”Uneori, sub clar de lună” de Heather Davis - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Luna plină.. mă cam intimidează. Nici nu e de mirare, cu atâtea cărți cu vârcolaci citite, sau seriale :)) Mi se pare ciudată, stă acolo țanțoșă, misterioasă, și parcă urmărește cu interes pasul fiecărui muritor, care în viziunea ei e doar o mică furnică fără apărare. Obișnuiam să iubesc noaptea, să mi se pară tăcută, fascinantă, iar luna îmi părea inima ei. Acum îmi plac mai mult stelele, mici și scumpe, împrăștiate alandale pe cer, sclipesc ca niște mici speranțe.

În plus, lucruri rele se întâmplă când e lună plină, să știți. Nu mă credeți? Păi, poate ar trebui să luați legătura cu Shelby din ”Nu plânge sub clar de lună” și ”Uneori, sub clar de lună”, ca să vă convingeți.
Înainte de toate, aș vrea să vă spun că la început o să ne amintim cu toții de primul volum din serie, deoarece nu am apucat încă să îi fac recenzie pe blog, deși mi-am dorit la acel moment, după ce am citit cartea. A trecut totuși ceva vreme de când am făcut asta, sper să îmi iasă bine recenzia și să îmi amintesc ce trebuie.
So..avem o tipă determinată, directă, impulsivă, dar care pare un magnet pentru necazuri și situații neplăcute, ceea ce nu e prea recomandat atunci când ai pe cap o scorpie un Iepuraș menit să îți mănânce ficatul și să îți arate că tot ce se spune despre mamele vitrege e adevărat, că sunt niște bombonele cu arsenic. De ce zic asta? Pentru că mama vitregă malefică îi urmărește orice pas greșit lui Shelby, pentru a se debarasa de ea, iar cum tatăl ei e sărit de pe fix paralel cu lumea, interesat doar de experimentele și noile lui invenții, și ca un cățeluș pe lângă fustele nevestei lui posesive, fata nu are pe nimeni care să fie acolo pentru ea.
Deci, o dai în bară, tabără de vară scrie pe fruntea ta. Scuze, Shelby, nu toți avem ”norocul tău”, să fii trimisă la reeducare pentru că ai fost prinsă afară, la o oră puțin mai târzie, sărutându-te cu un tip. Hm, și credeați că părinții voștrii sunt prea stricți? Mai gândiți-vă o dată.
Așa că fata ajunge în Tabăra Semilunii - cât de sugestiv nume, nu ? - unde va întâlni niște personaje..unele mai ciudățele, altele nu, dar având toți în comun același lucru: sunt copii bogați ai căror părinți s-au descotorosit de ei pe timpul verii.
Dar dintre noii ei colegi de suferință, unul în particular îi atrage atenția: Austin Bridges al III-ea (ce nume impozant, apropo), băiatul unui rocker faimos, și nici nu e de mirare asta, deoarece băiatul e frumos, misterios, și e englez - cu asta cred că am spus tot! Desigur, nici el nu face diferența, și e tot genul de tip care o face pe Shelby să se bage în tot felul de necazuri pentru a-l ajuta, dar adevărul e că are nevoie disperată de asta. Ea e singura din tabără care îi află secretul, că e un vârcolac, și pot spune că reacționează destul ok la șocul adevărului. Austin trebuie să facă rost neapărat de tratamentul care îl împiedică să se transforme, asta până nu e prea târziu, și riscă să îi pună în pericol pe cei aflați în tabără.
Bineînțeles că Shelby va face orice pentru a-l sprijini. Doar chimia dinte ei, și sentimentele care înfloresc sunt tot mai puternice. Oh, și luna asta! Chiar și pe Cupidon o face uneori!

În volumul doi, se pare că soarta tot nu e de partea lor, și acum, când au devenit iubiți în sfârșit, după atâtea peripeții prin câte au trecut, Shelby și Austin sunt despărțiți de zidurile unei fortărețe școli din Elveția, Academia Steinfelder. Eroina noastră își face tot felul de gânduri aici; nu l-a mai văzut de o mulțime de timp pe superbul ei iubit vârcolac, care mai noi apare fotografiat în ziare alături de prințese pop. Se simte abandonată și îngrădită de severitatea și strictețea din noua ei școală - mda, se pare că Iepurașul i-a copt-o și de data asta.
Când își pierduse orice speranță, se pare că primește semne de la Austin, care nu a uitat de ea. Însă noi pericole îi pândesc, și apar niște dușmani neprevăzuți care se folosesc de iubirea lor pentru a-l atrage pe băiat într-o cursă mortală..
Ah, da, și mai există acum și posibilitatea ca Shelby să se transforme într-un vârcolac. :O. Wait, what?! Mda..woof woof! 

