"Moartă și înviată" de Kim Harrison - Recenzie

Cartea a apărut la Editura CorinTeens și o puteți comanda de AICI.

Forţa destinului m-a intrigat mereu; a fi ceea ce îţi este dat să fi, a avea soarta bătută în cuie - fără a putea măcar să te gândeşti la alte posibilităţi, mi se pare cea mai cruntă pedeapsă.

Câteodată, dorinţa de a lupta împotriva morilor de vânt este mult prea mare, mult prea sardonică pentru o persoană ce nu are puterea de a schimba ceea ce este, sau ceea ce va fi. 

Însă, cu dorinţă, încăpăţânare şi, de ce nu, puterea de a te încrede în propriile decizii, poţi reuşi să întorci vântul, să muţi munţii din loc, şi, cu un înţeles mai puţin metaforic, îţi poţi decide singur propria viaţă - fără a băga de seamă ceea ce sorţii au decis a fi viitorul tău.

Un astfel de exemplu, ce îmbracă absolut toate criteriile unui personaj care luptă cu viaţa, cu îngerii, cu destinul ei şi al altora, este  Madison Avery - frumoasă, încăpăţânată şi mereu gata de acţiune - întâlnită în cartea "Moartă şi înviată", de Kim Harrison, carte oferită de Editura CorinTeens, căreia îi mulţumesc enorm pentru fiecare şansă de a descoperi o altă carte minunată, o altă poveste excepţională, şi alte personaje incredibile.

Aceasta, alături de „super-echipa”  ei de spintecători – Nakita , adolescenta ce arată ca un top model de succes, străin, îmbrăcată de firmă, cu un aer de vampă distrugătoare, dar care este de fapt un înger aproape dulce, sardonic ce ştie ce face, crezând în ceea ce este menită să facă până la capăt; Barnabas, îngerul luminii ce a întors roata pentru Madison şi pentru dreptate, Barnabas de care am prins atâta drag:X; Grace, scumpa, draga, minunatul  clopoţel, frumoasă şi amuzantă şi, partea mea preferată, poetă, căci daaa, rimele ei tari nu lipsesc nici în volumul acesta!; şi, nelipsitul prinţ pe cal alb, Josh  -   reuşesc să învârtă roata serafimilor, şi, respectându-şi propriile reguli, reuşesc să schimbe… câte ceva.

Povestea ei, conturată în primul volum, "Pe jumătate moartă", capătă sens în acest volum, căci, multe „mistere” ce dăinuiau printre luptele dintre lumină şi întuneric, dintre bine şi rău, dintre o echipă şi alta, ajung să se clarifice.

Am iubit cartea asta pentru că pune un semn de întrebare, un semn nevăzut, către cititor: spintecătorii luminii sunt binele, cei ai întunericului sunt răul, sau…? De ce răul e întotdeauna negru? De ce viaţa nu trebuie acceptată aşa cum este ea, cu negru, cu alb, cu minunatele nuanţe de gri? 

Căci da, Madison, omorâtă de cronometrorul întunericului ( un fel de şef a cărei misiune este să trimită spintecătorii să „spintece” oamenii a căror soartă este aceea de a provoca rău şi durere), îi ia într-un fel ( ea încă este o începătoare!!!) locul. 

Astfel, mult iubita încrezătoare în liberul arbitru, adoratoare a puterii luminii – sau nu prea - , trebuie să-şi întreacă limitele, pentru a-şi demonstra sieşi, dar şi întregului Rai, că oamenii, ciudatele fiinţe ale naturii, nu au fost creaţi pentru a fi manevraţi de un păpuşar, ca nişte marionete ci, dimpotrivă, au fost creaţi pentru a face propriile greşeli, a înţelege propriile învăţături, a fi, a exista, având şansa de a schimba viitorul, de a face diferenţa între soartă şi noroc, dintre bine şi rău.

Aşa cum am spus în recenzia de la primul volum, Madison, sensibilă la orice mişcare de spintecare a unei vieţi, datorită „istoriei” ei cu propria-i moarte, ajunsă întocmai în postura pe care atât a urât s-o aibă,  hotărăşte să schimbe sistemul ceresc şi porneşte să-l salveze pe cel al cărui suflet era destinul pieirii. De asemenea, este într-o continuă căutare a corpului ei, vrând să… da, da, da, să-şi reia viaţa aşa cum trebuie, să poată săruta un băiat fără să se gândească că corpul ei este o iluzie a amuletei ce o ţine pe Pământ.

Oare binele este chiar întotdeauna lumina? Oare întunericul şi  „spintecarea” este chiar ceea ce pare? Sigur Madison a pornit într-o luptă ce pare atât de uşoară?

Veți afla răspunsul la orice întrebare, citind cartea.

Replicile usturătoare, amuzante, personajele incredibil de tari, frumoase prin spiritualitatea lor de tineri adolescenţi, atmosfera pe care o creează această carte în jurul tău atunci când o citeşti, până şi coperta frumoasă, te fac să citeşti cartea. Este o lectură foarte plăcută, uşoară, demnă de o după-amiază călduroasă în care ai chef doar să leneveşti, să râzi, să fi ţinută în suspans, să citeşti ceva ce  nu te va face să regreţi. Este o carte foarte, foarte bună, poate chiar mai bună decât primul volum,  autoarea nelăsându-se mai prejos cu replicile amuzante, ce te fac să-ţi zgâlţâi corpul de râs:))

Pot spune că autoarea, draga de ea, se pricepe foarte bine să ne intrige prin suspansul de la fiecare sfârșit de volum, căci, de-abia aştept să apară volumul al treilea - sincer, sper să am o surpriză plăcută în curând, aşa cum am avut şi cu volumul al doilea, când a apărut :)) – fiindcă, este una din cărţile care îndulcesc puţin din amarul şi supărările vieţii.

Cât poate timpul transforma o persoană,  se observă foarte bine la Madison- puştoaica punk, cu vârfuri mov şi blugi rupţi, puştoaica ce s-a oprit din creştere, murind într-un "accident" al sorţii, transformată în adolescenta ce stăpaneşte arta de a fi un lider bun, un prieten adevărat, un om capabil de a face diferenţa dintre bine şi rău, un om pe care-l consider... un model? 

Madison trece prin multe schimbări: trebuie să se acomodeze cu şcoala... sau cu prima zi de şcoală :)), cu corpul ei "iluzie", cu tipul de care-i place, cu toţi spintecătorii sau mai bine zis... cronometrorii care o urmăresc, cu viaţa care o pune în faţa unor decizii ce îi întrec experienţa, puterea, soarta.

Totuşi, un singur lucru o va ajuta mai mult decât toate celelalte: prietenii ce nu renunţă să apară mereu şi mereu. Până la urmă, prietenia e cel mai puternic lucru, nu? Căci, indiferent de diferenţele dintre temperamentul colorat al Nakitei, caracterul puternic al lui Barnabas, viziunea drăgălaşă a micuţei Grace; ei, toţi, vor fi alături de persoana ce i-a unit,  iar aceea e Madison, fata cu părul mov.

Vă recomand tuturor celor care au nevoie de o pauză de la stresul, complexitatea şi duritatea vieţii, indiferent de vârstă. Cartea aceasta transmite un mesaj puternic celor care au urechi să audă, sau mai bine spus... celor care au ochi să citească :->.  Este o lectură plăcută, rapidă şi uşoară, dar care totuşi, îşi păstrează din suspans şi din frumuseţe, cartea fiind asemenea unei găuri negre a timpului: citeşti... iar timpul zboară odată cu paginile cărţii!