From Abroad (Summer Reads) + Impresii "The Duff", "Shut Out" şi "A Midsummer's Nightmare"

Am luat o mică pauză de la romane fantasy şi supranaturale, şi am vrut să citesc câteva romane realiste pentru adolescenţi. Şi ce credeţi? I totally loved them! Minunate, sincer, nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult şi să îmi dea serios teme de meditaţie. Personaje geniale, situaţii amuzante, sau emoţionante, şi poveşti care îmi vor rămâne în interior. Aşadar vă voi prezenta aceste romane, iar postarea va fi sub următoarea formă: descrierea cărţii tradusă de mine, cum făceam la From Abroad, apoi câteva impresii, o scurtă recenzie pe scurt, de fapt, şi două citate reprezentative pentru fiecare carte.

Prima dată vă voi prezenta romanele lui Kody Keplinger, pentru că le-am citit pe toate recent. Kody e o scriitoare care a ajuns imediat printre preferatele mele, pentru că e foarte talentată, are un stil sarcastic, extrem de sincer de a scrie, si matur, abordează anumite teme interesante, şi, mai ales, eroinele sunt diferite şi atât de tari toate, cu personalităţi puternice, chiar dacă fiecare dintre ele se confruntă cu anumite probleme: divorţul părinţilor, problemele cu alcoolul, probleme de sănătate ale unuia dintre părinte etc. Şi m-a făcut să îi iubesc şi mai mult pe ai mei, să îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoşi şi alături de mine, să îi preţuiesc mai mult!

Şi ştiţi ce e şi mai interesant? Kody are 21 de ani doar, iar primul roman la scris la 19. Cărţile eu au un succes foarte mare, are mii de fani, şi au fost publicate în străinătate, şi chiar şi în 13 ediţii!

“The Duff: Designated Ugly Fat Friend” de Kody Keplinger

Bianca Piper de şaptesprezece ani e cinică şi loială, şi nu crede că ea e cea mai drăguţă dintre prietenele ei. De asemenea, este şi prea deşteaptă ca să îi cadă în mreje tipului depravat şi afemeiat, cu lipici la fete, băiatul hot al şcolii, Wesley Rush. De fapt, Bianca îl urăşte. Şi când o porecleşte “the Duff” , ea îi aruncă paharul cu Cola în faţă.
Dar lucrurile nu merg aşa bine acasă acum, şi Bianca e disperată să găsească ceva care să îi distragă atenţia. Ajunge să îl sărute pe Wesley. Mai rău, îi place. Dornică de evadare, Bianca se aruncă într-o relaţie de tip duşmani-cu-beneficii plină de consfătuiri, cu el.
Până totul o ia pe o cale oribil de greşită. Se pare că Wesley e un bun ascultător, şi viaţa lui e destul de distrusă, ca şi a ei. Subit, Bianca realizează cu absolută groază că se îndrăgosteşte de tipul pe care credea că îl urăşte mai mult ca pe oricine pe lumea asta..

Ce faci când ai o mulțime pe cap care te frământă, și probleme acasă? Asculți muzică ca să te relaxezi, veți spune unii. Citești, ieși cu prietenii, nu știu. Ce face Bianca Piper? Îl sărută pe neașteptate pe Wesley Rush, si simte că toată tensiunea i se scurge din interior. Destul de, surprinzător și drăguț, ați zice, nu? Adică ce tipă tare. Însă nu e chiar așa, pentru că Wesley e Don Juan-ul liceului, care zboară din floare în floare fără probleme și se bucură de atenția tuturor fetelor care suspină după el. În plus, Bianca îl detestă, pentru ceea ce e el, și mai ales pentru că îi spune the Duff , adică cea desemnată a fi prietena urâtă și grasă din grupul ei. Să nu credeți acum că ar fi, dar când prietenele tale arată ca niște modele, iar tu ești doar..normală, nu prea ai cum să scapi să fii catalogată astfel.

Lucrurile nu rămân în stadiul acesta, și cei doi trec la fapte mai mari..dacă înțelegeți la ce mă refer. Relația asta a lor, pur fizică, fără implicare sentimentală, cel puțin la început, o ajută pe Bianca să uite de mama ei plecată mereu de acasă, de divorțul care se anunță între părinții ei, de recidiva tatălui ei care are iar probleme cu alcoolul din această cauză, de dezastrul de acasă.  În plus, Wesley pare să o înțeleagă, deoarece și la el în familie lucrurile sunt destul de varză: deși e bogat și are parte de tot luxul, nu are iubirea părintească, căci ai lui sunt mereu în interes de serviciu, iar surioara lui puțin mai mică stă acum cu bunica lui, o bunică care îl reneagă, și îl consideră naiba pe pământ datorită stilului de viață.

