"Intrinsical"(The Yara Silva Trilogy #1) de Lani Woodland - Recenzie

Cartea nu a apărut încă la noi, dar o puteţi comanda de AICI. 

"Intrinsical"(The Yara Silva Trilogy #1) de Lani Woodland

Yara Silva de şaisprezece ani a ştiut dintotdeauna că fantomele păşesc pe pământ împreună cu cei vii. Bunica ei, ca şi celelalte persoane de sex feminin din familia ei, este o Waker, cineva care poate vedea şi comunica cu fantomele. Yara a crescut văzând cum bunica ei este ironizată şi dispreţuită datorită abilităţii ei neobişnuite, şi nu îşi doreste ca acesta să fie şi viitorul ei. E fost mereu îngrozită de ziua în care va putea şi ea vedea fantome, şi e uşurată pentru că se pare că gena dominantă de Waker a ocolit-o, permiţându-i să aibă o viaţa a unei adolescente normale.

Oricum, toate acestea se schimbă pentru Yara în prima zi de la noua şcoală de elită, când ea descoperă că gena doar a stat în stare lantentă până atunci. Ea este martoră cum o negură întunecată îl atacă pe Brent, un student atractiv, şi se grăbeşte să îl salveze. Actul ei de eroism îi atrage atenţia umbrei, şi spiritele rele încep să o urmărească. Yara se va găsi prinsă într-un blestem vechi de şaizeci de ani, care nu îi ameninţă doar ei viaţa, ci şi prietenilor ei cei mai apropiaţi.

Yara în curând va realiza că trecutul pe care încerca să îl lase în urmă nu are de gând să o lase în pace aşa uşor..

Dintre toate fiinţele supranaturale, să le zic aşa, cel mai intrigată şi intimidată mă simt de fantome. Da, pentru că deşi e mai mult decât pertinentă convingerea că dacă celelalte nu au nicio şansă să existe (decât în imaginaţia noastră, a cititorilor avizi de mister, şi a autorilor care îi creează), despre cele din urmă nu pot afirma asta cu toată siguranţa din lume? De ce? Fiindcă e o adevărată necunoscută cum e „viaţa” de după moarte, ce se întâmplă, poveşti cu spirite şi case bântuite tot au existat şi încă mai apar, aşa că e inevitabil să nu simt o uşoară teamă (bine, poate puţin mai mare), când mă gândesc la acest subiect.

Oricum, nu am citit multe cărţi cu fantome, iar cele care au trecut prin mâinile mele au fost drăguţe. Nu înfricoşătoare :). Probabil credeţi despre „Intrinsical” de Lani Woodland că este o carte ca şi celelalte, cu fata-care-poate-vedea-ce-alţii-nu-pot, mistere de dezvăluit, şi vreo misiune secretă dată de vreo fantomă, pe care o are de rezolvat eroina noastră. Ei, vă înşelaţi, şi tocmai de aici vine curiozitatea şi surpriza pe care am avut-o citind acest roman.

Yara Silva (apropo, îi iubesc prenumele, mi se pare foarte frumos şi special) nu vrea să aibă nimic de-a face cu fantomele, sau să audă de ele. E destul de conştientă că e posibil să fi moştenit „darul” acesta de la bunica ei, dar observând ani de-a rândul cum lumea o blamează, o consideră o bătrână sărită de pe fix şi ciudată, clar nu vrea să ajungă şi ea aşa cândva. Dar când a luat decizia asta, trebuia să se gândească de două ori înainte a se înscrie la liceul Pendrell, care e destul de renumit datorită unui blestem care s-ar fi aruncat asupra lui, şi unde an de an, câţiva elevi îşi pierd viaţa într-un mod suspect.

Chiar din prima zi de şcoală, este nevoită să aibă parte de o mică porţie de paranormal, când Brent este atacat de un fel de umbră neagră, pe care doar ea o poate vedea, şi îi salvează acestuia viaţa. De la acest moment, lucrurile se complică şi devin din ce în ce mai ciudate. Yara descoperă pentru prima dată că se poate proiecta din propriu corp, ce implică asta, iar Brent e acolo să o ajute să înţeleagă toate astea, pentru că el nu e un străin în ceea ce priveşte lucrurile supranaturale. Prietenia ei, dar şi admiraţia faţă de el, cresc pe zi ce trece, până într-o zi din care începe să primească tot felul de semne şi indicii, cum că nu ar trebui să aibă încredere în băiat. 
Până i se confirmă asta, dar nu pe Brent nu trebuia să se bazeze, ci pe cel care îi ocupă acum corpul, şi l-a trimis pe acesta într-o existenţă care nu e nici moarte, nici viaţă, devenind doar un spectator, fără să fie văzut de nimeni, fără să poată face ceva pentru a se salva. Acum el şi cu Yara, care ajunge aproape în aceeaşi situaţie, trebuie să găsească o soluţie să îl oprească pe cel malefic, care e şi cel de la care a pornit blestemul şi e vinovatul pentru moartea studenţilor din campus. Cum vor reuşi ei, având în vedere că el e foarte puternic, rămâne să aflaţi voi, dacă veţi avea  curiozitatea să citiţi romanul. (AICI puteţi citi un fragment din el :) )

