O singură alegere îl va elibera. ”Four” de Veronica Roth - Recenzie

Cartea poate fi comandată de la Editura Leda, de AICI

Relația mea cu această trilogie este una specială. Am citit ”Divergent”, primul volum, prin perioada când abia descopeream genul distopic scris de autori contemporani, și am fost complet fascinată de lumea creionată cu mult talent de Veronica Roth, și copleșită de trăirile și reacțiile pe care le-a stârnit în mine cartea la acel moment. Chiar dacă ”Insurgent” nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, povestea a rămas una specială pentru mine. Așa că alaltăieri mă aflam în fața unei dileme: aveam ”Experiment”, ultimul volum, dar și această antologie ”Four” pe birou și oscilam între ele, nu știam cu care e mai bine să încep.. Până la urmă am ales-o pe cea din urmă, din cele două cărți, și cred că am făcut cea mai bună alegere, deoarece, așa cum speram, antologia m-a reintrodus cu finețe în universul lumii divergente, m-a făcut să mă acomodez din nou cu stilul autoarei și să mă reîmprietenesc cu unele personaje de care mă distanțasem.

Așa cum bănuiați, această antologie este scrisă din perspectiva lui Four și îl urmărește pe acesta dinainte de a-și alege facțiunea, pe parcursul inițierii sale și până la acțiunea care a avut loc în primul volum. E compusă din patru nuvele, ”Transferatul”, ”Novicele”, ”Fiul”, ”Trădătorul” și conține și trei scene inedite din ”Divergent”, reflectate prin intermediul conștiinței eroului nostru preferat. e Pe scurt, antologia prezintă evoluția de la Tobias Eaton, băiatul maltratat de tată, la Four, instructorul neînfricat și puternic.

Dacă în cărțile propriu zise din serie am avut ocazia să cunosc un Four uimitor, puternic, hotărât, sigur pe el, care m-a făcut să îl admir, respect, și l-a propulsat în topul personajelor mele masculine preferate, acum am avut șansa să pătrund mai adânc în sinea lui, să îi dau la o parte zidurile de protecție și de susținere, care nu îi permit să se prăbușească, și să îi descopăr suferințele, incertitudinile, frământările, provocările cu care s-a confruntat și care au adăugat o nouă cărămidă la omul care e astăzi. Four înainte de alegerea facțiunii era un tânăr nesigur, bântuit de suferință, temător, care se simțea claustrat, nefericit în Abnegație. Deși știam de relația întunecată pe care a avut-o cu tatăl lui, singura familie pe care o mai avea, acum aceasta a fost dezvoltată, pusă sub lupă, reușim să vedem ce comportament abject are Marcus, la ce tortură psihică și mai ales fizică îl supune pe Tobias, ne înfurie și ne face să îl detestăm din tot sufletul. Faptul că Four alege să își părăsească facțiunea și să meargă la Neînfricați, e mai mult decât firească. El e într-o continuă luptă: cu cei din jur, dar mai ales cu el însuși. Dorința lui de evadare din abisul în care se găsește îl obligă să se autodepășească, să nu șovăiască, să lupte.

”Novicele” ne arată cum a avut loc inițierea lui Tobias, aflăm care au fost piedicile pe care a fost nevoit să le ocolească sau depășească, antrenamentele la care a participat, simulările prin care a trecut și care sunt atât de interesante deoarece pătrundem în mintea unui divergent, din nou. Am observat în această nuvelă, dar și în prima, multe similitudini cu povestea lui Tris, cu momentele de care ea a avut parte, fiind și ea transferată de la Abnegație, așa cum Four va spune la un moment dat, ei sunt foarte asemănători, și asta e evident, citind antologia aceasta mi s-a confirmat încă o dată că sunt perfecți unul pentru celălalt.

Ultimele două nuvele sunt cele care mi-au plăcut cel mai mult, deoarece acțiunea lor se intersectează cumva cu cea din ”Divergent” și avem ocazia de a-i descoperi gândurile lui Four în ceea ce privește anumite secvențe cheie, dacă în carte doar intuiam ce se afla în mintea lui, deoarece era foarte serios și inabordabil, acum aflăm părerea lui despre Tris, cum o percepe, observăm apropierea celor doi din punctul lui de vedere.

Stilul nu e unul foarte complex, e mai liniar, cred totuși că volumele trilogiei, cele scrise din perspectiva lui Tris, sunt mai atent structurate. Am apreciat însă că deși nuvelele par separate la prima vedere, ele se îmbină frumos, urmăresc o anumită cronologie, nu sunt goluri sau distanțieri temporale care să incomodeze lectura, încât chiar ai senzația că citești o carte propriu – zisă.

Autoarea Veronica Roth ne mărturisește în această antologie că inițial a dorit să scrie trilogia ”Divergent” din punctul de vedere al lui Four, iar asta se vede, deoarece personajul lui este unul foarte complex, atent construit, care are un background palpabil. Această colecție de nuvele nu adaugă ceva în plus la acțiunea trilogiei, dar dă un nou contur personajului principal masculin, așa că vă recomand să o citiți.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.