al societăţii care doar fură aerul celorlalţi.

Anna Covey s-a obişnuit deja să fie respinsă, pedepsită, supusă la munci obositoare şi la bătăi crunte. Singura ei „greşeală”? Aceea că s-a născut. În această lume distopică din anul 2140, s-a descoperit tratamentul pentru nemurire. O parte din populaţie care a spus „nu” Longevităţii şi a  refuzat tratamentul se numesc Neoptanţi iar cei care îl fac pentru a trăi veşnic sunt Oamenii Legali. Condiţia de a beneficia de acest miracol al medicinei este de a semna „Declaraţia”, prin care se interzice să aduci pe lume un copil. O nouă viaţă ar avea propriile necesităţi, ar consuma resurse, ar aglomera pământul şi le-ar îngreuna existenţa perfectă Legalilor, iar asta e de neconceput. Cu toate acestea, unii dintre ei au procreat în mod fraudulos, încălcând legea, iar acum acei copii sunt Surpluşi ai societăţii. Ei au fost smulşi din braţele părinţilor infractori şi duşi cu forţa la Grange Hall, o închisoare un loc unde vor fi îndoctrinaţi educaţi, instruiţi, învăţaţi să devină Folositori societăţii şi să ispăşească păcatele părinţilor lor iresponsabili.

O lume îngrozitoare pentru nişte fiinţe care nu au făcut nimic rău. Un loc rece, întunecat, patru ziduri mari care îi ţin ca pe nişte prizonieri. O lume fără soare, fără flori, fără posibilitatea de a simţi fulgii de zăpadă. Lipsită de speranţă, prietenie, frumuseţe. Aici a locuit Anna de când se ştie şi e convinsă că e în locul potrivit pentru ea. Crede că nu merită să trăiască, dar totuşi i s-a oferit şansa aceasta şi cel mai bun mod de a profita de ea e să fie recunoscătoare şi umilă, să accepte cu seninătate tot chinul la care a fost supusă în toţi aceşti ani de către Matroana Casei, doamna Margaret Pincent. Îşi detestă din tot sufletul părinţii deoarece ei au adus-o în această lume crudă, unde ea a trebuit să suporte atâta durere şi umilinţă, unde e tratată ca un nimic, unde viaţa ei nu contează şi e doar un paria dispreţuit de ceilalţi. Nu ştie ce e aceea o vorbă bună, o mângâiere, afecţiunea.

S-a străduit să fie cât mai cuminte şi înţelegătoare şi cel mai bun Supus, singura şansă de a vedea şi altceva decât pereţii împăienjeniţi din acel loc fiind să devină Folositoare, un Bun Preţios, adică să fie angajată ca servitoare în casa unui Legal după ce va împlini cincisprezece ani – e cel mai bun lucru care i se poate întâmpla, cel mai luminos viitor pe care îl poate avea.

Dar toate planurile şi visele par să îi fie date peste cap când la Grange Hall este adus un băiat, un nou Surplus capturat de Autorităţi, Peter. Oricât de tare ar încerca să păstreze distanţa de el pentru că aduce numai necazuri, acesta nu pare dispus să accepte asta. E hotărât să o agaseze cu prezenţa lui, cu felul de a fi, vulcanic, arogant, impulsiv şi să îi tot vorbească de lumea de Afară, de părinţii ei pe care aceasta îi urăşte, de toate nedreptăţile şi cruzimea din acest loc care nu sunt normale, dar pe care Anna le consideră fireşti. Peter pare dispus să sfideze pe oricine, să arate că nu ţine cont de regulile lor inumane şi cretine. Nu îi pasă că e pedepsit, bătut, atât timp cât se împotriveşte lor.

Băiatul încearcă să îi deschidă ochii Annei şi să îi demonstreze cât de vicios e acel loc şi comportamentul doamnei Pincent. Îi vorbeşte de libertate, de o altă lume, una în care ar putea experimenta tot ce până atunci i-a fost interzis..cum ar fi să privească zăpada sau să simtă razele calde ale soarelui pe chip. În plus, îi câştigă treptat încrederea şi trezeşte în interiorul ei trăiri noi, ciudate. Anna va începe să pună la îndoială tot ce credea cu tărie până în acel moment şi va simţi că existenţa ei se clatină uşor datorită adevărurilor crude pe care le va descoperi..

Deşi am fost atrasă de mai mult timp de copertă, nu ştiam mari lucruri despre acest roman, abia citindu-l am descoperit că e unul distopic, unul bun, captivant, extrem de bine scris. După ce l-am terminat  am căutat entuziasmată şi părerile altora şi m-am mirat şi întristat că am găsit doar două recenzii la această carte. Atât. De parcă după ce a publicată a intrat într-o gaură neagră şi nimeni nu a auzit de ea, sau nu i-a acordat importanţă. O explicaţie ar putea fi că a fost publicată înainte de alte distopii care au trezit interesul tinerilor şi au făcut cunoscut şi iubit acest gen nou.