Cartea e captivantă şi surprinzătoare, aş putea spune. A fost altfel decât mă aşteptam, şi nu mă gândeam vreo clipă că acţiunea va lua aşa un drum bizar. Nu ştiam la ce să mă aştept, habar n-aveam ce se va întâmpla mai departe, şi acord un mare plus poveştii din cauza asta.

Mi-a plăcut stilul autoarei, faptul că punea accent pe emoţiile şi trăirile Yarei, dar şi că a conturat-o bine. Totuşi, au fost anumite aspecte la ea care m-au iritat, cum ar fi faptul că e extrem de încăpăţânată şi iraţională uneori, fapt care ducea după sine o grămadă de complicaţii. Cu toate acestea, în final nu are cum să nu te cucerească, e un personaj puternic, care deşi trece prin atâtea, reuşeşte să îşi păstreze curajul şi echilibrul, şi să nu se prăbuşească. Vrea să facă orice ca să-l salveze pe Brent, chiar să se sacrifice pentru el, deşi ei nu sunt nimic altceva decât prieteni.

Dacă tot am adus asta în discuţie, aş vrea să accentuez că povestea lor creşte treptat, că sentimentele devin mai puternice pe parcurs, totul e frumos şi natural, nu e forţat ca în majoritatea cărţilor. La ei chiar pare firesc ca în final să rămână împreună, deoarece au trecut prin atâtea situaţii care i-au apropiat pe zi ce trece.

Prietena Yarei, Cheerie, e o tânără amuzantă şi loială, şi e inevitabil să nu te ataşezi de ea, mai ales când vezi cât e de pasionată de tot ce ţine de supranatural, având în vedere că ea nu are nici minimul de talent în acest domeniu.

Totuşi, nu mi s-a părut că ideea (genială, de altfel), a fost foarte bine fructificată, putea să iasă ceva mult mai spectaculos. Nemulţumirile mele sunt legate şi de nişte lucruri pe care nu le-am înţeles: cum ar fi ce s-a petrecut în realitate cu corpul Yarei cât timp ea a fost poiectată din el.. şi a stat totuşi o bună perioadă de timp afară din el, deci clar nu trebuia ca ea să fi supravieţuit când s-au terminat toate. Poate engleza mea nu m-a ajutat să înţeleg mai bine asta, sau alte aspecte: de exemplu, ce tot căutau ei şi alţi colegi mai mereu la piscina aceea despre care se zicea că ar fi bântuită şi unde ar fi murit studenţi? Mereu dădeau senzaţia că o căutau cu lumânarea, păi eu dacă aş fi ştiut de un astfel de loc clar nu aş fi pus vreodată piciorul acolo.

Dar oricum ar fi, cartea e bună şi captivantă, o lectură frumoasă care sunt sigură că o să vă încânte. Lani nu e doar o scriitoare talentată, ci şi un artist complex: e un fotograf genial (ea a făcut şedinţele foto şi pozele atât pentru coperta ei, cât şi pentru "Eternal Starling" de Angela Corbett, pe care eu o ador, dar ea s-a ocupat şi de selecţia personajelor cărţii ei, de trailer etc.). Pe site-ul http://www.intrinsicalthebook.com puteţi vedea mai multe poze cu personajele, mi se par toate foarte drăguţe, mai ales Yara, care e foarte frumoasă şi dulce. Cu siguranţă vă va transmite anumite emoţii "Intrinsical", despre care nici nu credeam că e o serie. Prima carte ar putea fi un stand alone perfect, la modul cum s-a terminat. Oricum sunt curioasă să citesc şi continuarea, şi să aflu ce se întâmplă mai departe cu Yara şi Brent.

Vă las mai jos imaginea originală folosită pentru coperta cărţii, care mie îmi place foarte mult, şi pe care am luat-o de AICI:

Mie mi se pare wow trailerul, e printre preferatele mele, şi pot spune că e foarte fidel acţiunii, şi realist:

~ Thank you Lani Woodland for sending me a copy of the book for review, and sorry for posting it so late!~