Concurent "Cecelena" #3

Sub acoperire

de Misscandy

    Acelasi club, aceiasi atmosfera sufocanta, acelasi miros de alcool din plin si bineinteles aceiasi clienti, ce fluiera, huiduie si provoaca scandaluri. Tocuri cui cu platforma si un mini top formau tinuta mea de fiecare seara, parul valvoi se unduia dupa bara din metal. Am inchis ochii si am pasit in lumina slaba a reflectoarelor multicolore, uram de fiecare data cand auzeam aplauze si fluieraturi nesuferite, venite din partea publicului masculin. De fiecare data imi zic in gand “Doar de data asta” si se tot prelungeste de cativa ani buni, toata treaba asta si noapte de noapte infrumusetez visele betivilor astia. Ce pot spune, am o viata in fata sa uit tot, de maine totul se termina, nu-mi mai pasa de nimic, de critici, de reprosuri, la naiba cu tot. Muzica s-a sfarsit si robotele de aplauze s-au oprit in momentul in care politia a busit usa zbierand in gura mare si intrand in biroul “Sefului”.

    M-am conformat si am asteptat sa-mi puna catusele reci si sa fac cunostinta cu frigul de afara, ce mi-a furnicat pielea lasata la vedere. Ne-au aruncat intr-o dubita si am asteptat sa ajung la sectie.

- Julia, la naiba, de ce n-ai zis ca nu era Seful acolo?

- Mai intai da-mi astea jos de la maini, doare sa sti.

- Scuze. Mainile lui calde mi-au atins usor incheieturile, slabind durerea din jurul lor.

- In primul rand, nu m-ai anuntat ca ai de gand sa faci o razie in seara asta, nu aveam de unde sa stiu si trebuia sa fi atent cand ti-am zis ca Seful e plecat.

- Bine, ai dreptate, schimba-te si du-te acasa.

- Nu, Michael, vreau sa vorbim. Mi-am luat un scaun si l-am asezat in fata lui la masa neagra din biroul lui. Nu m-a intimidat nici uniforma de politist, nici insignele si nici ochii verzi ce imi priveau adanc decolteul.

- S-a intamplat ceva?

- Renunt. Am spus-o scurt si la obiect, scutindu-ma sa-i explic de ce si pentru ce.

- Tu ai innebunit? Nu poti spune ca renunti pur si simplu, esti de ani intregi infiltrata acolo, sti o gramada, te-ai bagat pe sub pielea lor, ce ai patit, Julia?

- Nu mai vreau, m-am saturat pana in gat de tot. Sunt 2 ani, 2 ani Michael, in care a-ti avut atatea ocazii sa-l prindeti, atetea oportunitati, iar voi ati fost incompetenti.

- Vorbesti de parca nu sti foarte bine situatia, de parca nu sti ca nu avem probe pentru a-l prinde.

- De ce mai aveti nevoie? Nu e destul ca face trafic de droguri, omoara fara resentimente si face afaceri ilegale in nenorocitul ala de club?

- Nu. Gata, termina sa faci pe copilul si asuma-ti responsabilitatea.

- Crede-ma, nu eu am vrut sa fiu aici si nu sunt un copil, ti-o pot demostra oricand, i-am spus raspicat, lovind masa.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Julia, te comporti ca unul. Spui ceva, vrei altceva, cine te poate intelege?

- Tu sigur nu, te-ai obisnuit sa ma manevrezi cum vrei. Am si eu o viata!

- Te-ai oprit sa mai existi cand ai aceeptat sa fi Lady J.

- Dar nu mai vreau sa fiu ea, vreau sa fiu eu, Julia Lopez.

- Discutia se termina aici, du-te acasa si odihneste-te. Maine o sa-ti treaca.

- Sti ceva Michael, din partea mea nu vreau sa mai vorbim vreodata.

    Am luat hainele de pe masa si am busit usa in urma mea, un agent ma astepta jos ca sa ma duca acasa. I-am multumit, desi nervii mei dadeau pe dinafara, iar lacrimile au inceput sa-mi navaleasca pe obraji, ma injuram mintal ca am lasat ca asta sa se intample, ca am ajuns cea ce sunt acum. Pentru un scop nobil, ce prostie, nu merita nici macar sa ma imbrac asa pentru un scop nobil. Am aruncat toate hainele de pe mine si am intrat la dus, caldura apei lovindu-ma pe maini, la incheieturi, unde mainile lui m-au atins. Dragoste, halal dragoste, el ma manevreaza si eu accept, asta-i dragostea? De parca ar conta, tot ce-mi doresc e ca totul sa se termine si sa pot fi din nou Julia si nu Lady J. . Mi-am pus halatul pufos si am adormit pe canapea, dupa atata oboseala abia asteptam sa adorm. Acelasi vis cu el, care se tot termina in momentul in care-mi spune Te iubesc, de data asta cea care-mi intrerupe visul este Kristen, prietena mea ce-mi aduce mai mereu cafeaua de dimineata.

