Spiridus16

Love or Hate

Se apropie perioada Sarbatorilor, perioada in care se presupune ca toata lumea ar trebui sa fie fercitia si sa petreaca alaturi de cei dragi, alaturi de persoana iubita, dar pentru mine nu e asa. E doar un alt Craciun petrecut singura, uitandu-ma la prietenii mei cum sunt in al noulea cer alaturi de persoana iubita, inclusiv pe el, pe Edward.

El crede ca il urasc, si niciodata nu m-a considerat ceva mai mult decat colega lui. Dar eu mi-as dori ca lucrurile sa stea cu totul altfel, sa fiu eu in locul ei, sa fiu eu cea pe care o strange la piept, dar eu sunt cea care primeste jignirile. E drept si eu il jignesc, poate mai mult decat el pe mine, dar e doar un mod de aparare, un mod de a ascunde ceea ce simt cu adevarat pentru el.

Craciunul aceasta se pare ca il vom petrece iar cu totii la o cabana.Un alt chin pentru mine. Patru zile fara sa pot pleca de acolo, patru zile in care sa ii vad pe toti cat de mult se iubesc. Dar daca nu o sa merg or sa creada ca am ceva cu ei. Rose si cu Emmett se supara foarte rau cand cineva le refuza propunerile. Ei sunt ca un fel de conducatori ai grupului, ce spune unul dintre ei e sfant pentru restul. Asa ca nu imi ramane nimic altceva de facut decat sa indur tot acest calvar, si sa sper ca inima mea va iesi intreaga din aceasta drumetie.

„Hai ca nu o sa fie asa de rau...”a spus Alice in timp ce duceam bagajele la masina. „Asa ca zambeste si tu putin ca o sa strici cheful tuturor!” Doar ei contam, eu nu. Asa a fost mereu. Nici macar ea care era prietena mea cea mai buna nu se gandea cat de rau imi facea aceasta petrecere mie. Valul sarbatorilor a cuprins-o si a uitat complet de tot.

„Imi dau toata silinta Alice, dar stii ca pentru mine aceasta calatorie nu inseamna distractie ci chin. Sunt chiar masochista.” I-am spus eu pornind masina.

„Nu chiar...”spuse cu un zambet strengar.

„Adica? Oricum, ce stii tu?” am incercat, enervata, sa inchid orice discutie.

„Stiu multe... cum ar fi ca vine si Edward, dar fara Tanya, lumina ochilor lui.” A spus ironica. Wow la asta chiar nu ma asteptam. Edward o sa fie singur, si eu o sa fiu acolo...dar el crede ca il urasc si din cate mi-am dat seama el chiar ma uraste. Nici nu stiu ce prefer; Un Edward cu iubita alaturi care sa stiu ca e de neatins, ori un Edward singur care are nevoie de companie? Oricum ar fi eu tot sufar, pentru ca oricum nu va fi al meu niciodata. Viata e asa de nedreapta.

Am ajuns ultimele la cabana, iar toti au ramas sa ne astepte afara.

„In sfarsit ati aparut si voi. Credeam ca o sa ne lasati balta.”spuse Emmett facandu-ne semn sa intram.

„Pai daca era dupa Bella am fi fost oriunde altundeva, numai aici nu.” Rase Alice. Tradatoarea.

„Ce Bella iti era frica sa dai ochii cu mine?” spuse Edward facandu-mi cu ochiul. Doamne, uram cand se uita cu privirea acea sireata la mine. Simteam ca ma topesc toata si imi pierdeam sirul gandurilor, dar nu trebuia sa arat acest lucru.

„Cretinule.” I-am spus intorcandu-ma cu spatele, desi eram sigura ca oricum a observat ca m-am inrosit toata. Eu si timiditatea mea. Tot timpul ma dadea de gol.

