The magic of words ..by you (10)

A venit momentul să postăm și citatele lui Nyx, scoase tot din ”Zori de Zi”. Cu siguranță a fost nerăbdătoare să le vadă aici. Sunt superbe toate, mulțumim mult!

 “ Dar mai mult decât atât, nu puteam să văd compatibilitatea dintre simplitatea, seriozitatea și respectatul concept de soț cu conceptul meu despre Edward. Era ca și cum îi cereai unui arhangel să joace rolul unui contabil. ”

“ Privirile noastre s-au blocat pentru moment; ochii lui aurii erau așa de profunzi încât îmi închipuiam că aș putea să mă uit până la suflet. Părea caraghios că acest fapt -existența unui suflet- nu fusese subiect de discuție, chiar dacă el era vampir. ”

“ –  Crezi că ea este ceva? Cel mai scund a întrebat cu o voce șoptită. Am înclinat capul, obrajii ardeau.

–   Hm, a zis cel înalt. Poate. Nu-mi imaginez de ce ai avea nevoie de geam anti-rachetă și de 1800 de kg de armură în caroserie pe aici. Probabil că se duce într-un loc mult mai periculos. 
Armură. 1800 de kg de armură. Și geam anti rachetă? Frumos. Ce s-a întâmplat oare cu banalele geamuri anti-glonț? ”

“ Câteodată era așa de ușor să uit că sărut un vampir. Nu pentru că părea normal sau uman – nu aș putea uita vreodată, nici măcar pentru o secundă, că țin în brațe pe cineva care e mai degrabă înger decât om- doar pentru că el făcea să pară foarte ușor să-și pună buzele peste ale mele, peste față, peste gât. ”

 “Eram îmbrățișați în patul meu mic, apropiați pe cât se putea, având în vedere pătura groasă în care eram învelită asemeni unui cocon. Uram necesitatea păturii, dar cam tăiam tot romantismul dacă începeau să-mi clănțăne dinții.”

“ – Nu e asta singura ta treabă. Trebuie să fii îmbrăcat și aranjat. S-a încruntat și mormăia ceva ca „pinguin” printre dinți. ”

“ Tot ce am putut să văd era fața lui Edward, îmi umplea vederea și îmi copleșea mintea. Ochii lui erau ca aurul topit, fața perfectă era aproape severă de profunzimea emoțiilor. Și atunci când mi-a întâlnit privirea a zâmbit într-un fel care îți tăia răsuflarea de încântare. ”

“ Mă uitam în ochii strălucitori și triumfători ai lui Edward și am știut că și eu am câștigat. Pentru că nimic nu conta înafară de faptul că stăteam cu el. Nu am realizat că plâng până când nu a venit timpul să spun cuvintele. ”

“ Nu era nici nici pe departe la fel de ușor să dansezi cu Charlie. Nu era mai bun decât mine așa că ne mișcam prudent dintr-o parte în alta într-un loc restrâns. Edward și Esme se învârteau pe lângă noi de parcă erau Fred Astaire și Ginger Rogers.”

 “ -Ești gata? M-a întrebat.

–  Sunt, am spus și am știut că este adevărat. Toată lumea a aplaudat când Edward m-a sărutat în pragul ușii. Și m-a grăbit spre mașina pentru că începuse o ploaie de orez. Marea parte venea din toate direcțiile, dar cineva, probabil Emmett, arunca cu o precizie stranie și pe mine ma atingeau o grămadă ce ricoșau din spatele lui Edward. ”

”– Nu-ți fie frică, am șoptit. Aparținem unul altuia. Am fost copleșită dintr-o dată de adevărul din vorbele mele. Acest moment era așa de corect, nu era niciun motiv să te îndoiești. Mâinile lui m-au cuprins și ma țineau lângă el, vara și iarna. Simțeam cum fiecare nerv din corpul meu era un fir electric.

– Totdeauna, a încuviințat și ne-a tras ușor în apa mai adâncă.”

“Nu am fost așa de fericită toată viața mea – nu am fost așa de fericită nici când ai decis că mă iubești mai mult decât vroiai să mă ucizi, sau în prima dimineață când m-am trezit și tu erai tot acolo și ma așteptai…nici când ți-am auzit vocea în studioul de balet. ”

 “Dar oricare ar fi fost motivul, mi-a tras buzele înapoi la ale lui , capitulând cu un geamăt. Și am continuat de acolo de unde visul se oprise.”

  

“– De ce nu?

-Bine... a făcut o pauză. Nu ți-am făcut niciun rău, una la mână. A fost mai ușor de data asta să mă controlez, să redistribui excesul. Ochii i-au fugit către rama distrusă de la pat. Poate pentru că am avut o idee mai bună la ce să mă aștept. Un zâmbet plin de speranță mi s-a întins pe față.

–      Ți-am spus că totul ține de practică. Și-a dat ochii peste cap. Stomacul meu era zgomotos și el râdea. ”

“– O să ne mutăm în camera albă acum? Mă întrebam nepăsătoare.

– Nu știu.... am reușit să distrug tăblia din cealaltă cameră și nu mai poate fi reparată, poate dacă ne limităm cu distrugerile la doar o zonă a casei, Esme s-ar putea să ne mai invite și altă dată. Am zâmbit larg.

– Deci vor mai fi și alte distrugeri? A râs la expresia mea.”

“– Ești așa o belea Jacob. Jur, as prefera să petrec timp cu Leah.

–  Au. Uau, pun pariu că Leah abia așteaptă să petreacă timp cu tine. Eu doar o să-i încălzesc inima. ”

“– Pune asta împreună cu coronița și cu machiajul și poate Claire o să aibă alt fel de competiție de care să își facă griji. Quil a râs și îmi trimitea bezele.

–      Ești liber vinerea asta, Jacob?

–      Ai vrea tu, am spus și m-am strâmbat.”

“– Jacob, ți-am spus că Ți-am spus eu are un frate? M-a întrebat întrerupându-mă. Numele lui e Taci naibii din gură.

–      Asta e bună.”

“Puteam vedea acum cum Universul se învârtea în jurul acestui unic punct. Nu văzusem simetria lui înainte, dar era ușor acum. Nu mă mai ținea unde sunt gravitația pământului. Era această fetiță din mâinile vampirului blond care mă țineau acum aici. Renesmee. De sus, era un sunet nou. Singurul sunet care mă putea atinge în această clipă infinită. O bătaie frenetică, a inimă grăbită..... O inimă care se schimba.”

 “M-a sărutat, ușor ca o șoaptă la început, și apoi dintr-o dată mai puternic, cu pasiune… Era ca și cum nu mă sărutase niciodată – ca și cum acesta era primul nostru sărut. Și în realitate nu mă sărutase în acest fel înainte…. Și apoi am realizat că în felul în care eram curbată în jurul lui Edward nu era politicos să ai companie.”