- Neata, Julia, cu espresso lung, ca de obicei.

- Multumesc. Am avut o seara ingrozitoare.

- Michael? Inca il mai visezi? A intrebat ea asezandu-se langa mine pe canapea cu cana de cafea cu lapte in mana.

- Mai intrebi? Parca a devenit obisnuinta, ne-am certat destul de tare aseara, vreau sa renunt.

- Era si timpul, eu sincer nu stiu ce-a fost in capul tau cand ai acceptat misiunea, stiai ca o sa fie greu.

- Kristen, nu mai rezist, am inceput sa urasc barul si clientii, pana si pe el ca ma obliga sa fac asta.

- I-ai zis ca vrei sa renunti?

- Da, nu-ti imaginezi cum a reactionat, dar eu nu renunt la ideea mea.

- E mult mai bine sa te intorci la viata ta de dinainte.

- Stai o secunda. M-am dus dupa telefon, era prin buzunarul de la trench.

- Alo?

- Neata Julia, crezi ca poti sa o tura pe la sectie, dn-ul Michael vrea sa vorbeasca cu tine.

- Spune-i ca n-am chef sa vorbesc cu el.

- Cum zici. Si a inchis, iar eu am revenit la bautul cafelei.

- Julia, eu plec, mai vorbim.

- Sigur, mersi pentru cafea.

    Am pornit televizorul, peste tot remarcabila stire “Aseara barul KO Glam Club a fost asaltat de politie, se pare ca Seful nu era acolo si au ratat o alta sansa sa-l prinda pe marele traficantilor de stupefiante” . O busitura in usa, a intrerupt stirea, facandu-ma sa ma ridic de pe canapeaua moale. Mare mi-a fost mirarea cand la usa era nimeni altul decat Michael.

- Ce ocazie datorez vizitei tale?

- De ce n-ai venit cand te-a sunat Denis?

- Pentru ca n-am vrut. Alte intrebari?

- Nu fi ironica, trebuie sa vorbim, au aflat stirile despre razia de aseara.

- Da, am vazut acum la TV.

- Nu ma inviti inauntru?

- Ba da, hai intra.

- Uite, imi pare rau pentru cearta de aseara si pentru cum m-am comportat, dar intelege si tu ca nu te poti retrage.

- Dar nu mai vreau Michael, tu nu sti cum e sa vezi betivii aia ca saliveaza dupa tine, ca parca nu se mai termina show-ul, sa castigi increderea Sefului nu e usor si n-ai habar cate a trebuit sa fac pentru asta.

    Din nou lacrimile au demostrat ca sunt slaba, ca imi e frica si ca nu mai pot, nu mai vreau. El m-a strans tare in brate, halatul fiind singurul spatiu dintre noi. Incet, incet, buzele ni s-au unit, pentru inceput intr-un mic sarut, apoi in ceva mai mult, simtind cum si el vrea mai mult. N-am vrut niciodata sa recunosc, dar ma simteam slaba in prezenta lui, fara forta ,iar el tot ce isi dorea era sa il prinda pe marele Sef si sa ajunga erou. M-am lasat dusa de val, lasand sentimentele sa ma conduca, construind un intreg din corpurile noastre doua. Stateam intinsa pe pieptul lui, gandindu-ma la cat de proasta sunt, cand replica lui fenomenala a venit ca sa strice tot.

- Acum te-ai razgandit?

- Cum? L-am intrebat ridicandu-ma de pe pieptul lui, sprijinindu-ma in cot.

- Julia, mi-ai demostrat ca nu mai esti un copil, te cred, dar acum sper ca te-ai razgandit sa mai renunti.

- Pleaca, am strigat, ridicandu-ma si punandu-mi halatul inapoi pe mine.

- Ce?

- Pleaca! I-am luat teancul de haine de pe jos, deschizand usa si le-am aruncat.

- Asta n-o sa ramana asa, Julia, tu n-ai sa renunti, pentru ca eu n-am sa te las.

