duminică, octombrie 16, 2011

”Regina Mătăsurilor” de Vanora Bennet - Recenzie

Cartea a apărut la Editura ALLFA, partea a Grupului Editorial ALL și o puteți comanda de AICI
Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt această carte, el ar fi: uimitoare. Nu am crezut nicio clipă când o țineam în mâini, înainte să o deschid, că va fi atât de frumoasă și mă va fermeca de-a dreptul. Mulțumesc din suflet Editurii ALLFA pentru că mi-a oferit-o pentru recenzie.
Când am citit ”Roman Istoric” pe copertă mă așteptam la cu totul altceva: la ani, evenimente, războaie, nu la iubire, pasiune, sacrificiu, determinare, cum am descoperit de fapt.
Povestea este centrată pe soarta a două surori, Isabel și Jane Lambert, două fete tinere și frumoase, puse în față cu prima cumpănă: căsătoria cu doi bărbați pe care nu îi iubesc, aranjată de către tatăl lor, negustor de mătăsuri, care consideră aceste aranjamente profitabile. Pe când Jane acceptă fără să își pună prea multe gânduri, și speră la bine, Isabel e nefericită și dorește să împiedice acest destin, până ce un tânăr brunet, misterios și atractiv, pe care îl întâlnește la biserică, în timp ce se ruga, o sfătuiește să accepte, și să realizeze că în viață sunt necesare și compromisuri pentru un viitor mai favorabil. Asta arată și personalitățile complet opuse ale celor două surori; Jane e extrovertită, feminină și comodă, umărind doar bunăstare financiară, indiferent din partea cui vine, pe când Isabel e hotărâtă, ambițioasă, și dorește independență. Jane e guvernată de sentimente, pe când Isabel de rațiune (asta cel puțin la început), astfel că mi-au adus aminte de surorile din ”Rațiune și simțire” de Jane Austen.
În urma sfatului acelui străin care a fermecat-o, acceptă să fie soția lui Thomas Cleaver, un tânăr pe care ea îl considera neserios și aerian, dar pe care îl cunoaște mai bine și realizează că e doar un suflet rătăcit. Nici nu reușește să se obișnuiască cu acest statut că acesta se înrolează în război și moare, lăsând-o văduvă, fără zestre, și în casa lui Alice Cleaver, soacra ei acră și care evident nu o place pe fată. Dorește să semneze un contract pe zece ani și să devina una din ucenicele acesteia, care era o negustoreasă foarte cunoscută și apreciată în acele timpuri.
În timp ce Jane se plictisește de căsătoria ei, divorțează și alege o viață tot lipsită de complicații, dar plină de lux, devenind ibovnica regelui Eduard al IV-lea, Isabel e tot mai muncitoare și mai determinată să devină o femeie de carieră, pe propriile picioare.
Viața ei însă se complică, dar și prinde sens, când îl reîntâlnește pe bărbatul enigmatic din biserică, la care s-a mai gândit uneori de-a lungul anilor:
”Aproape că nu îndrăzni să-l privească în ochi. Și dacă nu își mai amintea de ea? Dar nu putu să nu se întoarcă la el și să nu îl privească direct în față, mai întâi capul, apoi gâtul și umerii, cu o privire care după părerea ei dădea impresia că îl imploră ceva, deși acum nu îi mai păsa. Întreaga ei existență se micșorase, se îngustase și se scurtase până când nu mai rămăsese nimic altceva în afară de acel moment: lumina amețitoare a soarelui; băbatul îmbrăcat în negru care stătea lângă ea; mâna lui pe spatele ei. Era suficient.”
Se aruncă într-o poveste de iubire pasionantă, interzisă, și mistuitoare. Nu îi pasă de piedici, de diferențele dintre ei, de greșelile pe care acesta le face. Nu renunță la el nici când descoperă că e ducele de Gloucester:
