The magic of words... by you (8)

Veronica/Experimentul ne-a trimis câteva citate din "Zori de zi". Îţi mulţumim mult, Veronica.

”Nu era greu de găsit. Stătea cu spatele la mine în apa până la mijloc și se uita la lună. Lumina palidă a lunii îi face pielea să fie alb perfect, asemeni nisipului, asemeni lunii și făcea ca părul ud să fie negru ca oceanul. Era nemișcat, mâinile parcă se odihneau pe întinderea de apă, valurile mici se spărgeau de corpul lui care parcă era din piatră. Mă uitam la liniile fine ale spatelui, ale umerilor, ale mâinilor, ale gâtului, forma fără cusur …”

”Nu am deschis ochii. Eram prea fericită să schimb ceva, nu contează cât de puțin.Singurele sunete erau valurile de afară, respirațiile noastre și bătăile inimii mele…”

”Am apucat o bucată albă și fină. Era un fulg.

-De ce sunt acoperită de pene? Am întrebat confuză.

A răspuns nerăbdător.

-Am mușcat o pernă. Sau două. Nu despre astea vorbesc.

-Ai…mușcat o perna? De ce?

-Uite Bella! Aproape că a urlat. Mi-a luat mâna – foarte ușor- și a întins-o. Uită-te la asta!

De data asta am văzut la ce se referea.”

”Odată ce m-am gândit la asta, eram sigură că am ghicit. El trebuie să fie îngrijorat cu privire la copil. Nu ajunsesem încă să mă înspăimânt. Creierul meu mergea mai incet decât al lui – eu eram înca blocată minunându-mă la poza pe care mi-o imaginasem: micul copil care avea ochii lui Edward – verzi, așa cum fuseseră când era om – întins liniștit și frumos în mâinile mele. Speram să aibă exact fața lui Edward, fără nimic de la mine.”

”Era Edward. Era expresia de pe fața lui.

Îl văzusem supărat și îl văzusem arogant și odată îl văzusem când îl durea. Dar asta – era mai presus de agonie. Ochii ii erau pe jumătate înebuniți. Nu s-a uitat în sus să mă privească. Se uita în jos la canapeaua de lângă el cu o expresie de parcă îi dăduse cineva foc. Mâinile îi erau rigide, ca niște gheare lângă el.

Nici măcar nu am putut să mă bucur. Nu am putut să mă gândesc decât la un singur lucru care l-ar fi putut face să arate așa și i-am urmărit privirea.

Am văzut-o în același timp în care i-am prins și mirosul.”

”Corpul Bellei era umflat, corpul ei era umflat într-un fel ciudat și bolnav. Iesea prin tricoul ei gri care era prea mare pentru ea la mâneci și la umeri. Ea părea în rest mai slabă, ca și cum umflătura crescuse cu ce luase de pe restul corpului ei. Mi-a luat o secundă să realizez ce era partea aceea deformată – nu întelesesem până când ea nu și-a trecut mâna ușor peste stomacul ei mărit, una deasupra și una dedesubt. Ca și cum l-ar fi protejat.”

”Și-a ridicat o mână ca și cum ar fi vrut să-și șteargă o picatură de transpirație de pe frunte, dar s-a scărpinat cu degetul de parcă ar fi vrut să-și rupă pielea de granit. Ochii lui ardeau și erau deconcentrați de parcă se uita la ceva ce nu era aici. Gura i s-a deschis de parcă ar fi vrut să țipe, dar nimic nu a ieșit afară.”

”Ar trebui să-l omor chiar acum.

-Nu acum, a șoptit. Nu încă. Corect sau nu, o să o distrugă, și știi și tu asta. Nu trebuie să fii grăbit. Dacă nu o să te asculte măcar ai avut și tu șansa ta. În momentrul în care inima Bellei nu va mai bate, o sa te implor să mă omori.

-Nu o să trebuiească să mă implori prea mult.

Era o urmă de zâmbet într-un colț al gurii lui.

-Chiar contez pe asta.

A dat din cap și și-a întins mâna rece ca gheața.”

”Cred că trebuia să-mi dau seama tot timpul că îi dădea ce își dorea, nu conta cât de tâmpita era cererea ei. Dar nu-mi închipuiam că o asculta acum. Așa că nu m-am gândit să îl opresc.”

”Era ca și cum o săruta, trecându-și buzele peste gâtul ei, peste încheieturi, în locul de unde i se îndoia mâna pe interior. Dar puteam auzi cum pielea i se rupea când dinții lui o străpungeau, iar și iar, forțând veninul să intre în sistemul ei prin mai multe locuri posibile. Mă uitam cum limba lui palidă trecea peste găurile însângerate, dar înainte să pot să fiu scârbit sau nervos, am realizat ce făcea. Când limba lui spăla veninul, îi închidea rănile. Ținând otrava și sângele înăuntrul corpului ei.”

”Totul în mine s-a desfăcut cât timp mă uitam în micuța față de porțelan a bebelușului jumătate-vampir jumătate-om. Toate legăturile care mă țineau în viață au fost rupte, ca și cum ai tăia sfoara de la un mănunchi de baloane. Totul ce mă făcea cel care sunt – dragostea pentru fata moartă de sus, dragostea pentru tatăl meu, loialitatea față de noua haită, dragostea pentru ceilalți frați, ura pentru dușmanii mei, casa mea, numele meu, eu însumi – s-au deconectat de la mine în acea secundă și au plutit în spațiu.”

Click AICI pentru mai multe citate.