luni, decembrie 26, 2011
Poveste de iarnă #18
O minune de
Craciun !
Spitalul din Brooklyn .
Daca vei cutreera holurile inguste , albe si puternic luminate ale
acestui spital , linistea te va infiora , iar mirosul de medicamente va deveni
suportabil dupa ce te vei obisnui . Insa
, acest spital nu este unul oarecare .
Daca vei intra , pe ultima usa din dreapta
, cea de la ultimul etaj , vei descoperi un baiat care sta la capatul patului ,
plangand pentru iubita lui , aflata in coma de 5 luni .
Alex , iubitul Evei , tocmai isi cuparase un motor , si era
foarte incatat de acesta . Il luase la o plimbare , pana la casa iubitei lui , pentru a-i arata noua sa
achizitie . O motocicletă Ferrari rosie ultimul model era parcata in fata casei
Evei .
Alex claxona de cateva ori , pana cand
Eva isi scoase capul pe fereastra de la camera ei .
- Waw ! Asta … e noul tau motor ? intreba ea impresionata .
- Da . Iti place ? intreba si el plan de speranta .
- Glumest ? Arata fantastic !
- Pai … atunci ….ce mai astepti ? Intreba el din nou amuzat .
- Pe bune ? Acum ? spuse Eva entuziasmata peste masura . Vin acum ! Sa un pleci ! spuse ea in gluma , apoi , disparu de la fereastra .
Alex incepu sa chicoteasca imediat , insa se opri cand o vazu ca iese pe usa imbracata intr.-o geaca din piele neagra .
“Cum de am putut fi atat de norocos ? “ isi spuse el in timp ce o admira de la distanta .
Eva veni in graba si , dupa ce-si saruta radid iubitul se sui in spatele lui si il imbratisa .
- Numai atat ? spuse el , prefacandu-se suparat .
- Asta daca nu vrei ca tatal meu sa nu ma mai lase sa ies din casa pana la varsta de 30 de ani ! spuse ea zambind .
- Bine ! Dar sa stii ca va trebui sa te revansezi , spuse el zambind diabolic .
- Mai vedem …. , spuse si ea .
Baiatul accelera pana ajunse la viteza de 100 de km/h . Amandurora le placea adrenalina din plin .
- Hei ! mai incet ! spuse fata .
- Mai incet ? intreba el mirat
- Pe naiba ! spuse ea chicotind . Doar atat poti ? Nici macar nu simt adrenalina . Sau nu te tine ? il intarata ea pe baiat .
- Nu ma tine ? Vrei adrenalina ? intreba el ironic . Atunci te voi face sa-ti fi dorit sa nu fi spus asta .
Si atunci baiatul acelera pana la 200 de km/h . Insa Eva tot vroia mai repede , asa ca baiatul a vrut sa-i faca pe plac , si accelera si mai mult . Acum conduceau cu 300 km /h .
- Yeiiiiii !!!!!!!!!!!!!!! striga fata razand .
Abia daca ii puteai vedea pe soseaua serpuita ce ducea printr-o padure deasa .
Insa , la o curba periculoasa , Alex un vazu ca din fata sa venea o masina , decat in ultima clipa , si vira brusc spre stanga , cazand astfel intr.-o prapastie .
Cei doi se rostogolira de vreo cateva ori , cu tot cu motor , pana ajunsera la fundul prapastiei .
Alex se trezi primul . Se uita in jurul lui , si isi aminti de accident . Atunci o cauta disperat cu privirea pe Eva . Aceasta zacea la vreo 5 metri departare . Alerga in directia ei , si o lua in brate . Incerca cu disperare sa o faca sa se trezeasca insa nu putu . Observa ca ea isi sparsese capul si avea multe vanatai si zgarieturi . La el nu se uitase . Nu-i pasa . Vroia doar ca Eva sa fie bine .
Asa ajunsesera ei in camera aceea de spital . Timp de 5 luni , Eva nu reactionase deloc . Doctorii un i-au mai dat sanse de revenire , insa Alex a insistat sa mai astepte . Spera ca isi va revine din coma , si avea de gand sa stea langa ea pana candi si va deschide din nou ochii . Parintii ei au renuntat la lupta si s-au dat batuti . Nu mai vroiau sa o vada asa . Era fiica lor , insa ii durea sa stie ca traia doar cu ajutorul aparatelor . Ar fi vrut sa se increada in doctor si ca o deconecteze , si asta ar fi facut daca un era Alex .
Acesta nu a renuntat la speranta , si a venit la ea in fiecare zi dupa scoala . A aflat de la asistenta ei , ca unii paciente aflati in coma pot auzi persoanele din jurul lor . Asa ca Alex a inceput sa vorbeasca cu ea , sa-i citeasca , sa-i puna muzica , de parca era treaza . Asta facea de 5 luni incoace . Si , desi il durea , se comporta de parca ea chiar il asculta si era treaza .
Acesta era Ajunul Craciunului . Alex avea in plan sa-i spuna cat de mult o iubeste si sa se logodeasca cu ea . Ii comparase chiar si un inel . Asta pana la …accident . intr.-un fel , Alex se invinuia pentru situatia in care se afla Eva , insa parintii ei stiau ca a fost doar un accident si un au vrut sa implice si politia .
