”Damnare” de Lauren Kate - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Litera și o puteți comanda de AICI.

Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge să fiu atât de dezamăgită de o carte, și mai ales una care este atât de recomandată și ridicată în slăvi de multă lume. Poate că și asta e problema : când auzi atâtea păreri de bine despre o serie, e inevitabil să ai așteptări mari de la ea, iar când acestea nu îți sunt îndeplinite, frustrarea e mult mai mare și te macină ca rugina.

Cartea ”Damnare” de Lauren Kate am cumpărat-o cam de un an, împreună cu ”Îngerul Nopții” de Becca Fitzpatrick, pentru că nu mai citisem nicio carte despre îngeri, eram foarte curioasă și îmi doream să abordez și acest subiect. A..și de ce să nu fiu sinceră, m-am îndrăgostit prima dată de copertele lor incredibil de frumoase. Mă bucur din suflet  că nu am citit ”Damnare” înainte de ”Îngerul Nopții”, pentru că probabil ar fi stat și acum cea din urmă în bibliotecă, evitând să o citesc ca să nu am parte de încă o surpriză neplăcută, ca la ”Damnare”.  Dar mai multe le veți afla la impresii, unde îmi spun de obicei ”of-ul” sau  bucuria că am citit o carte.

Poate sunteți curioși să aflați câte ceva despre conținutul cărții, deși descrierea ”genială” de la sfârșit desconspiră cititorului cel mai important lucru din carte, și mi-e imposibil să cred că poți citi o carte fără să ai o idee despre ea înainte, nu ? Adică acea prezentare e și pe site, e inevitabil să nu o citești înainte de a comanda cartea și altfel să afli cam singurul lucru captivant al ei.

Lucinda Price e o tânără nesigură și fragilă, care ajunge la școala de corecție ”Sword & Cross” din cauza unei întâmplări nefericite din trecut, în care a fost martora morții într-un incendiu a lui Trevor, prietenul..iubitul ei (nu e foarte clar ce a fost băiatul ăsta pentru ea până la urmă..acum zice că s-au iubit, apoi că au avut parte doar de o întâlnire, că nu se cunoșteau bine..în fine). Sigur, veți gândi :”Ce vină are ea că acest eveniment nefast s-a petrecut ?” și deși aveți dreptate, se pare că umbrele negre care i-au întunecat ei copilăria și mintea au fost ”făptașele”.  Da, Luce vede niște umbre negre.. cam singurul lucru interesant la ea.

Acolo întâlnește diverși tineri, destul de diferiți și ciudăței, dar e și firesc, din moment ce sunt la o școală de corecție, nu? Arianne, care e puțin sărită de pe fix, dar o ajută să se familiarizeze cu școala, și să se integreze,  Gabbe care e un fel de bombă blondă, și care mereu o apără pe Luce (nu veți înțelege de ce multă vreme, mai ales că Lucinda nu o suportă), Penn..care pare singura normală, e o fată isteață și o prietenă pe care mulți ne-am dori-o. 
Cam e băiatul brunet cu ochi verzi care s-a făcut remarcat din prima zi în ochii Lucindei, deoarece e carismatic și știe să se facă plăcut, ah, da, și mai e și Daniel Grigori, misteriosul, ambiguul personaj masculin pentru care aceasta face o maare mică obsesie.

Nu știu sincer ce să vă povestesc, deoarece practic nu se întâmplă cam nimic în cartea asta. Asta dacă nu pun la socoteală sfârșitul, când lucrurile încep să mai ”miște”, dar dacă aș vorbi de asta, v-aș spune cam tot și nu ar mai avea niciun rost să citiți cartea. Pot menționa doar că Lucinda se îndrăgostește de Daniel, e pretutindeni în gândurile ei, bla bla.. dar e mai mult decât evident că el NU vrea să aibă de-a face cu ea. Cam e interesat de Luce, îi tot face cadouri, e fermecător, dar ea nu pare să-i răspundă sentimentelor, deși nu îi este chiar total indiferent. Practic Luce începe cu ajutorul lui Penn, care e un fel de ajutor de secretară, să descopere mai multe despre Daniel, și în rest să frece menta prin școală, că altceva nu face. A! Cum am putut uita? Și să îl viseze pe băiatul care i-a cucerit inima (nu mă întrebați cum, sincer, pentru că nu a făcut nimic pentru asta tipul).

