*câştigătorii se află la sfârşitul postării

Am observat că majoritatea pun concursuri de vară, dar nimeni concursuri la sfârşitul ei, aşa că ne-am hotărât să remediem situaţia. Dar înainte de toate, aş dori să vă întreb cum a fost vara voastră? V-aţi distrat? Aţi citit? Sunteţi mulţumiţi de tot ce aţi realizat în aceste câteva luni de libertate?

Concursul "Goodbye, summer!" e menit să facă uşor trecerea de la zilele de vară, însorite şi relaxante, la cele de toamnă, mai rigide. Am ales două premii frumoase, cu coperţile galbene, care să vă amintească atât de soare, căldură, vară, dar să vă ajute să vă acomodaţi şi cu frunzele galbene de toamnă.

Aşadar, vom avea doi câştigători şi două premii:

Premiul 1: "Julie şi Julia" de Julie Powell

Premiul 2: "Ghid de agăţat pentru fete moderne" de Sarah Ivens

Ce aveţi de făcut? De completat cerinţe din formularul Rafflecopter:

a Rafflecopter giveaway

Concursul este cu tragere la sorţi, iar perioada de înscriere 27 august - 12 septembrie 2014.

Mult succes şi un sfârşit de vară frumos!

 CÂŞTIGĂTORI

S-a încheiat un nou concurs şi a venit momentul să anunţăm câştigătorii. De data aceasta, coincidenţa, sau norocul, a făcut ca numele "Raluca" să fie la putere! De ce spun asta? Pentru că la tragerea la sorţi, ele au ieşit (după cum puteţi vedea şi în formularul Rafflecopter de mai sus):

Raluca G. (Raluca Gângă) va primi "Julie şi Julia" şi va trebui să trimită datele complete la adresa de mail krisz_fanfic@yahoo.com
Raluca P. (Raluca Preisler) va primi "Ghid de agăţat pentru fetele moderne" şi va trebui să trimită datele la alexya_fanfics@yahoo.com
Rugămintea noastră e să trimiteţi mail în maxim 4 zile de pe adresele cu care v-aţi înscris (cele pe care noi le-am acoperit parţial) pentru a avea certitudinea că sunteţi voi.

Felicitări câştigătoarelor şi mulţumim tuturor pentru participare!

Câştigători concurs "Goodbye, summer!"

Krisz 30

Read More

Primele impresii. Le avem în mod involuntar, atunci când vedem pentru prima dată o persoană, când ne uităm dimineaţa pe geam afară, pentru a ne face o idee despre cum va fi vremea, sau, cel mai frecvent, atunci când ne alegem o nouă lectură, pentru că putem judeca o carte după copertă, format, sau citindu-i descrierea. Atunci când am decis să citesc “Edward. Jurnalul unui hamster 1990 – 1990”, mă aşteptam să fie o cărticică distractivă, simplă, relaxantă, de copii, care mă va destinde şi mă va ajuta să fac trecerea de la perioada stresantă a examenelor către cea a libertăţii şi a timpului liber, o lectură pe care o voi uita repede, pe care timpul o va cerne cu uşurinţă din sertarul amintirilor. Nu m-am gândit o secundă că voi da peste o poveste surprinzătoare, cu un mesaj puternic, una care mă va înduioşa şi mi se va lipi de suflet. O carte cu fraze mai profunde decât am găsit în romane de sute de pagini şi cu subiecte apăsătoare.

Edward, un hamster posac şi negativist, decide să ţină un jurnal în care să îşi varse supărările, frământările, întrebările şi gândurile. Principalul subiect al cărţii se învârte în jurul dorinţei lui de evadare, de libertate şi a faptului că acum se simte constrâns, nefericit, aflat între gratiile unei cuşti gri, servind drept amuzament unor oameni pe care el îi vede răi pentru că nu îi înţeleg neliniştile. Micul hamster filosofează despre viaţă, banalitate, monotonie, despre nemulţumirile pe care le are faţă de intelectul unor personaje necuvântătoare pe care le cunoaşte – o pisică şi alt hamster - , este când profund, când superficial, revoltat, rău, sau resemnat şi melodramatic.

Deşi m-am putut bucura de doar 90 de pagini pentru că atâtea are cartea (dintre care multe sunt împodobite cu ilustraţii sugestive iar altele sunt alcătuite din fraze scurte) şi nu mi-a luat mai mult de un sfert de oră să o  citesc, când am terminat-o m-am confruntat cu o senzaţie de gol, amărăciune, amestecată oarecum cu un zâmbet în colţul gurii, deoarece unele fragmente sunt foarte amuzante şi cu siguranţă vă  vor face să râdeţi copios, iar altele au un ton mai sumbru şi serios.

Acţiunile şi cuvintele lui Edward m-au făcut să mă întristez, să reflectez la condiţia constrânsă a animalelor de companie şi a oamenilor mai ales, deoarece putem remarca cu uşurinţă paralele din viaţa hamsterului cu cele din ale noastre. Dacă ar fi să recomand această carte, nu aş spune că e destinată copiilor, care nu cred că ar trage mari învăţături din ea, poate acelea de a fi mai înţelegători şi atenţi cu animăluţele lor de companie. Însă un adult se poate îmbogăţi cu multe mesaje şi lecţii date de Edward.

