Spiridus2

Un Crăciun de neuitat

Se apropie Crăciunul, pentru mulţi această sărbătoare e una foarte speciala, plina de magie, cadouri si tot felul de lucruri frumoase. Dar pentru mine nu e aşa. E una dintre cele mai groaznice zile. Eu sunt Isabella, fiica lui Moş Crăciun. Da, ştiu probabil credeţi ca sunt nebuna si ca trebuie să merg de urgenta la spitalul 4 , cum aş putea eu o persoana atât de importantă să zic despre Crăciun ca e ceva groaznic. Dar pentru mine este . Am împlinit anul acesta 18 ani si după cum spune tradiţia trebuie să mă căsătoresc cu fiul lui Moş Nicolae. Nu ştiu aproape nimic despre acest băiat care are şi un nume urât după părerea mea : Jacob. Bleah ! Am două surori mai mari : Alice şi Rosalie care trebuiau să facă şi ele acelaşi lucru, dar au fugit chiar în ziua nunţii şi de atunci nu mai ştiu nimic de ele. Le simt foarte mult lipsa. Ar fi aşa de bine dacă aş avea şi eu curajul lor, să nu mă mai gândesc la nimic si la nimeni , să fug de aici fără să îmi pese de nimic. Dar nu pot, am încercat o data şi nu am ajuns foarte departe pentru că conştiinţa mea nu m-a lăsat, mereu apare în momentele când vreau să fac vreo nebunie. Of, o urăsc ! Şi tata are încredere in mine, crede că nu o să repet greşeala surorilor mele de a fugi si că o să mă căsătoresc cu Jacob. Şi asta urăsc cel mai mult, nu vreau să îl dezamăgesc, tot timpul îmi spune ca sunt singura care îl face fericit şi nu uită să menţioneze că o să fie mult mai fericit dacă o să respect tradiţia şi o să mă căsătoresc cu acel băiat pe care nici măcar nu îl cunosc. Nu ştiu ce să fac, mă simt foarte pierdută, inima îmi spune să fug , să scap de toate problemele, să mă simt liberă, dar conştiinţa îmi spune să rămân pentru că nu îl pot dezamăgi pe tata, el mă iubeşte mult , a avut mereu grijă de mine şi niciodată nu mi-a lipsit nimic. Mi-e aşa de greu să iau o decizie! Totul e prea complicat !

Nişte ciocănituri in uşă m-au trezit din visare.

- Intră !

- Ce face cea mai frumoasă fetiţa din lume?

Mă simt ca dracu. Urăsc că trebuie să mă căsătoresc cu un necunoscut cu nume de câine.

- Sunt bine,mamă.

- Am o surpriză pentru tine ! Hai repede să iţi arăt ! O să iţi placă aşa de mult ! Nu mai am răbdare !

Ce a păţit ? Parcă a văzut nu ştiu ce minune. Văzând că eu nu am nici o intenţie să mă dau jos din pat m-a apucat de mână şi a început să mă tragă in jos pe scări până am ajuns in sufragerie unde, pe canapea, era o cutie mare de un roşu aprins cu o fundă albastră, arăta destul de bine. Ar fi o minune dacă în cutie ar fi un bilet de avion ca să plec de aici. Dar degeaba îmi fac eu speranţe, ei nu mi-ar dărui aşa ceva nici dacă i-ar împuşca cineva.

- Hai, deschide-l ! Sunt sigura că o sa-ţi placa foarte mult !

Acum începe să mă enerveze ! Ce e cu atâta nerăbdare ? Nu moare nimeni , nu ? Am luat cadoul si am început să îl desfac. Nu se poate ! E o rochie de mireasă, e albă , e genul de rochii pentru păpuşile Barbie cu care mă jucam când eram mica. E cel mai urât cadou pe care l-am primit în viaţa mea! Nu vreau să mă căsătoresc ! Îmi vine să dau foc la rochia asta! Ah! De ce trebuie să fie totul aşa de greu ?

- Cum ţi se pare ? Nu-i aşa că e foarte frumoasă ?

- Da, e foarte frumoasă , mamă ! Mulţumesc mult !