Insa seara aceasta chiar avea sa fie speciala . Primii fulgi de zapada isi facura loc printre norii suri , si acum pluteau spre pamant , agitando-se prin aer .
Alex intra ca deobicei in camera Evei si se scutura de zapada ce o avea pepalton , apoi il agata in cuier . Aceasta inca zacea pe acel pat de spital dormind .
Alex se duse la capatul patului ei si ingenunchie langa ea . Statu o clipa doar uitandu-se la fata ei perfecta , fiind uimit de frumusetea ei .
- Buna Eva ! o saluta el ca deobicei . Am ajuns . N-o sa-ti vina sa crezi , dar afara ninge ! Stiu cat de mult asteptai zapada , spuse el zambind trist .
Ramase putin in liniste , ascultand doar bipaitul aparatelor . “ Pe cine pacalesc ?” se intreba singur , intristandu-se din nou .
- Eva , inca de cand te-am vazut pt prima data , am stiut ca trebuie sa fii a mea . Ai devenit raza mea de speranta , motivul pt care ma trezesc in fiecare dimineata nenorocita gandindu-ma ca poate intr.-o zi ….. un voi mai avea vreun motiv . Si mi-e atat de frica de faptul ca s-ar putea sa te pierd ….., lacrimile incepura sa-i inunde ochii .
- Ziua asta trebuia sa fie ceva special , continua el . Trebuia sa te fac fericita , asa cum ti-am promis inca de prima data , iti mai amintest ?” Am sa te iubesc , pana cand vei vrea sa nu o mai fac . “ continua el .
- Astazi vroiam sa-ti spun cat de mult te iubesc . Dar tu probabil stii deja . Ce nu stii este ca vreau sa ne logodim . Probabil ca acum ti-ai fi iesit din minti de fericire , iar apoi m-ai intreba daca nu cumva am innebunit , incerca el sa zambesca dar ii reusi doar o grimasa. Stiu ca avem doar 18 ani , si nu , nu vreau sa ne casatoril la varsta asta .
Alex scoase inelul din cutiuta si i-l puse pe degetul ei micut .
- Prin acest inel vreau sa-ti arat cat de mult te iubesc si sa-ti jur iubire vesnica , pana ce Dumnezeu ma va lua la el , si poate si dupa aceea .
Alex ii saruta mana alba si catifelata , apoi isi lasa obrazul sa se odihneasca pe ea .
- Oh , Eva ! Te iubesc atat de mult , spuse el incepand sa planga in hohote .
Si atunci ….. o minune se intampla , caci Eva incepu sa-si miste degetele de la mana . Alex se opri o clipa si se uita la ea uimit .
Vru sa cheme asistenta , insa aceasta ii spuse ca se mai poate intampla ca socurile de la creier sa provoace miscarea degetelor .
- Eve ? intreba el uitandu-se la fata ei alba .
Insa aceasta un dadu nici un semn . Alex se intrista din nou , cand , observa ca Eve isi misca ploapele .
- Eve ! Ma auzi ? Te rog trezeste-te ! Te rog ! Te iubesc ! Intoarcete la mine , te rog ! o implora baiatul tinandu-i mana strans .
Ea mai flutura de cateva ori pleoapele , iar Alex ceru ajutor . Asistenta veni in graba si il scoase pe Alex din camera .
Dupa cateva minute bune de asteptat pe hol , si cu nervii la pamant , Alex se radica in picioare cand vazu ca usa Evei se deschise . Asistenta iesi si se indrepta direct spre el .
- Cum e Eva ? intreba el nerabtador .
- Pacienta se simte bine , si doreste sa te vada , il informa asistenta .Asta e cu adevarat o minune de Craciun !
Nici nu astepta sa termine ce avea de spus , ca Alex o lua la fuga pe langa ea .
Intra rapid in camera , si o vazu pe Eva , pentru prima data dupa 5 luni treaza . Aceasta ii zambi .
El se aseza langa ea , si ii lua mana in a lui .
- Multumesc ! ii spuse ea cu o voce obosita .
- Pentru ce ? intreba Alex curios .
- Pt ca esti aici , pentru ca ma iubesti , si pentru ca un ai renuntat le mine . Te iubesc ! spuse ea .
Si amandoi se sarutara , si traira impreuna pana la danci batraneti !
Sfarsit !
Atenţie! Puteţi acorda o singură notă, o singură dată!
Tags: Concurs de creaţie Iarna
Acest articol a fost scris de: Cristina Scutaru (Krisz)
Sunt absolventă a Facultăţii de Economie, actualmente studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, blogger literar, dar, mai presus de toate acestea, dependentă de cărţi. Sunt o cititoare împătimită, a cărei viaţă se învârte în jurul lumilor ficţionale. Jonglez între clasicii literaturii engleze şi române din bibliografia obligatorie, şi scriitorii contemporani pe care îi strecor de fiecare dată când am ocazia pe lista mea de lecturi. Îmi fac cunoscute impresiile şi trăirile despre cărţi pe acest blog, pe care scriu cu drag de 6 ani, un loc care m-a ajutat de-a lungul timpului să cunosc şi alţi oameni vrăjiţi de magia cărţilor, ca şi mine.
draguta poveste minuni de craciun insa 5 luni de stat in coma nu prea cred de obicei medici ii deconecteaza dupa 2 3 luni
RăspundețiȘtergere