Noutăţi editoriale (romane ecranizate!)

În ultima perioadă au apărut nişte cărţi foarte interesante la editurile de la noi, şi m-am gândit să vă spun şi vouă despre ele. Cum majoritatea vânâm cărţile ecranizate (din păcate eu mai mereu nu reuşesc să văd şi filmul după de citesc cartea) adaug că acestea au sau vor avea în curând parte şi de un film. 

“Julie şi Julia”de Julie Powell

365 de zile, 524 de reţete, o micuţă bucătorie de apartament — sau despre cum şi-a riscat o fată căsnicia, slujba şi sănătatea mintală pentru a deprinde arta vieţii.

Ajunsă la vârsta de 30 de ani şi împotmolită într-o slujbă de secretară fără perspective, Julie Powell se hotărăşte să demareze un ambiţios proiect: să gătească într-un an 524 de reţete din cartea Mastering the Art of French Cooking, scrisă de nonconfor­mista Julia Child. Numai că reţetele nu sunt nici simple, nici puţine şi nici foarte clar explicate.

Julie se pune pe gătit şi — la sugestia lui Eric, soţul său (care se manifestă sur­prinzător de tolerant şi iubitor) — începe să‑şi consem­neze aventurile gastronomice pe un blog, spre deliciul cititorilor ei.

Întâlnirea dintre Julie şi Julia se dovedeşte a fi un punct de cotitură. Arta de a găti se transformă treptat în arta de a trăi frumos. Reţetele se succed ameţitor, cu gusturi şi arome tot mai diverse şi mai complicate, cititorul descoperind în cele din urmă reţeta bucuriei — adică însăşi esenţa vieţii.

Teribil de sinceră, amuzantă, ironică şi spon­tană, Julie Powell îşi aşterne viaţa pe hârtie. Ceea ce rezultă e o carte savuroasă despre fericirea aflată la îndemână. Şi despre cum putem găsi împlinirea căutând o simplă ieşire din rutină.

 Cartea a fost ecranizată în 2009, scenariul şi regia fiind semnate de Nora Ephron, în rolurile principale jucând Meryl Streep (Julia) şi Amy Adams (Julie).

 „Nu trebuie să-ţi placă mâncarea franţuzească sau gătitul, ca să te poţi bucura de proza vivace a Juliei Powell.“ - The Wall Street Journal

„În ultimă instanţă, reiese că Julie şi Julia se potrivesc perfect. Ambele au un umor picant şi ating împlinirea nu doar prin gătit sau mâncat, ci mai mult prin scris.“ - The New York Sun

"Darul lui Jonas" de Louis Lowry

"Decembrie bătea la uşă, iar Jonas începea să fie înfricoşat. Nu, nu era cuvântul potrivit, îşi zise el. "Înfricoşat" se referea la sentimentul acela profund şi dezgustător că stătea să se-ntâmple ceva cumplit. Înfricoşat se simţise cu un an în urmă, când aeronava neidentificată zburase de două ori deasupra comunităţii. O văzuse de fiecare dată. Mijindu-şi ochii spre cer, văzuse cum avionul zvelt, aproape fără contur din cauza vitezei mari, trecuse pe deasupra, iar după o secundă auzise vuietul care-l însoţea. Pe urmă încă o dată, o clipă mai târziu, din direcţia opusă."

Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. 

Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.

„Roman puternic şi provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranţă generaţii de tineri să citească şi să gândească.“ - New York Times

“12 ani de sclavie” de Solomon Northup

Povestea lui Solomon Northup, cetăţean al statului New York, răpit în Washington City în 1841 şi salvat în 1853, de pe o plantaţie de bumbac de lângă Râul Roşu, în statul Louisiana

Northup prezintă detaliile vieţii din statele sclavagiste americane şi conferă personalitate şi profunzime oamenilor pe care i-a cunoscut, deopotrivă sclavi şi stăpâni de sclavi.

Solomon Northup a fost negru, născut om liber în statul New York, unde a fost educat şi a devenit un violonist iscusit. Atras în Washington cu promisiunea angajării ca muzicant într-un spectacol, el a fost drogat şi s-a trezit într-un ţarc pentru sclavi, de unde a fost vândut în Sud şi a trăit 12 ani ca sclav. Evenimentele relatate de el sunt copleşitoare: cumpărarea sclavilor, biciuirile, vânătoarea cu câini a fugarilor, siluirea femeilor care atrăgeau ochii stăpânilor şi truda necontenită.

Povestea lui Solomon este de suferinţă şi disperare intensă; el exprimă foarte elocvent tot ce a văzut şi a simţit pe pielea lui şi tot ce nu mai putea să uite vreodată, oricât de mult și-ar fi dorit.

12 ani de sclavie este poate cea mai importantă relatare despre sclavie scrisă vreodată, readusă în atenţia publicului prin filmul omonim, regizat de Steve McQueen şi câştigător a numeroase premii.

Care vă face cu ochiul? :) Eu m-am îndrăgostit de coperta de la "Julie şi Julia", e atât de simplă şi în acelaşi timp complexă, inedită, iar "12 ani de sclavie" trebuie să o citesc, pentru că filmul e pe val acum şi a câştigat atâtea premii importante. Dar nici "Darul lui Jonas" nu e de lepădat, deoarece distopiile sunt la modă acum.