The rest is still unwritten (24)

Adriana a trimis citate din "Un Viitor Pe Care Să-l Dorești", poveste scrisă de Lara. Lara îmi este o prietenă foarte bună, deși nu am mai vorbit de mult cu ea. Știu de ce este capabilă la scris și pot spune că este foarte talentată. Mă bucur mult că am primit citate dintr-o poveste scrisă de ea. Cu siguranță se va bucura când va vedea. Mulțumim, Adriana.

« "Bella, esti mai frumoasa decat iti poti imagina vreodata. Nu cred ca am mai intalnit vreodata vreo creatura mai periculoasa". Degetele lui imi trasau acum linia maxilarului. Respiratia mi s-a oprit pentru un moment, pierduta fiind in privirea lui. Dar, ca orice lucru frumos, evident ca s-a sfarsit totul. El parea ca a iesit brusc din transa.

-Cam ce, mai exact, incerci tu sa faci aici? Esti o mica chestie manipulatoare, nu-i asa? »

« Am zambit si am deschis gura sa-l musc de deget, dar, in schimb, l-am sarutat rapid si am sarit din pat. Inainte sa-mi dau seama ce se intampla, el m-a ridicat in brate, tinandu-ma ca pe un copil. A inceput sa se invarta cu mine. Un chicotit prea tare mi-a scapat de pe buze. El s-a oprit din invartit sa asculte gandurile lui Charlie. Nimic. Nu ma auzise. Edward mi-a aruncat un zambet fulgerator si intr-o milisecunda eram rasturnata pe spate, cu bratele lui sustinandu-ma, tinandu-ma sa nu cad, in timp ce ma saruta. El mi-a tinut buza de jos intre buzele lui, muscand-o usor cu dintii si un zambet i-a luminat fata, in timp ce tragea inca de buza mea.

Cand, intr-un final, mi-a dat drumul, capul meu era ametit. De ce imi facea intotdeauna asta? M-am impleticit spre sifonier, cautandu-mi pijamaua si tragand repede cu ochiul peste umar, la el. Statea in balansoarul meu, leganandu-se incet cu o expresie de fericire totala pe fata. Ii placea ca avea puterea asta asupra mea…Si mie imi placea la fel de mult. »

«  „Ei bine, pareai sa ai un cosmar”. A chicotit cand a zis asta si mi-a urmarit reactia.

„Cosmar? Nu-mi amintesc….” si apoi m-a lovit. „Oh….acela….”

„Ah, da. Cred ca vorbele tale exacte au fost `NUUUUU….Nu vreau sa ma marit. Cineva sa ma salveze! Ajutor!` Imi imaginez ca alergai pentru ca picioarele tale se miscau destul de repede. Mi-ai tras un sut destul de zdravan in burta.” Se uita la mine. Eu m-am simtit prost. Somn idiot. Intotdeauna spuneam ce nu vroiam ca el sa stie.

„Ha..ha..ha…..mda….in legatura cu asta”, am zambit cu vinovatie. „Scuze”.

„Oh, nu. E in regula. Trebuie doar sa accept faptul ca maritatul cu mine iti da cosmaruri…Oare am mentionat ca asta este un cosmar care se repeta…de obicei?” »

« „Urs. Putin mai in nord de noi, vine incoace”, a spus el foarte incet.

„Ar trebui sa plecam?”

El a dat din cap si m-a ridicat din apa, purtandu-ma in brate prin iarba inalta. Mie mi-a venit brusc o idee. „Ti-e foame?” speram ca o sa spuna da, astfel incat o sa am ocazia sa-l vad vanand.

„Stii bine ca nu”, si-a deschis larg ochii la mine ca sa-mi arate mai bine culoarea.

„Pai, stii, eu pot sa mananc si cand nu mi-e foame”, am spus eu prompt.>>

„Eu am pastrat berea. Nu in fiecare zi te lasa tatal politist sa bei o bere. Mi se parea destul de buna. Probabil ca aratam ca un betiv.” »

« Am stat la coada si ne-am luat fiecare un hamburger si un carnacior. Eu muream de foame. Mirosul era imbietor. Fiecare din Culleni nu si-a luat decat cate o singura bucata. Eu mi-am luat cate doua.

„Voi chiar nu mancati mult”, a comentat Charlie.

„Am mancat deja cu putin timp in urma”, a adaugat Carlisle incercand sa ramana discret.

„De fiecare data cand Edward se nimereste la noi la cina, niciodata nu mananca. Bella e mare bucatar, stiati?”

Edward a inghitit o firmitura de carnacior si a icnit. „Oh, da, domnule, este. A gatit si pentru noi, la noi acasa. Excelent bucatar”. Mi-a aruncat o privire. Eu aveam gura plina de hamburger. Foarte nedemn pentru o doamna. Am ranjit, incercand sa nu deschid gura, si am dat din cap.

Am observat cu coada ochiului o mana de hamburgeri lansati spre padure si aproape ca m-am inecat. M-am intors catre invinuiti, Rosalie, Jasper si Emmett” »

« „Sunt aici”, a soptit ea prevestitor.

Am urmarit cum Carlisle si-a intors capul spre casa si apoi, din nou spre oaspetii neobisnuiti.

„Ti-am spus eu ca or sa vina”, am spus cu voce ragusita.

„Stiam ca or sa vina”, a spus ea fara nicio emotie. »

« „Bella, din primul moment in care te-am vazut, am stiut ca e ceva special la tine. Tu esti diferita. Ceva din tine m-a atras fara scapare. N-am putut sa ma opresc sa ma gandesc la tine. Visam la tine cu ochii deschisi, neincetat. Inca mai fac asta. Ziua din poienita noastra a fost ziua in care am realizat ca nu puteam exista fara tine. Ai adus cu tine un nou sens al vietii. Ma simteam in sfarsit intreg. Iubesc totul la tine. Neindemanarea ta este induiosatoare, zambetul tau este rapitor, inima ta calda, altruista ma minuneaza…”, a facut o pauza ca sa se reculeaga. Si-a intins o mana cu care mi-a atins fata si a continuat. „Sunetul inimii tale este cantecul vietii mele, caci fara el eu sunt nimic. De-abia astept sa imi petrec o eternitate langa tine. Sunt pe veci al tau”. S-a intins dupa mana mea si a ridicat-o la buzele sale ca sa o sarute.

„Bella? Ti-ai pregatit juramintele?”, a intrebat Carlisle.

Am dat din cap ca da.

„Eu nu-mi imaginez viata fara tine. Legatura dintre noi doi niciodata nu va putea fi rupta. Esti stanca mea, protectorul meu, usurarea mea, esti totul. Tu ai suflat atata viata in mine”. Ochii lui Edward se uitau adanc in ai mei. Erau intensi si plini de dor. Am continuat „Tu esti cel mai bun prieten al meu…”. »