The rest is still unwritten (23)

Apy a trimis citate din "Mărul interzis" scris de Andreea. Îmi plac citatele și sper că vor stârni interesul la mai mulți cititori. Mulțumim, Apy. 

"-Ce faci?

-Hey..Alex..Bine. Tu?

-Vorbesc cu prietena mea cea mai bună.

-Iar eu vorbesc cu singurul meu prieten. Apropo, dacă vrei să mai rămâi cu puţină demnitate şi să îţi păstrezi reputaţia, a-i face bine să nu mai vorbeşti cu mine in public."

"Here I am. Micuţa Lexie, dacă pot spune micuţa în clasa a 11-a; mai bine spus că sunt micuţa 007, ‘’sărăcuţa cum sunt privită de profesori. Mica fetiţă care aproape a ucis un om, fruntaşa clasei, cea care îşi ‘’afundă’’ necazurile în învăţat, prietena tuturor când se apropie examenele/tezele, fatadeprimată care nu vorbeşte cu nimeni, care stă singură în ultima bancă, in fundul clasei; defapt să vă zic adevărul despre mine: sunt fata care îşi ‘’afunda’’ întreaga viaţă in skateboarding, fata care este cunoscută sub numele de ‘’cod’’ 007 – majoritatea nu îmi cunosc numele, deşi mă ştie toată şcoala din cauza unei bârfe răpândite de fosta mea BFF, Emily, care habar nu are ce s-a întâmplat în acea noapte de aprilie târzie, când ploaia şi petalele de cireş dansau valsul lor ciudat, Emily ţipa ca şi cum venea moartea dupa ea, eu cu pistolul în mana, cu tegetul pe trăgaci, iar stropii de ploaie spălau sângele de pe ciment."

"’’Nu?! Lui Mark?! Fata asta e chiar....’’

-Fiindcă nu sunt una din fetele care îti cade la picioare, tu încerci să mă seduci. Ei bine...cu mine nu merge. Nu mai încerca să mă linguşeşti, pentru că te urăsc deja şi asta nu se va schimba niciodata, deci da-te, te rog, de pe banca mea."

"-Nu! Nu imi permit sa ma gandesc la asa ceva! mi-am spus eu cu voce tare.

-Sa intamplat ceva, Lexie? ma intreba mama pe un ton protector, cu vocea ei blanda.

-Nu e nimic, mama. Vorbeam singura. E gata micul dejun?

-Da.

-Ok, vin acum. Unde imi este skate’ul?"

"-Pentru ca te iubesc! Esti cel mai bun prieten al meu, si de asta te iubesc! ... sau oare...era ceva mai mult?

-Nu mai sunt, am fost! Intelege odata!"

"-Mersi, am spus eu schitand un zambet.

„Nu stii ce am devenit...” – cuvintele lui imi rasunau in cap..intr-un ecou prelungit. Ce putea deveni? Intrebarea asta ma macina."

"-Ia loc, o indemna mama pe acea fata. M-am imbracat la viteza cu niste haine obisnuite: blugii mei albastri, bluza de culoare verde si desigur nu plec din camera fara skate.

-Neata, Emma! o salutasem eu pe mama.

-Neata.

-Katy! am exclamat eu.

-Hey...spuse ea timida."

"-Mark! tipa Emily la el.

-Gata. Ne despartim! a spus el aproape tipand.

-Stai, stai, stai...facu Emily o pauza

>>De ce, Doamne, eu? Nu numai ca trebuie sa asist la acest circ, dar tre’ sa si fac parte din el?<< -Te desparti de mine, pentru ea? spuse Emily cu un sictir un voce...si mai ales pe fata. -Hai sa clarificam doua lucruri: 1.nu ma despart de tine pentru ea; 2.tu nu meriti sa fii iubita! >>What?! Cei doi iubiti, de-o viata, se cearta?!<<

-Esti doar o pitipoanca careia ii place sa isi bata joc de altii. Nimic mai mult. Te iei de ea pentru ce a facut, dar si tu erai acolo. Ai rupt prietenia voastra ca sa nu iti afecteze reputatia, tu ai fost de vina si ea a trebuit sa suporte tot! Macar puteai sa ii fii alaturi. Nu cred ca...

-Mark! De-ajuns! Am intrerupt eu discutia. Am ramas uimita profund. Mark sa poata spune acele cuvinte lui Emily, care mai avea putin si izbucnea in planc.

Trrrrrr! – sfarsitul discutiei.

-Emily..."

"Zilele treceau ca si cand numarai secudele. Timpul zbura pe langa noi. Mai erau cam doua saptamani pana la Craciun. Trecusera aproape doua luni. Dimineata era cea mai zgomotoasa parte a zilei, micul dejun fiind plin de rasete. Katy, Alex si cu mine, si desigur si Emma, luam impreuna masa de dimineata. Uneori Alex ne mai invita la el, dar Katy era mult prea timida, dar nu acesta e cuvantul potrivit, mai bine spus speriata. Dar, speriata de ce? Sau de cine? Nu prea dadeam importanta acestui lucru, eram prea ocupata cu trei cuvinte, toate ale lui Derek: "Ce am devenit..."

Aceste cuvinte m-au dus la obsesie. Eram pur si simplu obsedata sa aflu raspunsu la aceasta ... intrebare, daca o pot numi asa. Pana atunci nu am realizat, dar nu eram atenta la starea prietenilor mei; nu observasem ca Alex si Katy se distantasera, nu mai erau aceeasi. Ce se intamplasera? De ce mi-am facut atatea griji pentru "ce a devenit" Derek incat mi-am neglijat prietenii, i-am ignorat, pentru cineva caruia nici nu ii pasa de mine? Pentru nimic."