The rest is still unwritten (19)

Oanaaa. ne-a trimis citate din "Jurnalul unei adolescente" scris de Emma.  Mulțumim ! Astfel vom reuși să ne facem o idee despre fic!

“Sirul gandurilor mele fu spulberat de zgomotul de sticla sparta. Am iesit val-vartej din camera scapand agenda pe care o tineam in maini pe jos. Am tasnit pe usa bucatariei speriata de ce sar fi putut intampla. Probabil ca in mintea mea relaxata, linistita in acel moment sunetul fu amplificat, fiindca am vazut-o pe mama uitanduse in ochii mei alarmati cu un oarecare sentiment confuz in privire spunand calm.”

“Cand m-am incalzit suficient m-am inapoiat pe canapea si m-am lasat pe una din pernitele ornamentale. O buna bucata de vreme am stat cu Alina si inca o prietena de-a ei ascultand muzica si discutand ultimele barfe. Adultii stateau in camera alaturata si vorbeau mereu despre chestii plictisitoare schimband subiectul la fiecare minut. La un moment dat am auzit soneria de la poarta sunand in timp ce Alina deja se ridica si mergea cu pasi rapizi spre usa. Nu trecura nici doua minute pana cand usa se deschise din nou, iar in prag era Jared. Acesta era un prieten foarte bun de-al meu, desi de o luna incoace imi doream sa fie mai mult. E un baiat chiar foarte de treaba si mereu gaseste ceva nostim si iesit din comun sa spuna. Ochii caprui si parul castaniu descriu obiectiv infatisarea sa, dar descriind mai amplu, ochii sai sunt doua cercuri profunde din care izvoraste magie si mister, contemplandu-se perfect cu frizura usor ‘smechera’ fixata un putin gel(nu ca altii care reusesc sa puna tot tubul pentru o singura coafura).”

“Deci, era cat pe-aci sa uit sa fac prezentarile, spuse Alina cu mult entuziasm. Sa incepem cu voi doi, continua ea indicand spre mine si Jared. Abby, el e Jar…
- Noi doi ne cunoastem deja, am spus eu si Jared la unison intrerupand-o pe Alina.
Ne-am privit lung in ochi, dupa care am inrosit amandoi si ne-am mutat privirile. Am observat-o pe Alina privindu-ne surprinsa, dar fara sa deie prea multa importanta amanuntelor.
- Aha…, a spus ea plictisita. Ele sunt Caroline si Sue, cele mai bune prietene ale mele, spuse Alina aratand spre cele doua fete din spatele ei.
- Incantat, a spus Jared in timp ce dadea mana cu fiecare.”

““Oglinda…” imi trecu gandul prin minte.
    Am continuat sa ne privim amandoi uimiti de reactiile identice pana cand a iesit si Alina. Parintii nostri se indreptau spre poarta prinsi in conversatiile lor. Acest amanunt plus faptul ca era foarte intuneric afara imi provoca o senzatie linistitoare atunci cand mi-am dat seama ca am ramas doar noi trei unul langa celalt: eu, Jared si Alina.”

“ Intr-adevar! De unde vii? De la Polul Sud? raspunse el ironic.
   – Nu esti departe sa stii! am spus eu incepand sa rad in hohote.

Si-a pus mainile protector in jurul meu. Simteam caldura radiind din corpul sau. Era un sentiment atat de placut… Mi-ar fi placut sa raman acolo pentru tot restul vietii.
   – Esti inghetata, nu gluma…, spuse el dupa o pauza lunga.
   – Ihi…, a fost tot ce am reusit sa spun.

“Miscarea pe care o facea mi-ar fi placut sa o numesc obscena, de prosc gust sau mai stiu eu ce, dar adevarul era ca, intr-o anume masura, era o miscare eleganta, gratioasa si cu stil. Ce n-as fi dat sa o pot face la fel si eu. Poate ca era ciudat ca gandeam asa, dar in acelasi timp mi se parea si firesc sa imi doresc sa fiu mai frumoasa. In nici un caz nu ma gandeam sa devin o tarfulita cu ‘o curea mai lata’ pe post de fusta, dar mai eleganta si stilata puteam deveni si fara a exagera. Si asta aveam de gand sa fac…”

“Am ramas fara cuvinte, dar in acel moment parca si cerul picase pe mine. Cum se putea intampla asa ceva?! De ce mie? Inauntrul meu aproape plangeam, dar in afara mea am incercat sa imi mentin o masca. Nu voiam sa creada ca doar niste cuvinte amarate imi puteau schimba parerea. Nu voiam sa creada ca ma putea convinge atat de usor.”

“Era imposibil sa imi faca una ca asta! Stiu ca nici eu nu fusesem tocmai cinstita cu el, dar oricum el a luat decizia ca noi sa fim impreuna, nu eu, deci era normal ca el sa se comporte frumos, indiferent ce ar face Mia. Da, bine, poate ca exageram… Si totusi, de doua lucruri eram complet sigura: Mia era experta, iar Marcus era baiat. Nu trebuia sa fii geniu ca sa iti dai seama ca orice ai face, destinul e destin si din pacate nu e ca un rau care curge intr-o singura directie si iti face doar pe plac. Uneori se intoarce cu 180 de grade si apasa pe acceleratie.”

“Saruta-ma pentru ultima oara! mi-a cerut el, dar de data aceasta vocea i se sparse spre final, iar masca pe care si-o afisase mai devreme se risipi lasand sa se scurga o lacrima din ochii sai blanzi.
M-am uitat la el uimita de ceea ce imi ceruse. Ca impinsa de o forta invizibila m-am apropiat incet, cu grija. Ochii sai dadura drumul mai multor lacrimi, iar atunci cand mi-am lipit usor buzele de ale sale le-am simtit gustul sarat. Nu stiu exact cat am stat asa, sarutandu-ne, dar mie imi paru un secol. Imi parea de asemenea ca nu mai era nimeni in jurul nostru, nimeni care sa intrerupa imbratisarea buzelor noastre si a lacrimilor ce siroiau fierbinti pe pielea lui Marcus; nimeni care sa intrerupa ultimul nostru sarut.”