- Mai vedem. Am strigat inchizand usa dupa el. La naiba cu dragostea, ea stie numai sa faca rau.

    Deja se facuse seara, iar eu am decis sa-mi fac bagajul , trebuia sa dispar inainte sa ma mai simt vreodata slaba in fata lui. M-am schimbat rapid si am luat taxiul, sperand sa ajung inainte sa plece ultimul tren din gara. Pe drum , o masina mare blindata tot urmarea taxiul, soferul ignorand-o. Dar eu stiam masina aia, era masina Sefului, ce vroia de la mine? L-am indrumat pe sofer spre stradute mai indepartate, majoritatea puteau fi circulate doar de masini mici, dar in zadar, tot in spatele nostru era. Intr-un final am ajuns in gara, masina blindata parcand la cativa metrii langa noi. M-am grabit sa ajung in gara, sa pot suna la politie, sperand sa fie vreun echipaj prin apropiere. O mana mare, m-a strans tare, tragandu-ma dupa ea, era nimeni altul decat marele Sef. M-a carat pana in masina mare, si a poruncit un nume de strada, total necunoscut mie.

- Mi gatita, mi-a luat fata in mainile lui, nu ma asteptam ca tocmai tu, tocmai tu sa ma tradezi.

- Cum?

- Nu face pe proasta, mi amore, stiu bine ca esti o agenta infiltrata ca dansatoare. Nu pot sa neg ca ai disimulat foarte bine.

- Ce ai de gand sa faci cu mine? Privirea lui s-a fixat pe a mea, un ras infundat a acaparat micul spatiu din masina.

- As fi incapabil sa-ti fac rau, te amo, chiar daca tu nu crezi, am si eu un suflet.

- Nu cred.

- Bine, m-ai prins. Nu-ti prevad un sfarsit prea bun, mi gatita, chiar daca pisicile au noua vieti, tu o sa o termini acum pe a noua.

- N-o sa ramana asa, am apucat sa sun la politie, sti ca sunt de atatia ani pe urmele tale.

- Si ce conteaza, pana cum nu m-au prins, de ce m-ar prinde acum?

    Imi era sincer frica, tremuram si spuneam in gand o mica rugaciune, care poate macar imi va asigura un loc in rai. O lacrima mi-a curs din nou pe obraz, dar am sters-o, macar sa mor demna. Eram in mainile lui ca o marionetă în mâinile unui păpuşar nebun, un păpuşar masochist, caruia nu-i pasa de Dumnezeu, de rai sau iad, de bine sau de rau.

Ajunsesem intr-un final la destinatie, intr-o casa daramata, parasita, in jurul nostru nu era decat ramasite. M-a prins de un stalp, in jurul incheieturilor cu o sfoara, asa de strans, incat sansele de a scapa erau minime.

- Spune-ti rugaciunea, muñeca. S-a terminat jocul, m-ai fraierit destul.

- Nu, eu n-o sa mor de mana ta, niciodata.

    Pistolul mi-a lovit incet tampla, ca in filmele alea proaste, care se termina cu final trist, dar la mine nu trebuia sa fie asa, eram tanara, aveam toata viata inainte, dar stiam ca odata ce acceptam aceasta misiune existau riscuri, iar unul dintre ele era moartea. Ultimul gand a fost el, desi mi-a facut rau, inca exista in inima mea, intr-un colt din care n-am sa-l iau niciodata.

- Michael, un ultim cuvant mi-a scapat printre buze, ca un strigat de ajutor.

- Politia, da-ti drumul fetei!

- Ce face politia aici? Tu n-ai glumit cand ai zis ca i-ai chemat?

- Ce te-a facut sa crezi ca am glumit? Imi recapatasem curajul, se pare ca Michael m-a auzit.

- Haide-ti baieti, s-o stergem, de ea ne ocupam mai tarziu. Dar vorbele lui erau in van, cu o impuscatura in picior, Seful a incetat sa mai alerge si agentii au reusit sa-i puna catusele.

- Julia, esti bine? A venit langa mine Michael, dezlegandu-mi mainile, care deja aveau rani la incheietura.

- Michael! L-am strans tare in brate, plangand asa de tare, ma bucuram ca am scapat, ca eram in viata si ca eram cu el.

- Imi pare rau, ma poti ierta candva?

- Da, te-am iertat. Te iubesc.

- Te iubesc, Julia Lopez.

NA: mi gatita= pisicuta mea

mi amore= iubirea mea

te amo= te iubesc

muñeca= papusa