The magic of words (1)

Da.. încă o nouă rubrică. Se pare că suntem pline de surprize în ultima vreme, nu ? 
Această rubrică, ”The magic of words” sperăm că vă va sensibiliza cu cele mai frumoase citate pe care scriitorii străini și români le-au spus. Va conține în post-uri fie citate ale aceluiași autor, fie a mai multora, replici și fraze profunde, de dragoste sau comice din cărți. Sperăm să vă placă și această inițiativă, și desigur, ca la Music for our souls, puteți participa și voi cu sugestii, pe care le așteptăm cu drag. Ar fi foarte drăguț dacă ați fi mai dispuși la colaborări cu noi, mai apropiați, să vă simțim alături, să ne împrietenim cu toții și să ne cunoaștem mai bine. 

Citatele din acest post îi aparțin Cellei Serghi, o scriitoare româncă cunoscută mai ales pentru romanul Pânză de paianjen, o carte pe care v-o recomand călduros. 

"El strângea căldura soarelui; eu o culegeam din zâmbetul lui."

"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun..."

"Întreaga ta fiinţă respiră nu ştiu ce taină, spirit, senzualitate, îmi evocă nu ştiu ce amintiri, nu ştiu ce nostalgii pierdute înainte de a fi luat forme precise."

“Nu ştiu… eşti altfel. N-aş putea spune cum eşti. Nu m-aş pricepe. Îmi placi cum nu mi-a plăcut nimeni. Eşti singura fată lângă care nu mă plictisesc. Poate că te iubesc… Nu ştiu. N-am mai iubit niciodată. Şi nu vreau să folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg. Am avut câteva întâlniri cu fete… Aş fi vrut să întâlnesc o femeie. Înţelegi? Tu eşti şi femeie, şi fată, şi fetiţă…şi copil.”

"Ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent în viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit."

"Ce îmi place la el? Şi mi-am răspuns vrăjită: Tot! .Calmul lui indescifrabil, fiecare din mişcările lui atât de abile, atât de armonioase, gura lui tristă, buzele lui pline, care ştiau atât de bine să vibreze şi să se topească pe buzele mele, fiecare muşchi pe care-l simţeam desenându-se când ma apropiam de el.. Şi acum, bărbatul pe care-l descoperisem… Atât de frumos gol, în raza lunii, pe divan, atât de recunoscător, când eu ar fi trebuit să fiu recunoscătoare… Cât de neobişnuit de puternic fiziceşte şi cât de duios.. Avea în mişcări acea împletire de putere şi felinitate de tigru.. şi in privire, atâta umilinţă…"

"Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!" 

"Viaţa nu e prăfuită, e vie, aşa de vie, aşa de plină de sevă şi de soare, că cine n-are dreptate nu o poate privi in faţă. Noi am privit-o in faţă." 

"Vezi, aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o musca. Undeva păzeşte carnivorul: păianjenul… "

"Suferinţa mea de acum e viaţa mea.. Fără dragostea mea pentru tine, nu mă mai închipui în viaţă decât în stare de demenţă, poate… Să trăiesc fără să te iubesc ar fi pentru mine ca şi când nu aş mai simţi căldura soarelui, umezeala apei, şi totuşi aş trăi… Vreau să te iubesc pentru totdeauna, nu vreau să mă despart de sentimenul meu. Cred că ăsta-i motivul pentru care nu vreau să mor". 


Vă plac ? O zi frumoasă în continuare !