„Gata lasati asta pe mai tarziu, acum sa vedem care e programul.” Spuse Emmett imanand la fiecare cate o lista. „asta e programul. In mare e liber, Fiecare face ce vrea, doar avem ore fixe la masa si seara pentru ca nu cred ca doreste cineva sa ramana sa doarma cu ursii.” Rase el. „Acum despachetarea si ne vedem pe partie.”

Am dus singura bagajul in camera deoarece Alice m-a lasat balta pentru o portie de bulgarit. Macar puteam sa profit de acest ragaz sa dorm si eu putin sa ma refac dupa drumul lung. Am asezat hainele la locul lor si m-am asezat sa dorm putin. Cred ca abia adormisem cand am simtit ceva foarte rece si ud pe spate.

„Ce nai..?” am sarit eu, dar am ramas fara cuvinte cand am vazut cine era langa patul meu razand.

„Asa e iarna. Ar trebui sa vii afara cu noi, sa te distrezi putin...”zambi Edward si imi intinse mana sa ma ridic.

„Esti un nesimtit!”am strigat putin derutata.

„Acum ce am mai facut? Nu stii de o gluma? Doamne esti fenomenala. Cum sa te placa cineva cu asa un temperament.”spuse iesind din camera.

Auch lovitura sub centura. Nu e corect. Eu nu sunt asa de placere. Mi-as dori din suflet sa pot sa ma comport normal cu el, dar imi este frica sa nu imi dau de gol sentimentele. Dar poate , ar trebui macar sa incerc, sa il fac sa isi schimbe parerea despre mine. Nu eram chiar o nesuferita cum credea el.

Am coborat si eu afara si m-am alaturat grupului. Primul pe care l-am tintit a fost chiar Edward. S-a intors nervos sa vada cine a indraznit asa ceva.

„Asa e iarna.” I-am raspuns zambind, imitandu-l.

„Oh nici nu stii cu cine te-ai pus.”spuse venind in fuga spre mine. Eu am incercat sa fug cat mai departe de el, dar dintr-o data a sarit pe mine si m-a trantit in zapada. Äcum sa te vad cum mai scapi.” Spuse strangandu-ma in brate.

In momentul acela am uitat unde eram, am uitat chiar si cum ma numeam. Tot ce simteam era un foc care mi-a cuprins in totalitate corpul. Niciodata nu credeam ca voi ajunge atat de aproape de el. Sa ii simt respiratia pe piele, sa ma pierd in ochii lui verzi.

„Ai murit?”a intrebat el cand a vazut ca nu fac nici o miscare.

„Nu am murit. Esti chiar idiot. Nu stii sa te comporti cu o fata. Ce eu sunt cumva minge de rugby sa te arunci asa? Da-te jos in secunda asta.”

„Auzi, tu chiar ai o problema. De ca ma jignesti mereu? Chiar atat de antipatic iti sunt? Daca da, atunci de ce nu ma eviti, sau spune-mi acum si te scutesc eu de deranj.”

„-Nu imi esti antipatic, doar ca ....” am inceput eu sa spun cu privirea in pamant. Ce explicatie puteam sa ii dau? Niciuna care sa fie considerata credibila, pentru ca oricum stiam ca sunt exagerata.

„ Cand te hotarasti sa imi raspunzi stii unde ma gasesti. Si scuza-ma ca nu te ajut sa te ridici, dar idiotii nu au asemenea obiceiuri.”

O dadusem in bara. Aceste zile erau singura mea sansa de a-i castiga iubirea si eu faceam exact opusul; ii castigam ura. Avea dreaptate, chiar aveam o problema si problema mea avea un nume.

Spre seara fiind Ajunul Craciunului, ne-am adunat toti langa brad sa vedem ce cadouri am primit si sa ne bucuram de cina. Pentru mine totul devenise din bucurie, chin din nou, pentru ca Edward ma ignora complet, Nici macar nu se uita la mine. Aveam nevoie sa fiu singura si sa ma gandesc, asa ca i-am lasat pe toti in salon si am iesit sa ma plimb. Desi era frig si intuneric, pur si simplu nu imi pasa. Vroiam sa fiu departe.