Ce pot să spun? Am devorat cartea asta,  am râs cu poftă, a fost ca o gură de aer proaspăt. Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc un roman realist pentru adolescenți, care se confruntă cu probleme pe care oricine le poate avea la un moment dat. E inevitabil atașamentul față de poveste și față de personaje, pentru că te poți pune extrem de ușor în pielea lor, îți dau de gândit, și te învață o mulțime de lucruri.

În general în ziua de azi se obișnuiește ca oamenii să fie etichetați, chiar înainte de a fi descoperiți cum sunt ei cu adevărat. Vezi un băiat vorbind mereu cu mai multe fete, și gata, spui că e afemeiat, vezi o fată ironică și crezi că e supărată pe viață și complexată, fără să încerci întâi să cunoști acele persoane, să vezi cum sunt ele cu adevărat. Fiecare e diferit, special, are părți bune și rele, și e o mare greșeală să generalizezi. Oamenii nu sunt produse, ca să poți să le pui etichete.

Oricât de greu ne-ar fi, și câte griji avem, nu este bine să ne închidem în noi, să evităm să vorbim cu alții, să le cerem ajutorul, sau un sfat. Dacă ești nemulțumit de situația ta familială, spune-le ce te doare, încearcă să rezolvi cumva lucrurile, nu te complace cu ce se întâmplă, fără să faci nimic. Nu închide ochii și lăsa lucrurile așa, ca și cum totul ar fi perfect și nimic nu se întâmplă.

Bianca e o kick-ass-girl, în sensul că e a naibii de sinceră, directă, pragmatică, sarcastică, pregătită mereu să închidă gura oricui cu o replică spirituală.

Wesley e la fel ca ea, adică genul acela capabil să întoarcă fără probleme orice ironie, ceea ce dă sarea și piperul întâlnirilor dintre ei la care ies scântei, și pare ușor superficial la prima vedere, interesat doar de distracție.

”The Duff” are de toate: personaje geniale, conturate perfect, chiar și cele secundare sunt atât de speciale, cum sunt de exemplu prietenele Biancăi. Rar mai găsești asemenea prietene în ziua de astăzi. Stilul autoarei e unul direct, sarcastic, care poate face trecerea de la momente neplăcute și intense la bună dispoziție.

Nu am absolut nimic de reproșat acestei cărți, din punctul meu de vedere e perfectă.

Citate:

"Spanish, huh?" he said, glancing down at the scattered papers as he grabbed them. "Can you say anything interesting?"

"El tono de tu voz hace que queria estrangularme." I stood up and waited for him to hand over my papers.

"That sounds sexy," he said, getting to his feet and handing me the stack of Spanish work he'd swept together. "What's it mean?"

"The sound of your voice makes me want to strangle myself."

"Kinky.""

"I don't like him," I explained. "He annoys the hell out of me ninety-six percent of the time, and sometimes I'd like nothing better than to strangle him to death. But at the same time I... I want him to be happy. I think about him way more than I should, and I -"

"You love him."

"Shut Out" de Kody Keplinger

Cele mai multe echipe sportive din licee sunt rivale cu alte licee. La Hamilton High, e un război civil: echipa de fotbal versul echipa de soccer. Şi în ceea ce o priveşte, Lissa e sătulă de asta. Iubitul ei, Randy, care e fundaş de dreapta, mereu îi trage clapa ei şi alege să se ducă să se bată cu echipa de soccer, sau să dea rateu în cameră.

Şi în trei ocazii diferite, pe maşina lui Randy au fost aruncate ouă, în timp ce el şi Lissa erau înăuntru, şi se giuguleau. I-a ajuns să concureze cu o adunătură de băieţi transpiraţi pentru atenţia propriului iubit.

Atunci Lissa decide să pună capăt rivalităţii o dată pentru totdeauna. Ea împreună cu iubitele celorlaţi jucători pun la cale o lovitură. Băieţii nu vor avea parte de niciun fel de acţiune cu ele până când echipele de fotbal şi de soccer nu fac pace. Ce nu iau la socoteală este un nou soi de rivalitate: o imposibilă concurenţă fete-contra-băieţi care se bazează pe cine vor cădea pradă libidoului primii. Dar ce Lissa nu a prevăzut niciodată e propria ei tensiune sexuală cu liderul băieţilor, Cash Sterling..

Cred că sunteți de acord că uneori băieții pentru sex ar fi capabili de orice. Să se milogească, să pună la cale cine romantice,  să le facă toate poftele iubitelor. Dar să renunțe să se bată ca chiorii cu echipa adversă de sport? No way! Mai întâi să își facă damblaua și să se simtă ei macho și luptători, și apoi tot ce ține de plăcere.

