The magic of words... by you (40)

Sandy ne-a trimis citate din cartea "Pe aripile vântului" de Margaret Mitchell. Am auzit doar lucruri bune despre ea, dar niciodată nu am făcut nimic ca să mă interesez mai mult despre carte. După ce am citit citatele, mi-am propus să o fac cu siguranță.

„Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte și să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; și prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea și să-i văd crăpăturile, tot restul vieții mele.”

„Rhett Butler: Oare apele oceanului vor putea spăla vreodată sângele de pe mâna mea?”

„Bunica Fontaine: Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care le mai avem – și gândindu-ne tot timpul la ele.”

„În mijlocul deprimării, un gând i se ivi în minte. El n-o iubea și n-o iubise niciodată cu adevărat – și gândul acesta n-o durea. Ar fi trebuit s-o doară, ar fi trebuit să fie deznădăjduită, cu inima zdrobită. Dar acesta era adevărul. El n-o iubea și lui nu-i păsa. Nu-i păsa, fiindcă nici ea nu-l iubea. Nu-l iubea, așa că nici din ce putea face ori spune el nu izbutea s-o doară.”

„- Draga mea, ești ca un copil. Crezi că, dacă spui „îmi pare rău”, toate greșelile și durerile din trecut s-au șters, s-au uitat, și toată otrava vechilor răni a dispărut... La vârsta asta poți spune că ai câștigat întregul univers și ți-ai pierdut sufletul, nu-i așa? De când te cunosc, știu că ți-ai dorit două lucruri: pe Ashley și destui bani ca să poți trimite la dracu pe toată lumea. Ei, acum ești destul de bogată, ai repezit destul pe toată lumea și, în sfârșit, îl ai și pe Ashley, dacă-l mai vrei. Dar acum se pare că nu-ți mai ajunge nici asta.”

„- Te-am iubit atât cât un bărbat poate iubi o femeie!”

„Poverile sunt pentru umeri destul de tari ca să le ducă.”

„Nimeni nu poate merge mai departe împovărat în amintiri dureroase!”

„Scarlett știa prea bine că și ea se schimbase, dar nu se schimbase la fel ca ei, și asta o mira. Îi observa de la locul ei și se simtea o straină printre ei.”

„Ce senzație de singurătate... și până acum nu se simțise niciodată singură, nici sufletește, nici trupește... la început, încerca să-și înăbușe gândurile, dar sinceritatea aspră care era la baza firii ei o împiedica...”

„Ar fi vrut să se roage, dar nu-și putea ridica ochii spre Cer. Ar fi vrut să plângă, dar lacrimile nu veneau. Își simțea pieptul plin de lacrimi fierbinți care o ardeau, dar care nu voiau să curgă.”

„Ce părere ai despre oamenii care nu-i lasă pe alții să se bucure de ceea ce lor nu le folosește?”