Cu toate că adevărurile expuse aici sunt extrem de crude, dure şi povestea e una cu tente de gri, am fost surprinsă de îmbinarea acestora cu multe pasaje lirice, poetice, sensibile venite din partea eroinei. Cartea e o contradicţie, ştie să îmbine urâtul cu frumosul, să îi ofere o anumită estetică aparte. 

Pot spune că e unul dintre cele mai şocante romane distopice citite, care m-a revoltat şi mi-a trezit trăiri extrem de puternice. Am dat aici de o lume absolute dezastruoasă, de o societate bolnavă, complet eronată, urâtă, ciudată.. şi lista ar putea continua. Cred că Legalii, au trăit deja prea mult timp şi şi-au pierdut umanitatea, sufletul, pe parcursul sutelor de ani ce au trecut peste ei. M-a surprins mai ales răutatea oamenilor din ea, cruzimea, trădările, răutăţile chiar dintre cei oropsiţi de societate. Atunci când treci prin clipe grele, ai o viaţă întunecată, lipsită de nicio bucurie, te-ai aştepta să găseşti înţelegere, alinare, un gram de prietenie în cineva care e în aceeaşi situaţie ca tine, care a trecut prin aceeaşi suferinţă şi ştie ce simţi. Aici majoritatea au fost îndobitociţi atât de bine, li s-au conturat nişte caractere extrem de urâte, şi fiecare luptă pentru supremaţie, doreşte să subjuge pe cineva mai slab decât el. Pentru mine a fost foarte greu să descopăr între paginile cărţii cât de răi sunt între ei chiar şi acei copii bătuţi de soartă, Surpluşii.

Romanul urmăreşte tiplogia clasică a genului distopic: avem eroina îndoctrinată, care crede cu tărie în societatea ei şi nu vede nimic greşit la ea. Da, am considerat-o absurdă în multe momente pe Anna, atunci când afirma cu tărie că nu are dreptul la nimic, că e un nimeni, că merită toate lucrurile rele care i se întâmplă deoarece e doar un surplus al societăţii.

 E dureros să afli trăirile unei tinere care nu a avut niciodată parte de nimic bun în viaţa ei şi care ar fi fost recunoscătoare să nu se fi născut. Să o vezi că aprobă răutatea unei persoane care practic a călcat-o în picioare de câte ori a avut ocazia, doamna Pincent, şi considerând că aşa era corect, Surpluşii să nu aibă niciun drept. Dar Annei i-a fost spălat creierul, de la vârsta de doi ani nu a avut parte de nimic altceva decât de ură, dispreţ, nu ştie ce e frumuseţea, bunătatea cuiva. Apoi intervine o schimbare în viaţa eroinei, ceva sau cineva o fac să conştientizeze treptat cât de cumplită e lumea ei, iar aici acest rol îi revine lui Peter. 

Mi-a plăcut mult că autoarea a conturat atent mai multe tipuri de personaje şi chiar avem ocazia să aflăm background-ul unora dintre ele, să le descoperim poveştile care i-au determinat acum să se comporte aşa. 

Cartea are şi câteva minusuri, mi-aş fi dorit să fie mai lungă şi să exploreze mai bine personalitatea lui Peter şi povestea lor.. de la neîncredere la prietenie şi mai departe. A părut puţin forţată apropierea lor, trecerea Annei de la dispreţ faţă de Peter la încredere a fost bruscă la un moment dat.
Coperta e superbă şi se potriveşte perfect cu conţinutul cărţii, veţi vedea. Atât fluturele, cât şi rozul de pe fundal sunt alese cu un anumit scop.
Mai spun o dată, "Declaraţia" de Gemma Malley m-a uimit, surprins şi  mă bucur mult că am citit romanul. Sunt însă foarte curioasă ce se va întâmpla în volumul următor, deşi nu am mari speranţe că editura îl va mai publica.. 

Câteva imagini care se pliază perfect cu povestea cărţii:

Deşi ideea longevităţii, a eternităţii sună ideală pentru mulţi dintre noi şi majoritatea ne temem de moarte, citind această carte veţi învăţa cât de importantă e viaţa voastră, aşa, scurtă cum e ea şi faptul că noi ştim să o apreciem cu adevărat şi ne dorim să o trăim cât mai frumos, să experimentăm cât mai multe. Vă recomand cartea, o să vă deschidă ochii asupra multor aspecte şi o să vă facă să fiţi mândri şi mulţumiţi de ceea ce aveţi acum!