Mi-a devenit atât de dragă cărticica şi micul hamster, încât, deşi am citit-o de câteva zile, continui să mă gândesc la ea, să recitesc anumite pasaje, să privesc ilustraţiile. Nu am reuşit nici până acum să mă desprind de ea complet şi chiar dacă am început cu greu un nou roman, parcă nu îl pot citi cu aceeaşi pasiune cu care m-am bucurat de povestea lui Edward. 

Cartea m-a făcut să meditez la condiţia umană limitată de atât de multe.. de griji, compromisuri, nemulţumirea că nu putem găsi persoane pe aceeaşi lungime de undă ca noi şi care să ne înţeleagă. Ni se arată încă o dată că atunci când faci un rău cuiva acesta se va răsfrânge cumva împotriva ta, chiar dacă te va lovi direct pe tine sau indirect, va da în cineva la care ţii. Că fericirea poate dura doar un moment, dar contează să te bucuri de el. Dar mai ales, că nu trebuie să renunţăm nicicând la luptă, la convingerile noastre, atunci când nu suntem fericiţi, trebuie să ne revoltăm, să facem tot posibilul să schimbăm ceva.

Nu credeam că o să mă atingă în vreun fel cărticica, dar mi s-a cuibărit acolo, adânc în suflet. Unii poate o vor privi superficial, o vor considera puerilă, personajul prea melodramatic şi ursuz, alţii poate doar se vor distra citind-o, şi atât, dar indiferent cu aţi privi-o după, v-o recomand cu mare drag. Chiar dacă după mă veţi considera absurdă :).

„La ce bun scrisul? Viaţa e o colivie de cuvinte goale.”

”Moartea e cuşca de pe urmă. Nu scapă nimeni.”

”Scriu, dar până la urmă cu ce te-alegi de pe urma cuvintelor? Cu nişte mâzgăleli pe o suprafaţă netedă şi albă.”

“Căci chiar dacă suntem zăvorâţi în spatele gratiilor ăstora îngrozitoare, minţile – şi sufletele – noastre sunt la fel de libere ca arta, care e fără limite.”

"Ce e adevărat? Mănânc, dar nu am gust. Gândesc, dar nu simt. Scriu, dar nu înţeleg. Visele mele sunt vii. Viaţa – mai puţin.”

P.S. Eu am citit-o în format electronic, o am în română (deşi intenţionez să mi-o cumpăr tipărită pentru că mi-a plăcut mult), dacă doriţi pdf-ul, aştept un mail la adresa krisz_fanfic@yahoo.com şi v-o  trimit cu mare, mare drag :)

Hamsterul filosof. “Edward. Jurnalul unui hamster 1990 – 1990” de Miriam Elia şi Ezra Elia - Recenzie

Krisz 21

Read More

"Memoriile unei gheise" de Arthur Golden o puteți comanda AICI.

Doresc să mulțumesc din suflet Librăriei Libris pentru că mi-a oferit cartea pe care am dorit-o de mult să o citesc, fiind fascinată de gheise.

Înainte să citiți recenzia, v-aș ruga să țineți minte un lucru: gheisele nu sunt prostituate, nu sunt dansatoare, nu sunt fete pe care le poți chema acasa, și mai ales nu sunt fete ușoare, needucate. O gheisă, deși este tratată ca un obiect, este apreciată, admirată ca o operă de artă în mișcare, un simplu actor ce este folosit pentru cultură, un artizan, o tradiție japoneză. Este practic un om ce-și sacrifică viața pentru a poseda, la cea mai înaltă măsura, rafinamentul artelor lumești; este mai presus de toate, o femeie, care folosește pe lângă frumusețea, naturalețea, simplitatea și puterea pentru a încânta, vrăji pentru a-i manipula pe cei din jur.

Am decis să citesc această carte, pentru că am fost foarte curioasă despre adevărata viață a unei gheise. Deși am auzit, ca majoritatea, ca acestea sunt prostituate, nu mi s-a părut a fi întreaga poveste. Pe lângă faptul că erau dame – de companie - , acestea erau foarte pricepute, înțelepte, învățate. Deși pentru bărbați, distracția alături de ele însemna dansul, muzica, conversații seducătoare, gheisele nu erau cunoscute ca femei ușoare, ci mai degrabă, ca artiste. Singura intrigă sexuală ce facea parte din descrierea serviciului, era ritualu „mizuage”, adica vinderea virginității, a bogăției gheiselor.

Pe scurt, povestea urmărește viața unei frumoase japoneze, Chiyo cu niște ochi superbi, neobișnuiți, albaștrii-gri.

Povestea începe în 1929, în satul natal al lui Chiyo, Yoroido, un mic sat de pescari. Fetița trăiește aici până la vârsta de 9 ani, alături de mama, tatăl și sora sa pe nume Satsu, într-o casă sărăcăcioasă. Viața ei este normală, frumoasă aș putea spune, până într-o zi când părinții ei numai sunt în stare să le întrețină, iar ea și sora ei sunt cumpărate de Mr. Tanaka, și duse cu trenul în Kyoto. Odată ajunse în Kyoto,niciuna nu știa ce se va întâmpla cu viața lor; Chiyo este vândută ca sclavă unei renumite case de gheise în Gion, și este luată de lângă sora ei, ce mai târziu va ajunge prostituată.

