Relația mea cu această trilogie este una specială. Am citit ”Divergent”, primul volum, prin perioada
când abia descopeream genul distopic scris de autori contemporani, și am fost
complet fascinată de lumea creionată cu mult talent de Veronica Roth, și
copleșită de trăirile și reacțiile pe care le-a stârnit în mine cartea la acel
moment. Chiar dacă ”Insurgent” nu s-a
ridicat la nivelul așteptărilor mele, povestea a rămas una specială pentru
mine. Așa că alaltăieri mă aflam în fața unei dileme: aveam ”Experiment”, ultimul volum, dar și
această antologie ”Four” pe birou și
oscilam între ele, nu știam cu care e mai bine să încep.. Până la urmă am
ales-o pe cea din urmă, din cele două cărți, și cred că am făcut cea mai bună
alegere, deoarece, așa cum speram, antologia
m-a reintrodus cu finețe în universul lumii divergente, m-a făcut să mă
acomodez din nou cu stilul autoarei și să mă reîmprietenesc cu unele personaje
de care mă distanțasem.
Așa cum bănuiați, această antologie este scrisă din perspectiva lui Four și
îl urmărește pe acesta dinainte de a-și alege facțiunea, pe parcursul inițierii
sale și până la acțiunea care a avut loc în primul volum. E compusă din patru nuvele, ”Transferatul”, ”Novicele”, ”Fiul”,
”Trădătorul” și conține și trei scene inedite din ”Divergent”, reflectate
prin intermediul conștiinței eroului nostru preferat. e Pe scurt, antologia prezintă evoluția de la Tobias Eaton, băiatul maltratat de tată, la Four, instructorul neînfricat și puternic.
Dacă în cărțile propriu zise din serie am avut ocazia să cunosc un Four
uimitor, puternic, hotărât, sigur pe el, care m-a făcut să îl admir, respect,
și l-a propulsat în topul personajelor mele masculine preferate, acum am avut șansa să pătrund mai adânc în sinea
lui, să îi dau la o parte zidurile de protecție și de susținere, care nu îi
permit să se prăbușească, și să îi descopăr suferințele, incertitudinile,
frământările, provocările cu care s-a confruntat și care au adăugat o nouă
cărămidă la omul care e astăzi. Four înainte de alegerea facțiunii era un tânăr
nesigur, bântuit de suferință, temător, care se simțea claustrat, nefericit în
Abnegație. Deși știam de relația întunecată pe care a avut-o cu tatăl lui,
singura familie pe care o mai avea, acum aceasta a fost dezvoltată, pusă sub
lupă, reușim să vedem ce comportament abject are Marcus, la ce tortură psihică
și mai ales fizică îl supune pe Tobias, ne înfurie și ne face să îl detestăm
din tot sufletul. Faptul că Four alege
să își părăsească facțiunea și să meargă la Neînfricați, e mai mult decât firească.
El e într-o continuă luptă: cu cei din jur, dar mai ales cu el însuși. Dorința
lui de evadare din abisul în care se găsește îl obligă să se autodepășească, să
nu șovăiască, să lupte.
”Novicele” ne arată cum a avut loc inițierea lui Tobias, aflăm care au fost piedicile pe care a fost nevoit să le ocolească sau depășească, antrenamentele la care a
participat, simulările prin care a trecut și care sunt atât de interesante
deoarece pătrundem în mintea unui divergent, din nou. Am
observat în această nuvelă, dar și în prima, multe similitudini cu povestea lui
Tris, cu momentele de care ea a avut parte, fiind și ea transferată de la
Abnegație, așa cum Four va spune la un moment dat, ei sunt foarte asemănători,
și asta e evident, citind antologia aceasta mi s-a confirmat încă o dată că
sunt perfecți unul pentru celălalt.
Ultimele două nuvele sunt cele
care mi-au plăcut cel mai mult, deoarece acțiunea lor se intersectează cumva cu
cea din ”Divergent” și avem ocazia de a-i descoperi gândurile lui Four în
ceea ce privește anumite secvențe cheie, dacă în carte doar intuiam ce se afla
în mintea lui, deoarece era foarte serios și inabordabil, acum aflăm părerea
lui despre Tris, cum o percepe, observăm apropierea celor doi din punctul lui
de vedere.
Stilul nu e unul foarte complex, e mai liniar, cred totuși că volumele
trilogiei, cele scrise din perspectiva lui Tris, sunt mai atent structurate. Am
apreciat însă că deși nuvelele par
separate la prima vedere, ele se îmbină frumos, urmăresc o anumită cronologie,
nu sunt goluri sau distanțieri temporale care să incomodeze lectura, încât
chiar ai senzația că citești o carte propriu – zisă.
Autoarea Veronica Roth ne
mărturisește în această antologie că inițial a dorit să scrie trilogia ”Divergent”
din punctul de vedere al lui Four, iar asta se vede, deoarece personajul lui
este unul foarte complex, atent construit, care are un background palpabil. Această colecție de nuvele nu adaugă ceva în plus la
acțiunea trilogiei, dar dă un nou contur personajului principal masculin, așa
că vă recomand să o citiți.
Si eu am citit-o si a fost intr-arevar geniala. <3 Intr-o zi am terminat-o, am citit pe nerasuflate pana am ajuns la final... absolut superba a fost bineinteles ca si trilogia in sine pe care o ador! <3
RăspundețiȘtergerePrimul volum al seriei mi-a placut si mie foarte mult, dar Insurgent m-a dezamagit putin, asa ca acum tot stau si ma uit la Experiment si parca as citi-o si parca nu. Four nu o am, dar cred ca o sa mi-o achizitionez curand :)
RăspundețiȘtergereAi un tag de la mine :) http://visepierduteintrestele.blogspot.ro/2015/06/the-disney-song-book-tag.html
ȘtergereMi.a plavut foarte mult cartea,spre deosebire de ultimul volum al seriei.
RăspundețiȘtergereAm aici un concurs intersant : http://fantasybooks-27.blogspot.ro/2015/07/concurs-heartless-de-sara-shepard_12.html
Buna :) Ai primit o nominalizare de la mine la Premiile Liebster: http://dreams-have-wings.blogspot.ro/2015/08/premiile-liebster.html
RăspundețiȘtergereBuna! ^_^ O nominalizare din partea mea: https://bookysme.wordpress.com/2015/08/05/premiile-liebster/
RăspundețiȘtergere