”Îi văzuse punga de bani cu insigna. Știa că el era aici, nu la Palat, bucurându-se de o clipă de anonimat. Știa că are în proprietate terenuri în nordul țării. Știa că îl cheamă Dickon. Un singur lucru nu ghicise, și anume faptul că numele acesta venea de la Richard de Gloucester. Fratele regelui.”
De dragul iubirii adevărate, e capabilă să renunțe la totul, să accepte orice. Povestea lor e fascinantă și extrem de frumoasă, am adorat paginile cu ei doi. Neprevizibilă și plină de farmec, minunată chiar. Relația interzisă, dar profundă, sinceră și adevărată.
”Întotdeauna era la fel; disperare sau euforie, și nimic între cele două. Cu cât ajungea să îl cunoască mai bine, cu atât devenea mai sigură că nimic nu se va schimba. Îi plăcea la nebunie să trăiască sub impulsul momentului. Îi plăcea să creadă că acesta era și motivul pentru care era pur și simplu fascinată de el și îl iubea, această simplitate disperată – cu o atracție pură, care încă lăsa fără răsuflare și o subjuga cu puterea sa. ”
Dar Dickon dintr-un anumit punct pare mai dispus să facă orice pentru putere, să calce peste cadavre, și e în stare chiar să sacrifice dragostea adevărată pentru asta. 
Și încetul cu încetul, i se strecură un gând precum o umbră, o apariție bolnăvicioasă și plină de ură. La fel de bine se putea întâmpla să nu aflu nimic. În fond, ce știa ea despre Dickon? Un miros; gustul pielii lui; o înșiruire de gesturi; un licăr al ochilor. Ea crezuse că între ei avusese loc o întâlnire dintre două minți. [...]
Își imaginase că-i cunoaște sufletul; crezuse că este sufletul lui geamăn.Dar dacă toate aceste lucruri erau adevărate, atunci acel Dickon pe care îl știa ea era o umbră distorsionată, imposibil de cunoscut sau de înțeles, total diferit de prințul pe care îl cunoștea lumea.
Întunericul care o învălui odată cu aceste gânduri chinuitoare era atât de mohorât și copleșitor, încât se ghemui strâns, ca în agonie, strângându-și genunchii cu brațele, închise ochii și simți că fața i se strâmbă din cauza durerii care îi inunda sufletul.”
Cu siguranță neașteptat, dar nu cel dorit de mine. Un final complex, se întâmplă multe lucruri care iau prin surprindere, care emoționează, sau întristează.
Pe lângă Isabel, despre care v-am vorbit în recenzie, mi-a plăcut foarte mult de Dickon, mai ales pentru că e atât de uman. Îl poți percepe ca pe un om normal, cu defecte și calități, cu o personalitate puternică pe care am admirat-o, nu doar ca pe regele de neatins. Greșește mult spre final, dar modul arzător în care a iubit-o pe Isabel și felul lui aparte de a fi pe parcursul romanului m-a făcut să îl iert imediat. 
E o copertă frumoasă, care se potrivește, în care sunt în prin plan Jane - și se poate observa și aici felul visător, și Isabel, atentă, perspicace, ca de obicei. Vă mai arăt o variantă de copertă care mie mi-a plăcut foarte mult când am văzut-o:
Au loc o mulțime de întorsături de situație, și povestea a ajuns să mă țină cu sufletul la gură până la ultima pagină. Dacă la început mi-a fost mai greu să mă obișnuiesc cu limbajul și stilul scriitoarei, spre final deja mă gândeam ce voi face după ce voi termina această carte incredibilă. Vă recomand din suflet să o citiți,  așa veți descoperi și voi deznodământul ei, dar și al relației celor doi. Vă garantez că nu veți regreta. 

6 comentarii:

  1. Si pe mine :x nici coperta nu este prea sugestiva.. dar merita o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta! :) Cred ca o voi citit si eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca o voi citi pare interesanta chiar daca titlul si coperta nu e cine stie ce :)

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!