Față în față cu Hatsumomo, geisha Okiyei, Chiyo învață rapid că viața ei o va lua pe una din cele două căi: ori că va ajunge o gheisă, ori își va petrece tot restul vieții ca servitoare.

La început, Chiyo urăște ideea că ea ar putea deveni o gheisă , este pur și simplu torturată de Hatsumomo. Încercând să se împotrivească, fuge din Gion cu sora ei, dar din nefericire, este prinsă, și ca pedeapsă îi este spus că nu va ajunge niciodată o gheisă cu adevărat, și că va trebui să muncească ca servitoare (sclavă, după părerea mea) în schimb. În tot acest timp este umilită constant de Hatsumomo, și pierde legătura pe care o avea cu singura sa prietenă, Pumpkin, o altă servitoare din Okiya. La scurt timp, își pierde și sora, după ce află că părinții ei sunt morți. Singură pe lume, fără să simtă că există cineva pe lumea asta pe care poate să se bazeze, Chiyo întâlnește, din fericire, o șansă de la Dumnezeu, o rază de soare: un bun om, un adevărat gentleman, pe podul unui râu, ce îi readuce fetei credință în umanitate și în dragoste. Încălzită de „căldura” omului, aceasta decide că orice se va întâmpla, va deveni o gheisă de succes, în speranța că îl va reîntâlni si răsplăti pe bărbat pentru bunătatea sa. În timp ce prima ei „dragoste” se transformă, cu adevărat într-o obsesie, micuța Chiyo nu-și dă seama că toată lumea, începând cu Mameha până la Mama Okiyei ei, are planuri pentru ea.

Povestea continuă din perspectiva lui Chiyo, de-a lungul vieții sale. Greul antrenament, stilul de viață al gheiselor, politica și competițiile, geloziile și comportamentul neacceptat în această lume „a artelor”, sunt părțile cele mai interesante din carte. Datorită faptului că și-a vandut virginitatea pentru un preț record, Chiyo poate avea viața unei frumuseți debutante în această lume, deoarece banii sunt foarte importanti pentru o gheisa; kimonourile, machiajele și ornamentele de păr fiind extrem de scumpe ( și nici măcar nu aparțineau lor, acestea erau ale Okiyei, unde gheisa respectivă locuia) iar de acestea depindea întreaga lor viață. Din această cauză, Chyio trebuie să-și găsească un „Danna”, adică un patron bogat ce va plăti pentru frumusețea ei, pentru lecțiile de gheisă și pentru multe altele.

În tot acest timp, Chiyo încă își caută bărbatul de pe râu, și continuă să viseze la ziua în care îi va spune cât de mult înseamnă el pentru ea... Într-un final, ea îl reîntâlnește pe bărbat, din nou, dar cum ar putea să-i spună tot ce simte, când află că prietenul lui cel mai bun o găsește atractivă, iar tocmai cel pe care-l dorește cel mai mult pe lumea aceasta, nici măcar nu o observă?

Cunoscută ca Sayuri după ce devine o gheisă, Chiyo își povestește viața ,văzută prin ochii ei gri-albăstrui, teleportând cititorul într-o lume îndepărtată, unde legile riguloase și obiceiurile trebuie neapărat urmate.

Am găsit trei coperți foarte drăguțe. Îmi place mult prima copertă, trimitându-mă cu gândul la o carte clasică care merită cu siguranță citită. A doua copertă, mă amuză într-un mod pozitiv, chiar dacă cartea în sine nu este o comedie. Iar a treia copertă, a fost făcută după ce s-a creat filmul după carte. Frumoase, nu credeți?

După cum spuneam, mai sus, s-a regizat un film, inspirat tocmai din această carte, filmul numindu-se “Memoirs of a geisha”. Eu încă nu am avut timp să mă uit la film, însă cât de curând am să o fac, pentru că sunt foarte curioasa să văd cum e. De asemenea, am văzut trailer-ul filmului și cu sigurață nu voi fi dezamăgită.

Voi pune atât un trailer făcut pentru carte, cât și trailer-ul filmului.

În concluzie, ador această carte. Limbajul este incredibil, tot mă gândesc la acea lume ciudată și misterioasă, ca și cum aș fi trăit acolo, bând sake într-o cameră tăcută, cu fantome mult mai rele ca cele din lumea de dincolo, fantome ce bântuie coșmaruri ale unei copilării sfâșiate de munci grele, a unei vieți pline de durere și speranțe sfâșiate de dragoste, trădări, și războaie. Vă recomand cu mare drag această minunată carte, ce pur și simplu este o întreagă confesiune a unui suflet plăpând, naiv până la capăt, Chiyo, fetița cu ochii gri-albăstrui.

"Memoriile unei gheise" de Arthur Golden - Recenzie

Alexya 8

Read More