Pierduta in ganduri nici nu mi-am dat seama ca m-am indeparat mult prea mult de cabana. Am inceput sa ma panichez, deoarece nimic din jurul meu nu imi parea cunoscut si nu mai stiam cum sa ma intorc. Asta imi mai lipsea sa ma ratecesc noaptea in padure, cu lupii dand tarcole in jurul meu. Tipic mie. Speram doar sa isi dea cineva seama ca lipsesc si sa vina sa ma caute, pentru ca altfel voi ingheta aici pana dimineata.

Orele treceau, iar eu nu auzeam nici o miscare, si in plus deja nu imi mai simteam degetele. Am incercat sa imi gasesc eu drumul inapoi, dar aveam senzatia ca ma miscam in cerc, iar pana la urma am picat jos extenuata.

Dintr-odata o voce disperata se auzi.

„Bella! Oh Doamne! Aici erai.”

„Edward?” am soptit eu.

„Ce a fost in capul tau sa pleci asa de una singura? Am crezut ca innebunesc cand am vazut ca nu te mai intorci. Ce m-as face eu fara tine?” spuse luandu-ma in brate. Cred ca visam. Nu se putea ca el sa imi spuna asta.

„Glumesti nu?”

„Pentru prima data in viata ta, inceteaza cu teatrul asta. Mi-a spus Alice TOT inca dinainte sa venim aici. De ce crezi ca am venit singur, fara Tanya? Pentru ca ne-am despartit. Pentru tine. Pe tine te iubesc si speram ca zilele acestea sa ne ajute sa ne apropiem, dar nuuuuu, tu esti incapatanata si ma expediai de fiecare data cand incercam sa ma apropii. Chiar ai probleme. Cand iti place de cineva nu il jignesti, ci il iubesti.” Spuse sarutandu-ma pe frunte.

„Imi este greu sa cred asta.”i-am spus ascunzandu-mi fata in geaca lui. Nu imi venea sa cred. Ori visam, ori murisem.

„Prostuto, o sa-ti demonstrez ca e adevarat ce spun, doar daca promiti ca nu ma mai faci in toate felurile, Chiar ma doare sa stii.” Spuse razand.

Dimineata cand m-am trezit un cadou mare era pus pe pat langa mine, cu un mic biletel. ‚Pentru mica mea fiara, de la cretinul, idiotul , nesimtitul, nemernicul etc, vietii ei”. Edward nu era normal. Am deschis repede cadoul, si am ramas uimita. Inauntru se afla cea mai mare inima de plus pe care o vazusem, pe care scria ‚nu voi pleca niciodata de langa inima ta’.

„Iti place?” a intrebat Edward venind langa mine.

„E foarte frumoasa si are si caciulita de Mos Craciun... Foarte originala.” Am spus eu inca derutata. Totul era prea frumos ca sa fie adevarat.

„Te iubesc si nu trebuie sa te indoiesti de asta.”spuse si ma saruta. Inima mea o lua razna in acel moment. Credeam ca o sa imi iasa din piept. „Cine ar fi crezut ca noi doi ne iubim? Ne comportam precum soarecele si pisica, dar dupa cum vezi de Craciun chiar se intampla minuni, si cea mai mare minune e iubirea noastra. Craciunul acesta va ramane pentru totdeauna in amintirea noastra precum cel mai grozav Craciun petrecut impreuna, pentru ca am de gand sa iti dedic fiecare secunda din timpul cat ne-a mai ramas si o sa te fac cea mai fercita.” Spuse sarutandu-ma din nou.

Avea dreptate minunile exista, si pot fi chiar langa tine atunci cand te astepti cel mai putin, doar trebuie sa ai putin rabdare si ele se vor realiza.