Poveste de Iarnă #17

                                               O noapte asteptata

  Aerul rece se intetea, iar intunericul ma inconjura. Vantul usor, dar cumplit de rece trecea prin hanoracul cel aveam pe mine . Suvite de par imi veneau in fata abia daca puteam sa vad ceva in bezna asta.Tot se intamplat numai din cauza Andrei  faptul ca era sora mea  mai mare credea ca  i se cuvine sa faca pe sefa eu aveam 15 ani si ea 18 asta ii dadea dreptul?Acum trebuia sa-i caut ei manusa rosie ce si-a pierdut-o cand venea de la vanatoare cu tatal meu.Curtea din spate era doar la cativa pasi de marginea paduri unde se presupunea ca i-a cazut manusa.

  Nervoasa dadeam cu piciorul zapada de zece centimetri, voiam sa gasesc cat mai repede si sa plec odata din frig si sa-mi dispara sentimentul ciudat ce il simteam. Am privit peste umar la copacii ce se intindeau in spatele meu doi ochi verzi  imi atrageau  atentia . Am facut un pas inapoi .Probabil era doar pisica enervanta a veciniilor ce mai mult statea afara iarna decat vara ciudat nu?Adormita in gandurile mele am alunecat pe zapada si am cazut atunci cineva mi-a oferit mana ajutandu-ma sa ma ridic.

Am facut ochii mai cand i-am vazut gropitele mult prea bine cunoscute si zambetul ce le  insotea.

-Ce faci aici?

-Nu vrei sa fiu aici?imi zambi in timp ce ma lua de mana.

Fara sa mai spun nimic l-am imbratisat . Drew era prietenul meu de cand eram mica insa statea la 14 kilometri si venea din cand in cand, dar  in ultimele trei luni nu a mai venit.Dupa cateva clipe m-am indepartat de el .Parea mai inalt si avea parul altfel.I-am adresat un zambet si mi-am mutat privirea spre zapada amintindu-mi de manusa.

-De ce esti aici Liz , singura vrei sa te pape baubau din padure?

-Daca o sa ma pape o sa fie numai vina  Andrei, trebuie sa-i gasesc o manusa rosie,dar cred ca renunt si ii spun ca era in  noroi, uraste asta.

Ochii mei s-a indreptat din nou spre Drew ce ma privea fara sa clipeasca ,imi dadea un fior usor.

-Hai.. te ajut.Nu poate fi asa de greu,iar acum ca sunt si eu aicio sa am grija sa nu te pape nimeni.

Privirea si zambetul lui se opri asupra mea  asta il facea de a dreptul dragut . Sincera sa fiu mereu m-am inteles bine cu el inafara de cateva certuri pe teme obisnuite de copii de 6 ani.In fiecare an care trece m-i se pare ca este mai mult decat o simpla prietenie,dar in nici un caz nu o sa spun .Imi place cum ne intelegem acum si nu as vrea sa stric asta.

-Mersi .Daca o gasesc nici nu i-o mai dau.O primesti tu ,ai mai multa nevoie de ea, esti doar intr-o bluza , nu ti-e frig?

-Nu, nu mi-e frig,spuse razand,faptul ca te-am vazut imi tine de cald,ultimele cuvinte m-i lea adresta cu un zambet care cateva minute m-au facut sa nu mai fiu in stare sa spun ceva .

-A trecut ceva timp ,ce ai mai facut?

-Nimic important doar acasa si la scoala .Spune-mi tu ce ai facut, am crezut ca ai uitat de orasul asta plictisitor au trecut trei luni de cand nu te-am mai vazut.

-Am fost ocupat, dar cum sa uit de oras cand tu esti aici.

Acum simteam cum obraji imi ardeau in  momentul ala ma bucuram ca era intuneric.Doar doi pasi a facut si deja era la jumatate de metru de mine.Respiratia m-i se opri cand mana lui mi-a pus o suvita de par dupa ureche.

-Sti mereu am crezut ca esti frumoasa .

-Aaa….

Cuvintele mi se blocau si nu puteam sa le mai rostesc.Ochii lui erau ciudat de luminosi si verzi atintiti asupra mea .Imi mangaia obrazul in timp ce se apropie de mine.

-Aaaa..ar trebui ..sti …manusa..

Ma-m simtit ca o fraiera cand am zis cuvintele alea nu imi venea sa cred cum pot fi asa de bleaga cand dupa zece ani de prietenie arata ca simte ceva mai mult.Acum era la un metru, dar parca era la kilometri departare. Ridica mana si imi intinde o manusa rosie.

-Uite am gasit-o , era putin mai incolo,o spuse cu voce slaba.

Am privit manusa apoi m-am uitat pe chipul lui ,la ochii verzi ce acum fixau manusa stupida a Andrei.

-Multumesc…vocea mi se stinse pe la jumatate.

Am luat manusa din mana lui si am bagat-o in buzunar.Secundele treceau si stiam ca o sa plece .Nu am mai stat pe ganduri si l-am prins de mana tragandul spre mine .Nu s-a impotrivit si in cateva clipe eram la marginea paduri in toiul ierni a carui frig abia se simtea datorita  buzelor  lui Drew  lipite de ale mele. M-am indepartata si l-am privit in ochi ceva era schimbat cu el felul cum arata felul cum ma facea sa ma simt.De data asta el ma sarutat, un sarut dulce si firav.Voiam sa stau la nesfarsit cu Drew,voiam ca abisul sa ne invaluie pe amandoi.

Atenţie! Puteţi acorda o singură notă, o singură dată!