Cam atât. :)

O să încep cu părțile bune, din opinia mea, căci ele sunt puține și termin repede cu ele. Prima ar fi coperta, care e minunată, și motivul principal pentru care am cumpărat cartea. Apoi.. greu de spus. Mi-a plăcut modul cum sunt descrise aripile lui Daniel, parcă aveai senzația că le atingi tu. Și..cam atât de bine.

O să argumentez imediat de ce nu mi-a plăcut. În primul rând personajele m-au scos serios din sărite, dar despre ele voi vorbi mai jos pe larg. Apoi ..acțiunea. Care acțiune? :)) Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt genul care caută doar acțiunea la o carte, asta o fac doar oamenii înguști la minte care nu știu să citească dincolo de rânduri, iar mie îmi place să analizez orice reacție, situație, nu doar să urmăresc firul narativ și atât. Dar dacă nu se întâmplă cine știe ce într-un roman, atunci ai personaje de care te atașezi, sau măcar ai o poveste care să te sensibilizeze, pentru a compensa. Nu mi-a transmis nimic această carte, nicio emoție, deși e vorba de o poveste de iubire tragică care ar fi trebuit să îmi stoarcă ochii de măcar o lacrimă, sau un oftat. Și credeți-mă că eu sunt o persoană care se sensibilizează foarte ușor.

Stilul autoarei e atât de ..sec. Nu vei găsi replici geniale, nu vei găsi descrieri uimitoare (doar câteva), nu îți va pune inima pe jar personajul principal masculin.. sau te va uimi cu istețimea ei cel feminin.

Înțeleg, ca scriitor, că nu vrei să dezvălui foarte multe din prima carte, dacă tot e serie, și interesul tău e să vinzi și următoarele volume, dar nici chiar să lași scriitorul într-o gaură neagră, fără să înțeleagă mai nimic.. nici pe parcurs, nici la final. Practic singurul lucru extraordinar care îl afli e că Daniel e un înger, iar povestea lor de dragoste e blestemată. A, serios? Asta..era tot? Păi asta scrie deja pe copertă, de ce a mai trebuit să citesc atunci 342 de pagini?
 Așa am rămas eu: cu o multitudine de ”De ce-uri?” și întrebări care îmi stau pe creier. Care e povestea cu îngerii, totuși?! Nu s-a explicat absolut nimic despre ce sunt ”îngeri căzuți” în această serie, de ce unii sunt răi și alții buni, nici măcar nu putem afla cum se luptă aceștia cu răul.. ce puteri au. Ce căutau ceilalți îngeri căzuți la școala asta de corecție, totuși, în afară de Daniel? Care e scopul personajelor negative de a se lupta cu binele..adică ce urmăresc ei până la urmă? De ce e Lucinda atât de stupidă ?
De obicei, o poveste are un mesaj și o semnificație. Ne învață ceva și ne oferă o perspectivă de viață. Să scrii o carte e o responsabilitate uriașă deoarece sunt puține lucruri mai emoționante pentru cititori decât cărțile. Eu nu am învățat nimic din această carte, poate am tras concluzia că nu toate cărțile care au o copertă superbă sunt și bune.

Unul dintre motivele pentru care ador să citesc este acela că în cărți pot descoperi diferite tipologii de personaje, care de care mai speciale, nebunești, intrigante. În unele mă regăsesc, pe altele de admir pentru calitățile pe care le au, cu unele empatizez și mă atașez de ele, ca de niște prieteni reali. 

