Fragmente din "Cele 50 de vicii ale Domnului Grey" de E L James!

Am vrut să vă mulţumesc pentru numărul impresionant de vizualizări al recenziei "Cele 50 de vicii ale Domnului Grey" de E L James - nu m-am aşteptat, am rămas atât de plăcut surprinsă - într-un mod drăguţ, spun eu. Arătându-vă câteva citate din carte frumoase, amuzante, care m-au făcut pe mine să fiu fermecată de latura sensibilă şi protectoare a lui Christian. Nu sunt cu scene fierbinţi, le puteţi citit toţi! Sper să vă placă, şi vă mulţumesc încă o dată! Sunteţi minunaţi!

_____________________________________________________

De la: Anastasia Steele

Subiect: Şocata de la WSUV

Data: 23 mai 2011, 20:33

Către: Christian Grey

OK, am văzut destul.

A fost drăguţ să te cunosc.

Ana

Apăs “Send” şi îmi prind corpul cu braţele, râzând de mica mea glumă. Oare o să i se pară amuzantă? Of, fir-ar să fie - probabil că nu. Christian Grey nu e vestit că ar avea un simţ deosebit al umorului. Dar ştiu că există, am avut parte de el. Poate că am mers prea departe. Aştept răspunsul lui.

Aştept..şi aştept. Mă uit la ceasul deşteptător. Au trecut zece minute.

Ca să scap de anxietatea care-mi înfloreşte în pântec, încep să fac ce-i spusesem lui Kate c-o să fac - să-mi împachetez cărţile într-o lădiţă. Pe la nouă, n-aud nimic. O fi în oraş. Mă îmbufnez nemulţumită în timp ce îmi pun căştile iPodului în urechi, ascult Snow Patrol şi stau jos la micul meu birou ca să recitesc contractul şi să-mi notez comentariile.

Nu ştiu de ce ridic privirea, poate că sesisez o mişcare cu coada ochiului, nu ştiu, dar când o fac, îl văd cum stă în uşa dormitorului meu, privindu-mă cu intensitate. Poartă pantalonii lui gri de flanel şi o cămaşă albă din olandă şi răsuceşte pe deget încet cheile maşinii.

Îmi scot căştile din urechi şi încremenesc. Fir-ar!

- Bună seara, Anastasia.

Are vocea calmă, iar expresia e complet controlată şi impenetrabilă. Facultatea vorbirii m-a părăsit complet. Fir-ar tu să fii, Kate, că l-ai lăsat să intre fără să zici nimic. Vag, îmi amintesc că sunt încă în trening  (...) în vreme ce el e delicios în splendoarea lui, pantalonii atârnând în felul acela pe şolduri şi, mai mult de atât, e aici, în dormitorul meu.

- Am avut senzaţia că e-mailul tău impune un răspuns în persoană, explică el sec.

Deschid gura şi o închid la loc, de două ori. Gluma s-a întors împotriva mea. Niciodată, în universul ăsta sau în oricare alt univers alternativ, nu m-am aşteptat să lase totul baltă şi să vină aici.

Îmi înăbuş un rânjet de beţiv şi îl sun. Răspunde la al doilea apel.

- Anastasia ?

E surprins să mă audă. Păi, sincer, şi eu sunt surprinsă că-l sun. Apoi creierul meu confuz sesizează.. de unde ştie că sunt eu?

- De ce mi-ai trimis cărţile alea? Articulez eu nedesluşit.

- Anastasia, ţi-e bine ? Vorbeşti ciudat.

Îi simt îngrijorarea din glas.

- Nu eu sunt aia ciudată, tu eşti.

Na că i-am zis-o, cu un curaj potenţat de alcool.

- Anastasia, ai băut?

- Ce-ţi pasă?

- Sunt..curios. Unde eşti?

- Într-un bar.

- Care bar?

- Pare să fie exasperat.

- Un bar din Portland.

- Şi cum ajungi acasă?

- Găsesc eu o cale.

Conversaţia asta nu decurge aşa cum mă aşteptam.

- În care bar eşti?

- De ce mi-ai trimis cărţile, Christian?

- Anastasia, unde eşti? Spune-mi imediat.

Are un ton atât de..de dictatorial, normal pentru un maniac al controlului cum e el. (...).

- Eşti atât de..autoritar.

Chicotesc.

- Ana, fir-ar să fie, unde mama dracului eşti?

Christian Grey mă înjură. Chicotesc din nou.

- Sunt în Portland..e cale lungă pân’ la Seattle.

- Unde anume în Portland?

- Noapte bună, Christian.

- Ana!

Închid. Ha!

(...) Uau, chiar l-am sunat pe Christian Grey? La naiba. Telefonul sună şi mă face să tresar. Scâncesc surprinsă.

- Bună, rostesc pe un ton plângăreţ la telefon.

Nu mă aşteptam la una ca asta.

- Vin să te iau, spune el şi închide.

Numai Christan Grey putea să sune atât de calm şi de ameninţător în acelaşi timp.

Să-mi facă curte! Mă uit la Christian. El mă priveşte crunt, cu ochii arzând, îndurerat. Încerc să-mi muşc limba, dar nu reuşesc să-mi înăbuş un chicot.

- Din care cronică medievală ai evadat? Parc-ai fi un cavaler arogant.

Dispoziţia lui sufletească se schimbă în mod vizibil. Privirea i se îmblânzeşte, iar expresia îi devine caldă şi, uite, pe buze îi apare un surâs.

- Anastasia, nu cred că-i aşa. Un cavaler negru, poate.

Are un zâmbet sardonic şi scutură din cap.

- Culcă-te, îmi porunceşte el.

Mă strecor sub coverturi, înfiorându-mă, privind la el. Doamne..rămâne peste noapte. Cred că am amorţit în urma şocului. Se ridică într-un cot şi se uită lung la mine.

- Dacă ai de gând să plângi, plângi de faţă cu mine. Trebuie să ştiu.

- Vrei să plâng?

- Nu în mod deosebit. Vreau să ştiu cum te simţi. Nu vreau să-mi aluneci printre degete.

Stinge lumina. (...)

- Întoarce-te pe o parte, cu spatele la mine, murmură el pe întuneric.

Îmi dau ochii peste cap, pe deplin conştientă că nu mă poate vedea, dar fac cum mi s-a spus. Cu gingăşie, se apropie şi mă cuprinde cu braţele, trăgându-mă la pieptul lui.

- Dormi, iubito, şopteşte şi îi simt nasul în păr când inhalează adânc.

Doamne! Christian Grey doarme cu mine şi, în confortul şi alinarea braţelor sale, alunec într-un somn liniştit.

 Aştept impresiile voastre!