Blocată între răzbunare şi lumea Fae. „Febra neagră”(MacKayla Lane #1) de Karen Marie Moning - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

Moartea unei persoane dragi este un moment groaznic şi care te poate dărâma complet, îţi cutremură întreaga existenţă, lăsându-te fără echilibru. Singurul lucru care te mai poate alina în timp ce orbecăi prin suferinţa ta este gândul că a plecat într-o lume mai bună şi că a avut parte de linişte atunci când te-a părăsit. Dar când cel iubit a dispărut într-un mod tragic, i-a fost furată viaţa cu cruzime de cineva, îţi extragi puterea din dorinţa iminentă de răzbunare, din scopul de a face dreptate.

Având acţiunea setată în Irlanda, în misteriosul Dublin, volumul „Febra neagră” urmăreşte povestea unei tinere din Georgia, MacKayla Lane, care împinsă de durerea morţii surorii ei Alina, vine cu sufletul sfâşiat pe urmele vieţii acesteia, pentru a-i găsi criminalul şi a se asigura că dispariţia acesteia nu va rămâne nepedepsită. Însă o dată ajunsă aici, Mac va descoperi pericole care o pândesc la tot pasul, va afla tot felul de informaţii surprinzătoare despre sora ei, a cărei moarte se pare că se învârte în jurul unei cărţi antice şi bizare, Sinsar Dubh. Însă, mai presus de acestea, fata va trece de la graniţa realismului, a siguranţei, confortului, vieţii liniştite pe care o avusese până acum, la cea a unei lumi ascunse, supranaturale, plină de elemente nemaiîntâlnite şi de creaturi înfiorătoare şi cu scopuri ascunse.

Nu ştiu cum să structurez recenzia acestei cărţi fără să mă trezesc la final cu o mare de fani deranjaţi, dar cum falsă nu pot fi, nu am cum să mint în legătură cu o carte care m-a dezamăgit, oricât de iubită sau ovaţionată ar fi de majoritatea cititorilor ei. Dacă iniţial am pus impresia mea pe seama faptului că poate nu mai relaţionez eu cu aceste genuri, paranormal romance sau fantasy, că nu le mai diger eu cum trebuie şi am devenit prea critică, am avut norocul să citesc „Cioburi de stele” care pur şi simplu m-a făcut să plutesc, m-a aruncat în mijlocul galaxiilor şi a unei poveşti fascinante, frumoase, dovedindu-mi totodată că încă mai pot iubi aceste romane, dacă sunt extraordinare. 

Labilitatea cărţii mi s-a părut că a pornit de la incapacitatea scriitoarei de a da viaţă unor personaje remarcabile, individualizate bine, care să fie plăcute sau măcar interesante. Nu am reuşit deloc să le îndrăgesc sau să le înţeleg, în mare parte. Mac este genul de tipă superficială,  care se mulţumeşte cu puţin şi care pune preţ prea mare pe lucruri banale. Are un comportament imatur, pe care l-aş fi tolerat la o adolescentă, dar nu şi la o tânără de 22 de ani de la care speram la mai multă seriozitate, despre care visam că e înfiptă cu picioarele în pământ şi capabilă, nu aşa uşor de distras de banalităţile lumii cotidiene, de oja care se asortează sau nu cu ţinuta ei roz bombon. A fost genul de personaj din cauza căruia muşchii ochilor mei au făcut febră musculară de câte ori i-am dat peste cap, şi pe care aş fi scos-o din poveste şi aş fi pocnit-o straşnic cu cartea în cap, ca să îşi revină. Sunt conştientă că pierderea surorii ei a răvăşit-o, dar parcă nu am putut empatiza deloc cu durerea ei, eu fiind extrem de sensibilă de subiectul pierderii cuiva, dar aici fragmentele în care MacKayla vorbeşte despre Alina mi s-au părut mai seci decât discursurile politicienilor.

Am apreciat ţelul curajos, faptul că există o evoluţie a ei, chiar dacă mică, dar mi-aş fi dorit ca iniţiativa şi imboldul să fi pornit din interiorul ei şi să nu fie mereu împinsă de la spate de Barrons. Că tot l-am adus în discuţie, personajul masculin din „Febra neagră” este unul interesant, dar distant şi exagerat de enigmatic. Nici până spre final nu am reuşit să îmi conturez o imagine clară despre el, să îmi fac o părere şi să mă conving dacă merită încrederea mea sau nu. Autoarea prea l-a urcat pe un piedestal şi l-a învăluit în ceaţa, nu am putut descoperi mai nimic despre trecutul lui, felul lui de a fi, doar ne-a fost scos în evidenţă faptul că e avid să pună mâna pe Sinsar Dubh, dar fără să aflăm şi de ce, bineînţeles.

Recunosc că sunt genul de cititor care pune poate prea mult preţ pe tipologia personajelor, pe caracterizarea lor multifaţetată şi abilitatea acestora de a se lipi de sufletul meu. Dar dacă nu am parte de asta, însă acţiunea e antrenantă şi mă ţine în priză, cartea tot se ridică mult în ochii mei. Aici parcă şi acest aspect a scârţâit, dacă am fost mai mult decât fascinată de descoperirile referitoare la lumea Fae, am putut vizualiza monştrii foarte punctual descrişi, am admirat organizarea precisă a acestor creaturi oribile şi înfiorătoare, din clipa în care Mac şi Barrons doar au început să se perinde pe la tipi dubioşi în căutarea manuscrisului misterios, mi-am pierdut interesul şi am tot aşteptat să se petreacă lucruri mai palpitante.

Nu ştiu ce e diferit în creierul meu faţă de cel al celorlalţi cititori care au iubit cartea. Da, locaţia a fost una captivantă, premisa de la care s-a pornit una mai mult decât originală, însă construcţia poveştii în sine nu a fost cea mai inspirată iar personajele banale şi seci; fundaţia puternică nu a fost suficientă dacă materialele alese au fost slabe calitativ, rezultatul final fiind mult mai puţin spectaculos decât mă aşteptam.

În ciuda obiecţiilor mele şi a nemulţumirilor faţă de personajele romanului şi de aspectele care mi s-au părut personal deranjante şi deloc la locul lor, trebuie să recunosc că autoarea Karen Marie Moning a reuşit să clădească o bază solidă şi interesantă pentru lumea ei Fae, una pe care sper să o exploateze mult mai mult şi mai bine în viitoarele volume.  

„El era iarna, eu eram vara. Eu, zi, el, noapte. O noapte neagră şi furtunoasă.”

”Rămăsesem prinsă între el şi perete şi simţeam nevoia de mai mult spaţiu. Apropierea fizică de Jericho Barrons avea un efect tulburător, ca şi când m-aş fi aflat în apropierea unui câmp magnetic.”

”Uneori, domnişoară Lane, a reluat el, trebuie să te rupi de trecut pentru a-ţi accepta viitorul.”

“Într-o luptă, cea mai puternică armă este speranţa.”

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.