Viața nu stă în loc pentru nimeni. “Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky - Recenzie

Cartea a apărut la Editura TREI şi o puteţi comanda de AICI.

În mintea mea, ciudată, poate veți spune, există multe sertare dedicate cărților. Este sertarul dedicat cărților care m-au surprins cu acțiunea lor diversificată, cel al romanelor care m-au atras prins stilul de a scrie al autoarei, sau datorită tipologiei personajelor, a poveștilor inedite, etc.etc.etc. și mai ales, cel mai important pentru mine, sertarul în care se află tot ce am învățat eu din fiecare carte, și în care se găsesc și reprezentante de seamă, anume cărți speciale care pot spune că m-au marcat într-un fel sau celălalt. Ce au ele în plus față de restul? Nu știu, poate unele sunt chiar mai simple ca fir narativ decât multe, dar pline de încărcătură emoțională. Acele cărți s-au strecurat din raftul care le găzduiește, lăsând acolo doar idei menite să mă facă să meditez, iar ele s-au cuibărit ușor, s-au ascuns într-un colț al inimii mele, de unde nu cred că vor mai pleca vreodată.

Unul dintre aceste romane este ”Jurnalul unui adolescent timid”. Sunt convinsă că nu voi putea transmite toate sentimentele pe care rândurile acestei cărți mi le-au cauzat. Sunt tratate atâtea subiecte, avem atâtea de reținut, de învățat, și da, pare imposibil de crezut că o carte subțirică de 213 pagini poate acumula atâtea lecții prețioase, dar nu vă mint. E ca o cutie mică, căreia poate nu vă vine să îi dați importanță, dar care atunci când o deschideți vă ia ochii cu toată bogăția ei, și vă dați seama că e ascunsă o comoară într-un loc atât de înghesuit. 

Mă simt depășită de situație, și nici nu știu cu ce să încep. Cu ce să continui mai bine zis. Să vă spun oare că avem parte de povestea unui tânăr introvertit, special, care trăiește în lumea lui, dar care vă va șoca cu bunătatea și capacitatea de înțelegere de care dă dovadă? Care mereu îi pune pe cei din jur mai presus de el, deoarece sufletul lui curat are o capacitate imensă de iubire și frumusețe? Charlie e cu siguranță un personaj inedit, pe care nu cred că îl voi mai întâlni vreodată. Încearcă să depășească suferința cauzată de sinuciderea celui mai bun, și singurului lui prieten, de altfel, dar și moartea mătușii lui, una dintre persoanele care i-a acordat atenția și iubirea de care avea nevoie, începând cu speranță în suflet prima zi de liceu. O nouă viață îl așteaptă, una, speră el, care să îi aducă mai multe bucurii și mai puține dezamăgiri.

Profesorul lui de engleză e primul care îi întinde mâna unei prietenii, vede potențial în el, și îi trezește dragostea pentru lectură. Datorită lui, Charlie va descoperi romane minunate, la care va medita intens, și o lume deosebită.

Lucrurile se schimbă și când în sfârșit două persoane inedite, Patrick și Sam, îl acceptă în grupul lor, și își propun să îl învețe pe Charlie ce e distracția, și cum să trăiască cu adevărat. Intră într-o lume a prieteniei strânse, a momentelor demne de amintit, a primilor fiori de iubire, dar și în cea a petrecerilor, a drogurilor, sexului, a violenței, iar pe unele dintre ele le descoperă pentru prima dată. Cu toate acestea, el nu e capabil să se exteriorizeze, ci continuă să țină totul în el, să afle lucruri și să nu le spună mai departe, să fie umărul de sprijin pentru toți cei din jurul lui, să își pună viața mereu pe planul doi, iar a celorlalți mai presus de a lui.

E un fin observator, persoana de bază care mereu e acolo pentru cei apropiați, dar care de multe ori nu are parte de același tratament de la ei, și nici de aceeași iubire pe care le-o oferă necondiționat. În scrisorile pe care le adresează cititorului, pentru că eu m-am simțit ca fiind acel prieten căruia i se confesează, cuvintele lui calde, sincere, m-au emoționat adesea, m-au făcut să mă atașez de el, m-au amuzat sau sensibilizat. Uneori am simțit o apăsare asupra inimii, citind acele fraze profunde, dureroase, aflându-i depresiile și nesiguranțele. Durerea celor din jurul lui, problemele lor, toate le percepe ca și cum ar fi ale lui, și mereu uită de el, și se dedică complet prietenilor sau familiei, în loc să aleagă să își trăiască viața.

O să vă spun o mică parte din ce învățături mi-a insuflat acest roman, sau mi le-a reamintit.

”Să stai pe margine poate fi un avantaj. Dar vine o vreme când trebuie să intri în ring.”