Asta e ceva la care Lissa nu s-a așteptat. Adică planul ei era perfect: băieților le este tăiată rația de ”bunătăți” de la iubitele lor, care fac un fel de grevă, aceștia devin disperați, renunță la războiul ăsta tâmpit pe care echipa de fotbal a liceului o are cu echipa de soccer, are parte iar de atenția iubitului ei fotbalist și gata, toate bune și frumoase. Ți-ai găsit!

De parcă asta îi mai trebuia acum, după ce că are destule griji pe cap. Mama ei a murit într-un accident de mașină care l-a lăsat pe scumpul ei tată imobilizat într-un scaun cu rotile. Ea acum este în casă cea care are grijă de el și de fratele ei mai mare, și a preluat atribuțiile unei mame, fapt care a și schimbat-o, făcând-o să fie oarecum obsedată de control și de ordine. Nici la librăria liceului, unde lucrează, nu are parte de mai multă înțelegere, căci tipa care o supervizează, Jenna, e o total bitch care îi mănâncă zilele. În plus, e sătulă până peste cap să fie pusă mereu pe locul doi de Randy, iubitul ei cu care e împreună de doi ani, pentru că e mai ocupat să se războiască cu alții.

Când însă planurile i se întorc împotrivă, și băieții se unesc împotriva fetelor, într-un joc de care-cedează-primii atracției, totul devine personal de când liderul băieților se proclamă Cash, cu care a avut parte de o noapte incredibilă cu ceva timp în urmă, pe care l-a considerat minunat, și potrivit pentru ea, dar care nu a sunat-o niciodată de atunci, cum a promis. Cash, e care genul de băiat nestatornic, care doar flirtează cu fetele, fără să se fi implicat vreodată într-o relație adevărată. 

Tensiunea dintre ei e incredibilă, la fel ca atracția. Care va renunța primul? Și pe cine va alege ea dintre Randy și Cash?

Și în pielea acestor personaje veți intra cu ușurință, și vă va emoționa povestea de viață a eroinei. Ce ne arată romanul? Să nu ne fie teamă să întrebăm ce ne macină, să nu lăsăm lucrurile să treacă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum ar fi fost firesc să ne fie călcate în picioare speranțele. Să cerem socoteală celor care ne-au dezamăgit. Ne arată că și cele mai mari dușmance pot descoperi că au ceva în comun, și se pot înțelege. Că oricât de diferită ar fi percepția fiecăruia despre o relație, cât oferă și cât nu în ea, în final contează doar iubirea, indiferent în ce formă este ea acordată.

Lissa are calități pe care eu nu le am, pentru că ea e ordonată, obsedată a controlului, hotărâtă. E puternică, mai presus de toate, are o forță interioară, și poate să treacă peste orice.

Cash ..despre el se spune că ar fi genul de tip neserios, care nu e capabil să fie fidel unei singure fete, un fel de loverboy. Dar mie nu mi s-a părut așa, deoarece nu a fost descris vorbind cu fete, în afară de cele din grupul lui de prieteni, care aveau deja iubiți..deci nu știu ce să cred. E amuzant și ușor misterios aș spune, adică nu știi la ce să te aștepți din partea lui.

Părerea mea? Must read! Vă garantez că o să vă placă!

Citate:

"You amaze me Lissa Daniels. Most girls would cave as soon as I gave them the puppy-dog look with these amazing eyes."

"Sorry. I like boys. Not dogs. You should've dated a different girl if you wanted someone to bend to your will."

"I wasn't trying to drive you crazy, just to get your attention," he said. "Lissa, I never tried to use you. Everything that happened between us-I meant it. Including that kiss in the library. I tried to tell you the other day at my house. That this"-he held up our entwined hands-"is more than just a game to me.."

"A Midsummer's Nightmare" de Kody Keplinger

Vacanţa de vară de vis a lui Whitley Johnson împreună cu tatăl ei divorţat se transformă într-un coşmar. Tocmai i-a cunoscut logodnica şi copii ei. Fiul logodnicei? Tipul cu care Whitley a avut o aventură de o noapte după absolvire. Al naibii de “perfect”.

Mai rău, nu se potriveşte deloc în familia nouă şi perfectă a tatălui ei. Aşa că Whitley acţionează în modul ei. Petrece. O grămadă. Atât de mult că nici nu remarcă lucrurile bune chiar de sub nasul ei : o viitoare surioară vitregă scumpă care e printre singurele persoane pe care le-a plăcut vreodată, un prieten bun (chiar dacă Whitley jură că ea nu crede în prietenii), şi un tip super hot care nu este fratele ei vitreg..cel puţin, nu încă. Va fi nevoie de toţi trei ca să o ajute pe Whitley să scape de furie şi să înceapă să pună cap la cap piesele familiei ei.

Încărcată cu autenticitate şi emoţii vii, Whitley este cel mai captivant personaj al lui Kody Keplinger: o fată cinică Holden-Caulfield de care vă va păsa cu siguranţă.