 Of, îmi vine foarte greu să vă vorbesc despre o carte pe care am citit-o mai demult. Nu mai e același lucru, nu mai ai emoțiile, impresiile, gândurile despre ea proaspete. Ce trebuie să știți e că m-a surprins frumos cartea, povestea deși nu are o acțiune așa inedită, e scrisă într-un mod care captivează, care te face curios să afli ce se întâmplă mai departe. Am fost foarte entuziasmată la momentul la care am citit-o și sunt convinsă că aș fi spus mult mai multe atunci.

Mi-au plăcut ambele cărți din serie, deoarece sunt amuzante, Shelby e foarte simpatică, curajoasă, iar stilul de a scrie, e curat, frumos, curge totul lin. Nici nu am realizat cât de repede am terminat cărțile, ceea ce e un lucru bun, nu? Mai ales că mie nu îmi plac vârcolacii, în general, nu am o afinitate pentru ei, dar când dai de cărți așa pline de viață și care îți fac ziua mai bună, cum să nu îți fie pe plac?

Totuși, mi s-a părut că volumul doi e puțintel tras de păr, și că ce e mai interesant începe de pe la mijloc. Sau să fie de vină și faptul că de acolo apare și Austin în peisaj? :)) Maybe. 

Povestea celor doi de iubire, e așa drăguță, sinceră. Parcă le simți trăirile și sentimentele când citești. Apropierea lor e inevitabilă, ambii se împrietenesc, se ajută, amândoi știu ce înseamnă să îți pierzi mama..

Ce vă veți da seama după lecturarea acestei serii? Cât de nefericiți pot fi unii copii bogați. Zici că pot avea lumea la picioare fiindcă au bani, dar nu e deloc așa. Vă veți da seama cât de neglijați sunt, cum au nevoie avidă de părinți, de o vorbă bună, de iubire. 

 Vroiam să vă spun că este și un film ”Never Cry Werewolf” cu Nina Dobrev, tot cu vârcolaci, dar nu are nicio legătură cu seria asta, e doar o coincidență. Ah, și da, imaginile folosite în recenzie sunt din serialul ”Teen Wolf” - se uită careva? - pentru că tipul din serial mi se pare că ar face un Austin perfect ca înfățișare.

 Shelby e specială, e genul de personaj cu care nu prea te întâlnești prin cărți. Cred că această carte e așa plăcută din cauza ei mai ales. E amuzantă, plină de viață, a naibii de sinceră, impulsivă uneori. Nu e genul care să mediteze mult, se aruncă cu capul înainte ușor, e curajoasă. O adevărată eroină.

Deși are o poveste tristă, cu mama ei care a murit, tatăl depășit de situație și neglijent, șoțioara lui menită să îi facă zile fripte, e puternică și merge mai departe. Îi simte lipsa mamei și a unui tată, se poate vedea suferința ei.

E independentă, isteață, și simte o nevoie de a fi iubită și apreciată. Nu se gândește de două ori când vine vorba de a-l ajuta pe Austin, chiar dacă așa își poate face probleme. 

Austin e..foarte misterios la început. Dar cu siguranță e foarte interesant și atractiv, de Shelby l-a remarcat din primul moment. Ai senzația că e genul acela de tip arogant, bogat, răutăcios, băiatul tipic faimos și care are lumea la picioare, și poate face orice vrea el cu ea. Cu geaca lui de piele neagră, cu părul răvășit și brunet, cu o atitudine ușor indiferentă și distantă la început, pare englezul tipic, și nu e greu să îți faci o impresie eronată despre el.

Dar nu e așa, chiar deloc. E disperat și îngrozit că nu își poate lua remediul înapoi, și se teme de consecințe. Se simte pierdut, și deznădăjduit. A suferit și el mult, ca și Shelby, și îi este dor și are nevoie de mama lui aproape. Cu cei din jur e atent și drăguț, dispus să îi ajute cu ce poate dacă au nevoie. În relația cu Shelby e dulce, amuzant, are încredere în ea după puțin timp de când o cunoaște, și simte că ea îl poate înțelege și ajuta, că e o fată specială. Și bineînțeles că nu se înșeală!

  Am făcut mai jos un Fan Art cu un citat care mie îmi place foarte mult din carte:

Sper că v-a plăcut cartea, dacă ați citit-o. E o carte tipică pentru adolescenți, poate prea pentru cititorii mai tineri, și chiar aș putea vedea-o transformată într-un film de acest gen. Deși acțiunea nu e așa complexă și cartea e scrisă simplu, are ceva al ei, care te face curios, care te atrage. Nu știu, să fie misterul lunii de vină?