Cred că cea mai valoroasă lecție posibilă. Aceea de a ne lua viața în mâini, de a avea curajul să trăim cu adevărat. Pierzi sau câștigi, nu poți simți gustul victoriei sau a înfrângerii cu adevărat dacă ai fost doar un spectator, și nu ai participat în joc.  Vei avea parte, desigur, de lacrimi sau de râsete. De împliniri sau dezamăgiri, de bucurii sau tristețe. Poate vei greși de multe ori, dar nu vei ști ce înseamnă să trăiești cu adevărat până nu vei experimenta toate acestea. Să preferi să fii doar un observator, să analizezi acțiunile celor din jur, așteptând să ai parte de o fărâmă din fericirea sau din întâmplările lor, e greșit.

Peste ani, nu vei avea nicio poveste extraordinară să povestești, nu îți vei aminti momente speciale, dacă nu ai avut parte de ele. Și dacă se va întâmpla așa, nu e nimeni vinovat de asta, ci tu însuți. Tu nu ai avut inițiativa de a-ți schimba prezentul, iar acum a ajuns doar un trecut nesatisfăcător și sec.. poate chiar dureros.

”Lucrurile se schimbă. Şi prietenii pleacă, ne părăsesc. Iar viaţa nu stă în loc pentru nimeni.”

E complet eronat să pui viața și problemele celor dragi mai presus de ale tale, oricât de bun și frumos ar fi sufletul tău. E bine să fii umărul de sprijin al lor, dar fără să te neglijezi pe tine. Nu vreau să credeți că prietenia, iubirea pentru cei din jur nu e importantă, dar nu e bine să o oferi celorlalți, dacă tu nu te iubești pe tine. Cum am mai spus, e inevitabil să ai parte de deziluzii, de oameni care să te rănească, sau care să te dezamăgească, când tu le-ai acordat mereu tot ce ai avut mai bun. Și eu m-am ars de multe ori, am avut prea multă încredere, am dat într-o relație, fie ea de prietenie doar, mai mult decât am primit. Iar asta nu e ok. Trebuie să fim și puțin egoiști, pentru că și cei din jurul tău, se gândesc prima dată la ei, să le fie lor bine, și mai apoi la tine.

În plus, nu ai niciodată siguranța că vei avea parte mereu de ce ai acum. De oamenii dragi din jur, de prieteni care vor rămâne mereu în viața ta. Timpul trece, lucrurile se schimbă, iar Pământul nu se va opri din învârtitul în jurul axei doar pentru că tu ai parte de o suferință. Viața merge mai departe indiferent de greutățile ei.

“Noi acceptăm dragostea pe care credem c-o merităm.”

Data viitoare când mai vedeți o prietenă zguduită de lacrimi, dezamăgită pentru a mia oară de relațiile și cei cărora le-a acordat încrederea și inima ei, vă rog, nu o mai compătimiți. Fiecare e stăpân pe destinul lui, și tot ce ni se întâmplă e în mare consecința faptelor, și mai ales, a alegerilor noastre.

Știm și singuri să ne apreciem la justa noastră valoare, și acceptăm în viața noastră o persoană, atunci când considerăm că ea ne merită. De aceea vedeți femei copleșite de iubire și de atenție, sau altele copleșite de palme. Dacă tu nu te respecți pe tine, și nu știi să pui piciorul în prag când ceva nu merge bine, cum poți avea pretenția de la cei din jur să o facă?

Poate cel mai frumos citat pe care l-am găsit vreodată într-o carte, și extrem de adevărat. Plin de profunzime, și asupra căruia aș putea abera și până mâine, dacă nu mi-aș fi depășit deja de mult limita impusă acestei recenzii.

Cele de sus nu sunt nici 10% din lecțiile pe care le veți absoarbe ca un burete din ”Jurnalul unui adolescent timid”, dacă îl citiți cu atenție, și dispuși să îi înțelegeți povestea. Poate unora nici nu o să vă placă, veți considera depășite anumite subiecte tratate, cum ar fi homosexualitatea, drogurile, violența în cuplu, dar în 1999, când a fost scris romanul, cu siguranță a șocat oarecum. Nu e de mirare că a ajuns bestseller, merită cu adevărat.

Nu mai am nimic să vă spun, decât să vă trăiți cu adevărat viața, să vă bucurați de frumusețea ei, dar și de lecțiile din această carte. Îmi pare rău că nu am citit această carte când eram în liceu, cu siguranță ar fi avut un ecou și mai puternic în mine, dar și așa a avut. ”Jurnalul unui adolescent timid” este genul de roman, care citit la momentul potrivit, e capabil să schimbe vieți :).

Toamna trecută a apărut și filmul ”The Perks of Being a Wallflower”, produs chiar de Stephen Chbosky (cât de frumos, nu? Să ai șansa să fii producătorul filmului realizat după propriul tău roman.). Actori cunoscuți ca Emma Watson, Logan Lerman, Nina Dobrev, și alții, au dat viață personajelor. Vă recomand însă să citiţi cartea înainte de a vedea filmul.