Ce ar putea să îţi strice complet vacanţa cu tatăl tău? Să îi cunoşti logodnica şi copiii, de care nu aveai habar. Ce e şi mai groaznic? Băiatul acesteia să fie chiar tipul cu care ai avut parte de o noapte incendiară după absolvire.

Whitley simte că îi pică cerul în cap când are de-a face cu atâtea noutăţi deloc plăcute. Nu numai că nu va mai avea parte de vara ideală alături de tatăl ei boem, nu se va mai putea lăfăi pe plajă, sau distra, dar trebuie să împartă aceeaşi casă dintr-un orăşel plictisitor, cu iubita tatălui ei excesiv de ordonată, şi copii ei. Toată nemulţumirea asta şi revolta o împing să se distreze, să facă ce o taie capul, fără să îi pese de cei din jur, până când toate acestea vor avea consecinţe neplăcute asupra ei. Fiind un oraş mic, acolo toată lumea ştie cine e ea, fata vedei locale, tatăl ei, şi îi dezaprobă comportamentul care îl consideră vulgar. Nu va mai dura mult până când va fi creat un grup pe Facebook (da, aţi auzit bine), dedicat ei, unde membrii doar aruncă cu noroi în Whitley şi îi judecă şi analizează fiecare mişcare.

Dar ei nu ştiu ce a determinat-o pe Whitley să fie adolescenta aceasta rebelă, furioasă pe viaţă, nemulţumită de tot ce e în jur. Divorţul părinţilor ei a afectat-o foarte mult. Rămasă în grija mamei ei depresive, care parcă s-a rupt de lume din acea clipă şi nu i-a mai păsat de nimeni, nici de propria fiică, Whitley nu a avut parte de grija, iubirea maternă, a lăsat-o de capul ei, să facă ce vrea. Nu i-a păsat că venea dimineaţa de la petreceri deşi era atât de tânără. Că bea, că are un comportament inadecvat, că nu mai învaţă. Singura preocupare a mamei ei de la divorţ a fost să îl ponegrească în ochii ei pe tatăl ei, să îi arate fetei cât de nemernic e. Atât.

De cealaltă parte, îl avem pe tatăl lui Whitley, pe care aceasta îl considera perfect şi îl iubea cel mai mult, care nu a vrut-o lângă el, nu a lăsat-o să vină să locuiască cu el, cum a dorit fata, şi nu pentru că îi era teamă că o va răni pe mama ei, cum a pretins, ci pentru că îi era mai bine singur, liber, trăind o viaţă fără complicaţii. Iar acum? Nici în vacanţă nu îşi poate face timp 5 mine ca să discute cu propria fică despre facultatea, să o ajute să îşi aleagă specializarea, preferă să se ocupe doar de organizarea nunţii sau să petreacă timp cu viitorul băiat vitreg.

Cum se va termina totul pentru Whitley, şi cine o va aduce pe calea ce bună? Cui îi pasă cu adevărat de ea? Rămâne să aflaţi voi..

Deşi această carte nu mi se pare la fel de bună ca primele două, şi de aici putem trage multe învăţăminte. Cum ar fi să nu ne judecăm părinţii, să încercăm să îi înţelegem, şi să îi ajutăm şi noi. Şi ei au o viaţă, şi poate în anumite momente le este mai greu. Trebuie să avem încredere în oameni, să fim deschişi pentru prietenii, pentru iubire. Să încercăm să oferim ceva frumos în schimb, celor cărora încearcă să ne ajute şi să ne facă fericiţi, să nu îi împingem afară din viaţa noastră sau să îi alungăm, pentru că au îndrăznit să le pese. Nu sunt băgăcioşi, sunt oameni adevăraţi.

Veţi vedea că şi pentru cea mai rebelă persoană, există leac, şi acela e dragostea şi atenţia. Whitley doar căuta atenţie prin comportamenul ei vulcanic, încerca să se facă auzită.

Whitley e genul de fată directă, puţin răutăcioasă, rebelă, revoltată, care se enervează uşor, şi care acţionează fără să îi pese de consecinţe.

Nathan e genul de tip liniştit, drăguţ, protectiv, poate uşor stângaci, iar autoarea încearcă să îl facă puţin tocilar, deşi nu dă senzaţia asta prin comportament. E frumos şi atent.

Mi s-a părut că această carte nu a fost la fel de reuşită ca primele două, dar tot e frumoasă. Iar Whitley e cu siguranţă un personaj care îţi va rămâne în minte multă vreme..

Citate:

"I was supposed to be at the condo, wasting time on the beach, just Dad and me, figuring out college and my life and spending time together. Instead, I was in a new house with new people - including a future stepbrother who'd seen me naked."

“I want more. I want everything. I want you."

"Nathan..."

"I'm not settling for less, Whitley," he said. "And neither should you.”

Cum vi se par? Pe care ati citi-o si de ce?