Cred că e prima dată când personajele principale și povestea lor mă lasă rece.. Nu mă înțelegeți greșit, nu mă aștept să se facă plăcute tot timpul personajele, să aibă ce trăsături și caractere geniale, dar măcar să se facă remarcate, să schimbe cursul poveștii prin deciziile lor, să surprindă cu ceva.

O să încep cu Lucinda..(neinspirat nume, apropo), pentru că ea s-a cam jucat cu nervii mei pe parcursul cărții. E banală, naivă și nu iese în evidență cu nimic...poate cu stângăcia ei. Personalitatea, modul ei de a acționa, nu au nimic special, aparte. Dar..na..nu toate pot fi ca Rose Hathaway sau ca alte personaje feminine puternice și hotărâte..

Mereu am crezut că o calitate a oamenilor inteligenți e curiozitatea, dar Luce nu își pune întrebări. Nu e curioasă să știe ce au făcut noile ei prietene de sunt la școala de corecție, nu se întreabă cum de bibliotecara ciudat de amabilă știe de povestea lor de dragoste imposibilă..of.

Întotdeauna am apreciat fetele care se respectă, care nu devin obsedate de un tip și îi acceptă toate răutățile, fără să riposteze, fără să arate că au demnitate. Deci Daniel o ignoră, o respinge, o acuză că îl hărțuiește, o lasă baltă, sugerează că e iritantă, o acuză că ar fi o intrusă.. și lista ar putea continua.. Și ea ce face ? Îl visează, îl caută cu privirea peste tot, investighează și caută să afle detalii despre el. TREZEȘTE-TE, FATO! NU TE PLACE !! Eu nu înțeleg cum poți fi atrasă de un băiat care se comportă așa cu tine, mai ales să te îndrăgostești de el. Chiar nu pricep în ce Univers paralel trăiește Lucinda, sincer.
Iar când în sfârșit îi spune adevărul pe care a insistat atât să îl afle, ea ce face? Fuge de el. 

Așa.. Daniel Grigori. Nu știu de ce, dar mă așteptam la cu totul altceva din partea lui. Nu m-a deranjat așa tare comportamentul lui urât, la urma urmelor trebuia să o evite ca să îi protejeze viața. Dar m-a dezamăgit lipsa de consecvență din acțiunile sale. Păi dacă tot trebuie să stai departe de ea, fă asta. Nu acum te comporți mai plăcut, o duci în nu știu ce loc special, și în următorul moment dispari și o lași cu ochii în soare. Ești indiferent și pari supărat de prezența ei, apoi te bați cu un tip care vezi că îi acordă atenție. Hotărăște-te, omule! E firesc ca sărmana ființă să fie amețită de schimbările tale bruște de comportament și să o ia pe ulei  pe arătură !

Povestea lor de iubire e bizară și nu așa siropoasă cum am citit că ar fi de fapt. Nu e nici măcar romantică destul. Dar..gata, că m-am lungit.

A! Mi-a plăcut de Penny..chiar a fost drăguță. Păcat de ea.

M-am săturat de scris la recenzia asta, și dacă vreunul dintre voi reușește să ajungă până la final, sunteți niște învingători. Știu că unii dintre voi sunteți fani ai acestei serii, și nu vreau să vă rănesc sentimentele. Numai că nu pot fi ipocrită și să spun că mi-a plăcut o carte când evident nu e așa. E firesc să fie și păreri pro, și contra.

Nu zic că această carte nu e ok..ca una ușurică, simplă, de citit într-o zi mohorâtă, după ce ai împrumutat-o de la bibliotecă. Dar..bestseller?! Bestseller? Serios? Cum a ajuns bestseller romanul acesta care atâtea lacune ?  O să citesc și volumul doi, deoarece am apucat să mi-l cumpăr, și sper, sincer, să fie mult mai bun decât primul ! Îmi doresc să cred că volumul 1 a fost doar o încălzire nereușită pentru ce va urma, adevărata poveste.