De ce nu pot eu să fiu sinceră şi să îi spun că urăsc rochia de mireasă şi că nu vreau să mă căsătoresc ? Da, pentru că, ca de obicei eu sunt cea sufletistă si nu vreau ca nimeni să fie trist !

Am luat rochia de mireasă şi am urcat in camera mea, am aruncat-o în dulap. Nu vreau să o mai vad ! Mi se face greaţă ! Nu pot să mă căsătoresc! Sunt prea tânără, am doar 18 ani ! Întotdeauna am visat la o nuntă ca în poveşti, am visat să mă căsătoresc din dragoste cu un bărbat pe care să îl iubesc şi el să îmi împărtăşească sentimentele. Nu pot să mă căsătoresc ! Nu vreau ! Am luat o carte din bibliotecă, vroiam să mă liniştesc, să mă distrag de la problemele mele măcar pentru câteva ore. Am citit o pagină , două , trei, dar gândul meu era tot la ziua de Crăciun când viaţa mea o să devină un coşmar. Nu mai puteam să stau în casă. Simţeam că totul mă apasă şi că in fiecare colţ văd rochia de mireasă şi imaginii din acea zi groaznică care va urma . Mi-am luat geaca şi am ieşit afară să mă plimb fără să spun nimic la nimeni. Am trecut pe lângă pădurea în care, când eram mică mă jucam cu surioarele mele, era şi locul nostru secret în care ne ascundeam când nu vroiam să mâncăm legumele gătite de mama. Mi-e aşa de dor de ele, de surorile mele nebune după shopping, care în fiecare week-end mă târau după ele la mall. Le iubesc aşa de mult!

Am tot mers ceva timp fără să ştiu unde până am ajuns la stânca unde eu cu Alice şi Rosalie stăteam de vorbă, bârfeam şi ne uitam la marea agitată. Astăzi era mai agitată ca niciodată, parcă o supărase cineva sau ceva … Da! Ştiu cum să împiedic nunta fără să supăr pe nimeni. Voi sări de pe stâncă, sigur voi fi salvată pentru că spiriduşii tatei sunt peste tot si văd totul, iar eu le voi spune că m-am împiedicat , la cât de neatentă şi zăpăcită sunt mă vor crede, aşa voi fi răcită şi nu mă voi simţi bine şi nu mă voi putea duce la nuntă in halul acela. Am ridicat un picior de pe pământ şi l-am dus deasupra mării. Nu ! Nu pot face asta! M-am întors şi am plecat ! Ba da ! Pot ! Am luat-o al fuga şi am sărit. Apa era foarte rece. Am închis ochii şi aşteptam să vină cineva să mă scoată de aici, dar nu venea nimeni. Începeam să nu mai simt nimic, până am ajuns să fiu ca o stană de piatră. Ce se întâmplă am murit ? Am murit, nu am să mă mai căsătoresc! E mai bine aşa, oricum viaţa mea nu mai avea nici un rost , surorile mele au dispărut, urma să mă căsătoresc cu un necunoscut care cine ştie ce dement mai e, dacă nu o facem tata şi mama nu ar mai fi vorbit cu mine, m-ar fi ignorat. Totul ar fi fost un dezastru. Dar acum nu mai e. Totul o să fie perfect, sper !

- Bella, ce ai făcut ! O doamne !

- O sa fie bine ?

Ce e asta ? Sunt vocile lui Alice si Rosalie! Nu am murit ? Daca nu am murit şi aud vocile lor înseamnă că suntem împreună. O să pot să le strâng din nou în braţe! Cât de mult am aşteptat clipa asta! Dar nu pot să mă mişc ! Ce e cu mine ?

- Da, o să fie bine. Acum începe transformarea. Probabil ea va aude. Dar e prea greu pentru ea să se mişte sau să scoată un cuvânt.

Asta a fost vocea unui bărbat. Părea foarte sigur pe ceea ce spunea. Dar cee spune el acolo?! Despre ce transformare vorbea ? Doar nu o să devin nu ştiu ce stafie! Astea nu există ! A citit prea multe cărţi S.F. ! Amuzant ! Dar avea dreptate în câteva lucruri, chiar îi auzeam, dar nu ştiu ce e cu corpul meu. Nu vrea să mă asculte deloc ! Nu vrea să se mişte !

