„Sânge Regesc” de Vanora Bennett - Recenzie

*Recenzia este făcută de Alexya, dar cum ea e plecată momentan, mi-a trimis-o mie să o postez.

Cartea a apărut la Editura ALLFA și o puteți comanda de AICI.

“Sânge Regesc”, nu e una dintre cele mai “istorice” carţi, dar cu siguranţă te atrage de la prima pagină, şi te ţine captivat…până la ultimul rând.

Cu ce să încep? A…cu începutul, desigur: „Sânge Regesc”, de Vanora Bennett, este un roman ce combină fapte adevărate, cu ficţiune,  mai ales în portretul Catherinei de Valois, mama lui Henry al VI -lea. Acţiunea petrecându-se în secolul XV, în Anglia, romanul este plin de intrigi politice, trădări, război, dragoste , şi pofte, specifice acelei perioade. “Sânge Regesc”, urmareşte povestea Catherinei de Valois, începând cu copilăria tristă, singură, ce a avut-o, până în momentul încoronării fiului ei.
Copilăria Catherinei, ca Prinţesă a Franţei, a fost cu siguranţă una nedemnă de un asemenea rang, în Franţa sunt tot felul de revolte, în timp ce tatăl ei este puţin cam rău, iar mama sa foarte neglijentă. Nu sunt mingi, jocuri, baloane de săpun, aici copii sunt lasaţi deoparte; sunt zile în care Catherine şi fratele ei rămân înfometaţi, singuri, înveselindu-se unul pe celălalt. Dacă nu ar fi fost Christine de Pizan, să-i supravegheze, din când în când,  niciunul dintre ei nu ar fi cunoscut niciun fel de bucurie. Singura moment fericit în copilăria Catherinei , a fost atunci cand l-a întâlnit pe Owain Tudor; această  întâlnire stabileşte o relaţie de o viaţă de lupte şi chinuri pentru cei doi, în numele sentimentelor ce le nutresc amândoi.
La un moment, Catherine oboseşte, şi pur şi simplu, vrea o cale  de scăpare, aşa că atunci când şansa i se prezintă la uşă, se hotăraşte să se mărite cu Regele Englez, Henry al V-lea. Cu ajutorul mamei sale, Regina Isabeau, Catherine se mărită într-un final cu acesta, îl însoţeşte în câteva bătălii din războiul Angliei.  Nu îşi imaginase niciodată cât de dificil avea să-i fie cu limbajul, din ce în ce mai mulţi oameni îi vorbesc numai în Engleză. Henry este şi el foarte distant, mult mai interesat de lupta în război, decât de tânăra mireasă de acasă. Din fericire, tânăra reuşeşte să rămână gravidă, aducându-I lui Henry un fiu, şi un moştenitor. Dar nici asta nu-i oferă Catherinei prea  multă atenţie din partea soţului, şi în curând, Henry al V-lea moare, bolnav.
După moarta lui Henry, micuţul Henry devine rege. Este prea mic să-şi ia acest rol în drepturi, iar Catherine se luptă pentru copilăria perfectă, fericită, ce i-o doreşte baieţelului ei. Totuşi, nu reuşeste, luptă cu  cei ce vor ca micuţul Henry să înveţe tactici de război de la cea mai fragedă vârstă. Iar lupta nu este dreaptă deloc. Pregătirea copilaşului este absolut “necesară”, acesta trebuie sa devină  într-un timp scurt, un rege demn, curajos, si sigur pe el.

Cel mai enervant moment pentru mine a fost când crudul Warwick intevine în “educarea”  micului Rege, aplicând tratamentul său, binecunoscut. Henry a îndurat zeci de bătăi crunte atât fizice, cât şi morale; am rămas de-a dreptul uimită că cineva a putut permite un asemenea tratament unui copil, dar unui copil de rang regal.

 Ştiu că toate aceste lucruri ar trebui sa îl transforme din băiat în bărbat- dar nu prea pot crede asta- poate din cauza aceasta Regii deveneau răi, cruzi, nemiloşi. Îmi imaginez cât de greu i-a fost Catherinei să privească şi să nu poată face nimic. Vă puteţi gândi că voi nu aţi fi permis acest lucru, dar femeile nu decideau prea multe în perioada aceea. Dacă ea ar fi iscat o neîntelegere, Harry ar fi putut fi luat pur şi simplu de lângă ea, complet.

Deşi m-a încântat  “Sânge regesc” de Vanora Bennet, sunt nevoită să recunosc că unele parţi sunt pur şi simplu prea întortocheate pentru mine, şi asta mi-a cam tăiat din entuziasm câteodată. Partea mea favorită a fost când mama Catherinei, Regina Isabeau, renunţă la comportamentul unei femei din zilele acelea. Aproape am putut-o vizualiza pe femeie, când s-a ridicat înaintea lui Warwick, într-o luptă mult prea nedreaptă, pentru a-şi proteja fiica. La fel de mult mi-a plăcut şi puterea Catherinei, de a nu se lăsa niciodată. Indiferent de situaţie, niciodată nu se întorcea din drum, niciodată nu dădea  înapoi.

În ciuda faptului că sunt puţine de spus despre modul  în care viaţa Catherinei şi a fiului ei vor merge în continuare, ştim  că au luptat şi au riscat orice oportunitate de a schimba lucrurile în bine..

 Vă recomand acest roman excelent tuturor celor pregatiţi pentru o adevărată bucăţică de istorie, cu multă ficţiune, desigur! 

Chiar mi-a plăcut portretul Catherinei de Valios. Chiar înţelegi cât de greu le era femeilor în zilele acelea- pur şi simplu nu trebuiau să spună nimic- se supuneau, făcând numai ce li se zicea.Iubesc povestea Catherinei şi a lui Owain. Povestea lor e atât de intereantă şi captivantă. Ador romantismul ce se leagă între ei. Catherine din fericire, rămâne cu Owain, ce o sprijină după moartea lui Henry V, ghidând-o.  A luptat cu disperare împotriva atracţiei şi a dragostei lui faţă de Catherine, dar în cele din urmă adevărata dragoste  câştigă. În acele timpuri, era strict interzis pentru membrii familiei regale, sa se casătorească cu un om obişnuit, dar cei doi rămân împreună şi îşi formează propria familie. Mi-a plăcut foarte mult cum povestea de dragoste a fost portretizată, şi mi-a plăcut de Owain, căci întotdeauna, indiferent de circumstanţe,  a căutat tot felul de posibilităţă pentru ca viaţa Catherinei să fie cât mai uşoară. 

Coperta mi se pare superbă, și foarte potrivită. Îmi place mult mai mult decât cea originală: