Cartea poate fi comandată de AICI, de pe Libris.ro
Doar gândindu-mă la
mirosul vechi al scrisorilor parcă am fiori. Ele conţineau rândurile tremurânde
ale expeditorilor, lacrimile de amar sau de fericire, amprenta locului în care
au fost scrise, parfumul impregnat al pielii celui drag. Mereu mi s-au părut
foarte intime şi personale, magice chiar, aş putea zice, şi parcă rupte dintr-o
lume dispărută, deoarece în zilele noastre şi în ritmul accelerat în care
trăim, ele din păcate nu şi-au mai găsit locul.
„Scrisorar”,
aşa cum ne este indicat din titlu, este compusă din corespondenţa pe care o ţin
Şaşa, o tânără din Rusia, şi iubitul ei Volodia, un tânăr plecat la război în
China, dorind astfel să păstreze vie povestea lor de dragoste, iar sufletele
lor despărţite de distanţă să fie legate între ele prin intermediul cuvintelor.
Prinşi între propriile frământări şi circumstanţe dezolante şi confruntându-se
cu tragedii – ea văzând adesea oameni pierzându-şi viaţa, deoarece lucrează pe
o ambulanţă, iar el, martorul unor morţi oribile pe front - , şi ambii
provenind din familii fragmentate, imperfecte, cei doi par extrem de
asemănători, ceea ce îi şi face atât de potriviţi unul pentru celălalt.
În ultima vreme am
avut norocul, şi totodată neşansa, de a citi cărţi de
excepţie, unice, dar de a întâmpina un anumit blocaj, de a mă lovi de un zid
atunci când vine momentul să scriu despre ele. Cuvintele mele pălesc şi devin
sărăcăcioase în faţa măiestriei şi a tuturor senzaţiilor pe care aceste romane
le insuflă în mine. Mihail Şişkin are acest dar special, un har, prin care
reuşeşte să transmită atât de multe emoţii şi să transpună cititorul în
mijlocul evenimentelor, făcându-te să trăieşti, să simţi, să pierzi, să lupţi
ca şi cum ai fi unul dintre personaje.
Povestea din roman
este una deosebită şi atent creată, un cufăr de situaţii neobişnuite sau de
momente uzuale cu care ne confruntăm cu toţii uneori, dar asupra cărora nu ne
oprim gândurile vreodată. Romanul e ca o radiografie a sufletelor personajelor,
a amintirilor lor. Conţine scrisorile şi destăinuirile acestora, dar
adâncindu-mă în lectură, am remarcat că acestea nu urmăresc mereu o cronologie
precisă, că sunt independente şi nu vin una ca răspuns la cealaltă. Ei îşi
scriu în speranţa că vorbele lor vor ajunge cândva la destinaţie, îşi povestesc
copilăria cu deziluziile ei, viaţa cu bune şi cu rele, durerile şi micile
bucurii. Unele scrisori m-au indus în eroare, mi s-a părut că delimitarea
dintre realitate şi vis a fost estompată în anumite situaţii, iar unele
întâmplări au fost parcă ireale, ilogice.
Deşi în trecut mă
feream de cărţile a căror acţiune se desfăşoară şi în jurul războiului,
deoarece fentam adesea şi evitam să mă las prinsă de durere, să fiu copleşită
de ororile prin care trec soldaţii, aici am fost total absorbită de momentele
acestea tăioase şi deprimante, scenele descrise de Şişkin având un puternic
impact emoţional asupra mea.
Saşa şi Volodia sunt
două personaje mai mult decât remarcabile, care îşi dezvoltă treptat empatia şi
puterea de a analiza ce e în jurul lor şi lumea în general. Ambii trec peste
dezamăgiri, suferinţă, sunt măcinaţi de dor şi de iluzia normalităţii, a
echilibrului, însă cu toate acestea reuşesc să meargă mai departe. Poate nu am
putut să cuprind toate ascunzişurile şi iţele poveştii, care este una foarte
complexă, dar am reuşit să mă agăţ de lumea lor ca şi cum ar fi fost a mea. Am
învăţat alături de ei să apreciez lucrurile banale, cărora nu le acordam
atenţie înainte sau le blamam, să le ofer mai multă atenţie celor apropiaţi, să
le accept defectele şi să nu îi mai judec, să iubesc necondiţionat şi fără
limită, să trec peste toate cumpenele cu fruntea sus şi să mă bucur de fiecare
moment, oricât de ciobit ar fi el şi efemer.
Saşa şi Volodia scriu pentru a se ancora în realitatea furtunoasă care
îi izbeşte adesea cu valuri mari, pentru a-şi descărca neliniştile şi durerea,
speranţele şi introspecţiile. Scriu pentru a se convinge că trăiesc, pentru a
lăsa în urmă o dovadă a existenţei lor. Scriu pentru ei şi scriu pentru noi
toţi.
de la un timp sunt obsedata de cartile care au ca tema principala razboiul
RăspundețiȘtergeree prima oara cand aud de Scrisorar si sunt placut impresionata. inca o carte pe lista mea de lectura !
Uh:))Ce recenzie frumoasa!Si pentru mine este prima oara cand aud de cartea aceasta...dar acum o vreau sigur!!!:)
RăspundețiȘtergere