Ce
este imaginația? Ce impact poate avea sau nu în viața oamenilor?
De
mici copii, suntem înzestrați din plin cu darul imaginației. Ea este călăuza
noastră de când facem primii pași în lumea cea nouă ce pare atât de mare și
înfricoșătoare. Însă ea nu ne lasă la greu, fiindu-ne fidelă până la capăt. Ea
ne oferă singuranța ursulețului de pluș care are grijă de noi noaptea și ne apără
vitejeşte de balaurii care se cațără pe pereți, ea dă grai păpușilor și ne
oferă darul prieteniei, ea ne învață cum să înțelegem numerele și literele,
dăruindu-le fiecăruia personalitate și unicitate, tocmai pentru a le diferenția.
Imaginația
este cea care ne ajută să creștem, să ne dobândim propriul caracter... ea ne învață
valoarea fiecarei persoane, lucru... deoarece toate au un rol important in
imaginația noastră ce este dătătoare de viață.
Însă
timpul nu este răbdător, la fel ca și capacitatea noastră de a ne opri din
mersul vieții, un drum pe care începem să îl parcugem încet și lin... până ce
ajungem să nu ne mai ajutăm de anumite aspecte ale vieții... astfel simțind
înstrăinarea față de imaginația de care nu mai avem nevoie ca altadată. De ce?
Deoarece apare ceea ce contează cu adevărat pentru o persoană: oamenii dragi
lui şi dorințele pe care râvnește să le îndeplinească, să le dețină cu
propriile puteri.
Însă
ce se întâmplă în momentul în care îți este furată libertatea alături de care
ai fost ceea ce ești și căreia îi dedici toate realizările și legăturile pe care
le-ai facut de-a lungul vieții? Disperi, suferi, te autodistrugi?
Personajul
din cartea "Destin încarcerat"
a ales calea cea mai avantajoasă în momentul în care a fost închis într-o
celulă dintr-o închisoare din Franța. În loc să se lase pradă depresiei,
anxietății, întunericului și răutății ce se află în acea închisoare cu nişte
condiții mizerabile... a ales să îmbrățișeze totul, să încătușeze în fiecare
obiect, în fiecare lucru puțin suflet... iar cu ajutorul imaginației, să
resusciteze până ce aude o mică bătaie de inimă, o bătaie ce aduce speranță și
lumină în sufletul unui biet deținut ca el.
Astfel
a început să i se dăruiască loialitatea și grija lumănârii cu care se delecta în
fiecare noapte cu flacăra ei dătătoare de lumină și amuzament pentru vântul cel
jucăuș și năzbâtic care e pus pe năzdrăvănii copilăroase, planuri ce doresc a
fi în compania personajului nostru ce are nevoie de orice fărâmă de valoare a vieții
pentru a se simți un om viu într-o celulă ce inspiră doar disperare și moarte.
Fiecare
lucru, obiect adus la viață cu ajutorul imaginației îi oferă tânărului nostru
deținut cheia spre propriile amintiri, amintiri frumoase, amintiri triste, însă
clipe ce nu le-a uitat, ce le-a rezervat un loc în cufărul lui plin de memorii.
În acele momente de singurătate, în acele clipe de nebunie… chipul părințiilor
lui atât de vii în amintiri este ceea ce îi oferă sentimentul iubirii necondiționate
pe care o poate primi doar de la persoanele ce i-au dat viață…
În
astfel de momente de groază, își aduce aminte de puritatea persoanei lui, de
nașterea propriei imaginații, de căldura brațelor mamei, de tot ce a pierdut şi
pentru care doar acum suferă cu adevărat… În astfel de momente, amintirile și
imaginația este ceea ce îl ajută să facă față la toate metamorfozele
singurătății de care i-a fost atât de frică.
Chiar
dacă destinul lui este încarcerat, chiar dacă toată viața lui pare un neant ce
este mult prea îngust, singurătatea se strecoară și își face culcuș în propriul
lui sicriu, astfel ajugând să i se dezvăluie adevărata putere a imaginației.
Iar
ceea ce urmează este… incredibil. De la începutul cărții, fiecare clipă,
fiecare trăire, fiecare conversație, fiecare amintire te îndeamnă să parcurgi
cu fascinație toată tăcerea ce a marcat întreaga carte cu o nebunie plăcută.
Modul în care autorul Gheorghe Vîrtosu a construit firul poveștii este unic,
iar cu cât singurătatea este mai prezentă în sufletul personajului, cu atât
începi să privesti din alte puncte de vedere ce par a fi ireale, dar contestate
ca niște dovezi vii în astfel de clipe.
În
concluzie… ce impact poate avea aceasta carte asupra definiției imaginației?
Metamorfozarea realității.
“Povestea mea era
în plin proces al nașterii, într-o celulă friguroasă… Și
niciun “doctor” sau vreo “moașă” nu se afla prin preajmă. Nu
aveam cu cine împărtăși bucuria venirii
sale pe lume, nici durerea neputinței
de a o continua. Aveam nevoie urgentă de foi curate, care să îmbrățișeze,
să
înfeșe
nou-născutului.
Așa cum tinerii părinți
primesc în
pelincure noi, albe ca zăpada,
odorașul care le va schimba viața
prin nașterea lui, căutând să-i ofere protecție,
păstrându-i nepătate căldura și dragostea de
care s-a bucurat în corpul care îi dăruise viață…”
“- Închipuiți-vă cea mai frumoasă femeie, le
spuneam alor mei. Care nu doar că e frumoasă, ci pe deasupra deține
taina elixurului tinereții! Corpul ei
gingaș respiră prin fiecare por
parfumul îmbătător al acestei licori fermecate… Imaginați-vă vraja unei
muzici fără egal, pe ale cărei ritmuri
elixirul învăluie frumoasa fată, unduindu-se
viclean de-a lungul corpului architectural, ferindu-se temător de ochiul mereu treaz al vulturului
ce stăpânește înalturile… șerpuirea
îl conduce spre părul ei bogat,
delicat, strălucitor,
spălat
de spuma valurilor zbuciumate, unde Elixirul Tinereții
se cuibărește, simțindu-se
în siguranță…
Le descriam
astfel o altă viață, stăpânită de esența
plăcerii
și
a bogăției,
care creionează
traiul luxuriant al acestei tări
frumoase…”