Dependențe fatale. ”Recviem pentru un vis” de Hubert Selby Jr. - Recenzie

Cartea poate fi comandată de pe Libris, de AICI

Diriginta mea din liceu a fost unică, incredibilă. Avea un mod special de a ne certa, de a ne îndruma, de a râde alături de noi, de a suferi din cauza noastră... și de a ne arăta lumea exact așa cum e ea. De aceea, am fost surprinși și curioși când ne-a propus, într-o zi, să aducă doi foști dependenți de heroină la o oră de dirigenție. Chiar dacă ne-a avertizat în legătură cu aspectul fizic aproape pătat de trecutul lor, am fost șocați de ceea ce am văzut. Șocați de tot. Și mai ales de voința de necontestat pe care au avut-o în lupta pe care și-au propus s-o ducă până la final.

Dependențele sunt multiple. Poți fi dependent de un film, de o ciocolată, de iubitul sau prietena ta. Și totuși, dependența ia o amploare spre decădere, ușor și fatal.
”Recviem pentru un vis” de Hubert Selby Jr. este o carte aparte. O carte pe care nu o recomand oricui. Poate dacă aș fi știut cu adevărat despre ce e vorba, nici măcar eu nu m-aș fi atins de ea, chiar dacă curiozitatea m-a împins de la început să îi dau o șansă. Deoarece este o carte în care facem cunoștință cu patru personaje, dependente de propriile vicii ce îi distrug și le fură viața fără să își dea seama.

Sara Goldfrab este o femeie care și-a pierdut soțul cu mult timp, dar care are un fiu, pe nume Harry. Dependența ei este televizorul și mâncarea, o dependență ce se schimbă radical atunci când primește un telefon în care e invitată să participe la emisiunea ei favorită curând, fapt care o determină să apeleze la pastile de slăbit pentru a putea încăpea din nou în rochia ei roșie pe care o adoră.
Harry este fiul risipitor al Sarei care vine acasă doar ca să îi ia televizorul și să îl vândă pentru a primi bani pentru propria lui dependență: heroina. Tyrone este prietenul cel mai bun a lui Harry și Marion este iubita lui Harry, amândoi având același viciu ca el. 

Nu pot spune ca m-am atașat de vreunul dintre ei, nu am simțit nevoia să îi înțeleg și să accept felul în care își trăiesc viață. Poate pentru că felul de a scrie al autorului este foarte confuz, neavând linii de dialog. De asemenea, este folosit des limbajul de cartier, cu multe înjurături cu care cu toții suntem obișnuiți într-o mică/mare măsură, dar parcă tot pare puțin ciudat să le citești realmente într-o carte. Totul este o învălmășeală de cuvinte și atât de haotice, că aproape guști din viața lor de drogați. Am fost atât dezgustată de felul în care se îndopau cu orice fel de drog, de nevoia acută pe care o aveau pentru acea obsesie, încât am ajuns într-un punct în care reușeam cu ușurință să mă amuz de glumele de prost gust pe care le făceau pe seama lor.
Dacă ar fi să fi compătimit totuși pe cineva cu adevărat, este mama lui Harry, Sara. Pentru că este o mamă ce nu poate accepta felul degradant în care fiul ei își duce viața, o mamă ce își iubește atât de mult fiul încât preferă iluzia ce i-o oferă televizorul: aceea că viața e minunată și are un fiu extraordinar cu care se poate mândri, o iubire necondiționată pe care doar o mamă și un fiu o poate simți. Mi-a fost foarte milă de ea, chiar dacă reușea în fiecare zi să se trezească pentru a continua o viață atât de falsă.
Pe celelalte trei personaje nu le-am avut la inimă. Și cred că pentru dependența pe care și-au asumat-o.
Felul în care povestea continuă este greu de urmărit pentru că îți dorești să se trezească la o realitate de care ei fug în fiecare secundă.
Mi-a fost foarte greu să termin această carte. Pentru că este una teribilă. Atât de teribilă că tocmai din această cauză te duce cu gândul la realitatea în care trăim.
Iar tocmai acesta consider cel mai bun atuu al cărții. Autorul nu a dorit să ne înfățișeze viața unor oameni care ajung în cele din urmă să se ridice și să strălucească în ciuda obsesiilor cu care trăiesc. Ne-a arătat o realitate ce e atât de comună în zilele noastre, încât preferăm să o ascundem sub preș pentru a nu fi părtași la propria damnare. Felul de a scrie, limbajul, tot ceea ce simt și nu simt, iluziile cu care se hrănesc, lucrurile nesemnificate cărora le dau o importanță majoră, doar pentru a nu se conecta la propriile vieți, propriile eșecuri, toate acestea fac o carte interesantă și aparte într-un mod special.
Sfârșitul cărții este unul trist, cu un mesaj puternic pe care sper că orice cititor să îl ia în considerare pentru ca tot ce au trăit personajele să nu se transforme în ceva negativ vieților noastre.
”Recviem pentru un vis” de Hubert Selby Jr. este o carte ce trebuie citită doar de cei care sunt dispuși să se lase duși spre o decădere obsesivă, ce au o inimă de fier și care își asumă acest risc deoarece după ce vor termina de citit, vor avea o altă viziune, vor simți poate pe pielea lor o asemenea viață, și poate în ciuda puterii de voință de care dau dovadă, vor rămâne puțin traumatizați într-un mod ușor și absurd, însă cel mai important: nu vor dori niciodată ca o asemenea experiență să fie propria lor poveste de viață.

Carte primită pentru recenzie de la Libris.ro, cea mai mare librărie online.

Există și film la această carte, Requiem for a Dream ,  pe care nu l-am văzut, însă am înțeles că este unul foarte bun ce merită multe laude :).