- Bella, mă auzi ? Eşti bine ? Fă ceva ,orice ca să ştiu că eşti bine. Te rog Bella !

Carlisle, de ce nu răspunde? Dacă nu am ajuns la timp ? Dacă a murit ?

Săraca Alice, din vocea ei reiese că e foarte îngrijorată. Încercam să îmi mişc mâinile picioarele ,dar era imposibil parcă mi le lipise cineva Si gura la fel vroiam să îi spun că sunt bine, să nu îşi facă griji, dar nu puteam.

- Alice, nu îţi face griji, va fi bine. Ar trebui să o lăsăm să se odihnească, în curând va începe să simtă focul şi are nevoie de foarte multă forţă să treacă peste asta. Hai să mergem.

Tot acel domn parca Carlisle îl chema a liniştit-o pe Alice. De ce foc vorbea acolo. Doar nu o să ard si după din cenuşă mă vor transforma intru-un extraterestru ? Chiar s-a uitat la prea multe filme ! E aşa de amuzant să aud tot felul de aberaţii. Mă mai distrage de la problemele mele cum ar fi mişcatul corpului si deschiderea gurii. Corpul meu începe să o ia razna.

Ahhhh! Mă arde ! Avea dreptate ! Trebuie să mă liniştesc, după totul o să fie bine şi o să îmi văd surorile. Arde, arde, arde, arde îngrozitor de tare. Nu mai pot suporta. Au trecut minute, ore ,zile , în care am suportat această durere îngrozitoare, şi încă o mai suport dar dacă nu încetează probabil nu o să mai rezist şi o să încep să urlu , până trezesc şi cel mai somnoros om. Inima a început să îmi bată din ce în ce mai tare, credeam că o să-mi sară din piept dar,s-a potolit, bătea din ce în ce mai puţin până s-a oprit. Simţeam cum focul începe să dispară. Totul era mut mai bine.

- Se trezeşte ! E bine !

Se pare că o să le văd pe cât mai curând. Puteam să îmi mişc degetele. Mi-am deschis ochii şi m-am ridicat în picioare mai repede decât credeam. Alice şi Rosalie au sărit pe mine. Mi-a fost aşa de dor de ele.

- Eşti bine ? A durat cam mult transformarea ! Azi e Crăciunul !

- Da Alice, sunt bine ! Dar ce s-a întâmplat ? Ce transformare ? Ce tot spui acolo ? Nu înţeleg nimic.

- Bella, eşti un vampir. La fel ce noi .

- Rosalie, ce tot spui acolo ? Vampirii … vampirii nu pot exista !

- Ba da Bella, există ! O să îţi povestim mai multe despre asta mai târziu, acum vreau să îţi prezint pe cineva ! Hai cu mine !

- Alice vin doar dacă îmi promiţi că după o să îmi explici ce se întâmplă, ce sunt .

- Promit !

M-a luat de mână şi m-a tras în jos pe scări. Acolo erau încă cinci persoane care semănau foarte mult cu surorile mele. Aveau pilea albă si ochii galbeni. Păreau ciudaţi.

- Bella , ei sunt Carlisle şi Esme, sunt ca părinţii noştri. El e Jasper, logodnicul meu şi el e Emmett, logodnicul lui Rose. Şi nu în ultimul rând Edward.

Edward, ce nume frumos. Era un tip înalt cu părul castaniu care îi stătea în toate părţile şi avea un corp bine lucrat, muşchii i se vedeau prin tricoul multa pe care îl purta. Ochii lui erau foarte speciali, m-am pierdut în ei. Îmi transmitea multă căldură , protecţie, iubire. El e ceea ce am căutat mereu. E prinţul pe cal alb la care am visat . M-am îndrăgostit. Toţi plecaseră din cameră, am rămas doar noi doi. Edward s-a apropiat de mine , mi-a mângâiat obrazul şi m-a sărutat. Acest sărut nu îl voi uita niciodată.

Se pare că acest Crăciunul, pe care îl credeam un dezastru s-a transformat în cea mai specială zi din viaţa mea, ziua în care mi-am găsit marea dragoste şi ziua în care

le-am regăsit pe Alice şi Rosalie. Totul e minunat !