The rest is still unwritten (22)

Oanaaa. a trimis citate din "Viitorul din trecut" de Antonia. Ne bucurăm să avem citate dintr-o poveste atât de bună. Mulțumim mult.

“Ma priveste cu un aer de cunoscatoare.Este divortata de doua ori si crede ca ma intelege, dar, n-o poate face, nu are cum. Ea are trei copii, amandoi parintii si patru surori. Eu nu am o asemenea familie.

-Ai grija de tine, Serenity. Primul Craciun dupa divort poate fi…”

“Imi asez poseta in spatele ghiseului si-mi incep ziua. Mai intai calculatoarele. Trec de la unul la altul, deschizandu-le pentru elevi, apoi inlocuiesc ziarele de ieri cu cele de azi. In cele sase ore care urmeaza lucrez cot la cot cu Rayla, verificam sistemul de catalogare, pregatim avizele pentru cei care au depasit termenul de restituire a cartilor imprumutate, inregistram cartile noi si modificam asezarea la raft. Daca avem noroc, mai vine cate un elev sa ne ajute, dar in aceasta era a internetului, ei au tot mai multe posibilitati de alucra acasa. Desigur, astazi fiind ultima zi de scoala inaintea vacantei de iarna, biblioteca este tacuta ca un mormant.”

“-Ai cumparat brad? L-ai impodobit?

Neg, cu o miscare a capului.

-Te-as ajuta eu sa il impodobesti.

Inca o miscare din cap.

-Nu multumesc. Trebuie s-o fac singura.

-Si o vei face?”

“Este un soi de liniste pe care nu l-am mai experimentat; nu este linistea din oras, atunci cand oamenii dorm si masinile lor sunt parcate. Este o liniste nefireasca. Cantecul pasarilor te surprinde ca un zgomot puternic si auzi veverita fugind intr-un copac la apropierea ta.”

“Incet, o iau dupa ultimul colt si ma trezesc intr-un luminis mare, cu un lac linistit, limpede, la stanga si o padure imensa la dreapta. Cararea devine drum asfaltat, strajuit de fiecare parte de pomi fructiferi, fara frunze. La capat se vede o constructie din busteni rustica.Acoperisul este un covor de muschi.veranda care o inconjoara este lasata intr-o parte.La stanga usii din fata se afla o sculptura facuta cu fierastraul reprezentand o lebada alba, mare. Sub ea, un anunt pictat care imi ureaza bun venit la Comfort Lodge. Langa el, un altul care-mi aminteste de propria-mi viata.”

“Inainte sa mai pot spune ceva, usa de la intrare se loveste de perete si intra un barbat.Este inalt, oarecum slab, genul atlettic, cu parul negru si scurt. O barba inchisa la culoare, nerasa de cateva zile, ii acopera obrajii, accentuandu-le paloarea. Ochii lui sunt de un verde straniu, o culoare prea vie fata de restul fetei dure, marcate de vreme. Se poate vedea cat de frumos fusese odinioara, inainte ca viata sa-l maturizeze. Stiu cum se simte. Adesea, in ultimul an, am crezut ca imi pierd culoarea d ela ploaie sau ca palesc de la soare.”

“In noaptea aceea am avut din nou probleme cu somnul. Am prea multe in minte. Somnul vine si pleaca; adesea sunt torturata de imagini de cosmar cu sora mea si cu Mason, cu invitatia la nunta pe care mi-a dat-o, cu accidentul de avion.”

“Mama fusese seful bandei, imbracata cu un tricou cu o cravata vopsita pe el, in mare voga pe atunci. Cantand si fumand prin cele sapte state din desert. Umorul lui Evelyn m-a tinut cu mintea intreaga.

Acum ea isi va petrece dimineata de Craciun fara mine. Asta nu s-a mai intamplat pana acum in toata viata noastra. Cred in impacarea lui Bobby cu Darian, dar eu si Evelyn?”

“Si iata ca am ajuns la miezul tuturor lucrurilor. Suntem surori si ne cunoastem mult prea bine. Trecutul nostru, secretele noastre, faptele, temerile noastre. E un dar pretios pe care am incercat sa-l aruncam, dar de care nu ne-am putut debarasa cu adevarat.”

“Sunt ca un autist care are in fata un puzzle. Cat timp am mai ramas in spital am studiat piesele, le-am combinat in mai multe feluri in incercarea de a obtine o imagine intreaga. Mi s-a spus ca n-am parasit locul accidentului si nu cred ca am fost mintita. Am citit relatarile din ziare, cu fotografii care m-au facut sa ma simt rau fizic. Unii pasageri, printre care si Robert, au spus ca au vazut cum am fost luata din avion. Imediat ce mi-au gasit poseta si actele au sunat-o pe Evelyn.”