vineri, septembrie 20, 2013

Un thriller înfiorător. ”Obiecte ascuțite” de Gillian Flynn - Recenzie

Sunt mai mulți factori care ajută la modelarea personalității și a consolidării ei, iar unul extrem de important este familia, iar perioada vitală în care aceasta își pune amprenta și își manifestă influența este copilăria. Pentru că atunci sufletul celui mic este ca o cameră luminoasă și inocentă, în care înmagazinează tot ce primește: bunătate, înțelegere, iubire sau, din contră, indiferență, ură, neîncredere. De aceea mereu am crezut că o parte din cei care au anumite nesiguranțe, sau probleme emoționale grave, viitorii sinucigași sau criminali, s-au confruntat prin anumite traume în copilărie care le-au alimentat nebunia. Familia, mama mai ales, este cea care construiește temelia vieții micului om, iar dacă aceasta e slabă, cu fisuri, sau inexistentă, e foarte probabil ca viața respectivului să se dărâme la un moment dat și să îi rănească și pe cei din jur o dată cu autodistrugerea lor.
Fiind nevoită să se întoarcă în Wind Gap, orașul natal, ca să cerceteze cazul a două fetițe, una ucisă cu brutalitate și alta dispărută, Camille Preaker se simte intimidată de umbrele întunecate ale trecutului, care amenință să o tortureze pe tot parcursul șederii ei acolo. Aici nu o așteaptă nimic, decât întâlnirea cu o familie rezervată, rece și bizară, cu amintirile dureroase și chinuitoare din trecut, dar și multe neplăceri în ceea ce privește mărturiile pe care trebuie să le culeagă și care să le folosească în reportajul pe care îl scrie pentru Daily Post. Camille este o tânără ziaristă bântuită de întâmplări nefericite și atât de obsedată de cuvinte, încât are multe scrijelite pe tot corpul cu diverse obiecte tăioase – tulburare pentru care îi poate mulțumi tot familiei ei ”dragi”. Trupul ei este ca o hartă a trăirilor tulburătoare şi a sentimentelor obsedante din trecut. Din momentul în care și fetița răpită este găsită tot moartă, ucisă în același mod ca și prima, simultan cu indiciile pe care Camille le strânge și lucrurile pe care le descoperă, ea începe să se întrebe treptat dacă cumva moartea lor pare a avea o legătură cu un moment tragic din trecutul ei..
Mi s-a întâmplat adesea să îmi doresc sa am anumite calități sau talente aparte ale unor personaje și să vreau să fac parte chiar și pentru puțin timp din povestea lor, dar sub nicio formă nu as face față și nu m-ar atrage să petrec nici măcar o zi în lumea nefirească, dementă, conturată cu măiestrie și dezinvoltură de Gillian Flynn. Nu am mai întâlnit la nicio scriitoare până acum capacitatea aceasta de explorare a minții umane și a slăbiciunilor ei, și de a le folosi pentru a crea circumstanțe cât mai neobișnuite și care te înfiorează. Acțiunea romanelor ei merge pe o muchie de cuțit și riscă să clacheze cu ușurință, să dea în absurd poate, însă nu veți întâlni așa ceva aici, totul este precis, fiecare întâmplare, dezvăluire, răsucire de situație are scopul ei clar stabilit și care în final va duce la o împletitură alambicată dar atent lucrată.
Am observat de-a lungul lecturilor mele tendința evidentă a autorilor de a supradimensiona calitățile personajelor principale, de a încerca să le facă mai impresionante, să epateze prin tot felul de însușiri speciale sau trăsături de caracter frumoase. În ”Obiecte ascuțite”, ca și în ”Fata dispărută”, celălalt roman al autoarei citit de mine, se pune accentul mai mult pe defectele, slăbiciunile, degradarea personajelor, atât a celor secundare, cât mai ales a celor principale. Se exploatează mult partea întunecată și urâtă a fiecăruia, uneori dusă la extrema de a le face detestabile. Există în mare parte din ele un mix de putere și fragilitate, de răutate și suferință, care trezesc în cititor o gamă de reacții contrare, opuse: de la compasiune, admirație, la ură, teamă, repulsie. Începând cu Camille, care se simte hărțuită și atacată de proprii demoni și care o fac pe cale să recidiveze în propriile greșeli și în același stadiu în care își făcea rău singură, se mutila, continuând cu mama ei sau chiar cu sora vitregă mai mică, toate au anumite vicii, plăceri deloc normale și șocante.
Nu mai țin minte când a fost ultima dată când am devenit atât de interesată și pasionată de stilul unei scriitoare, încât să îmi doresc involuntar să îi citesc toate cărțile, dar imediat după ce am terminat ”Fata dispărută”, primul lucru care l-am făcut a fost să îmi comand ”Obiecte ascuțite”. De parcă am fost cuprinsă de o forță supranaturală, dar ea era influența puternică a celor citite, fascinație pe care o simțeam. Totuși, știam că cel din urmă e romanul de debut și deși speram să fie la fel de dată peste cap de ce voi descoperi printre paginile lui, răvășită, șocată, nu credeam că îmi va depăși cu mult așteptările, că va fi atât de bun, cel mai bun de până acum, și va ajunge printre preferatele mele din acest gen. 
Da, am savurat cartea și m-a impresionat mai mult aceasta, a fost pentru mine ca o plăcere vinovată, am descoperit anumite lucruri care nu mi-au trecut niciodată prin cap că se pot întâmpla, am învățat să fiu mai precaută și atentă la cei din jur, pentru că fiecare poate avea o dublă personalitate, sau doar o bunătate aparentă, care ascunde în interior ce e mai rău.
Romanul „Obiecte ascuţite” e înfiorător nu prin anumite scene odioase, împroşcate cu răutate şi sânge, ci prin realitatea tăioasă pe care o dezvăluie într-un mod tranşant şi dur. Ne face să deschidem ochiii şi nu doar să îi vedem pe cei din jur, ci să îi privim cu atenţie, să le desluşim adevărata faţă deoarece de după ambalajul ce adesea e blând şi frumos se pot ascunde adevăraţi monştri.

”Îmi place să tai zilele din calendar, au trecut 151 de zile și nu s-a întâmplat nimic groaznic. 152 și nu s-a terminat lumea. 153 și am reușit să nu distrug pe nimeni. 154 și nu mă urăște nimeni. Câteodată cred că nu o să mă simt în siguranță decât atunci când o să-mi pot număra ultimele zile pe degetele de la o mână. Încă trei zile de trecut și nu va mai trebui să îmi fac griji pentru viață.”

“Fața pe care le-o arăți oamenilor le spune acestora cum să te trateze.”

21 de comentarii:

  1. O concluzie pe masura Krisz. Cred ca anume aceste randuri finale si caracterizeaza intreaga carte.
    Mi-au placut personajele in viziunea ta, sunt foarte aproape de imaginea mea mentala.

    RăspundețiȘtergere
  2. autoarea asta scrie foarte mult bazandu-se pe subiecte pline de crima si fapte uracioase. Modul ei de-a scrie este genial , crima si mister, acesta e cuvantul pe care trebuia sa il adresez aici, iubesc modul in care va spuneti parerile legate de subiectul cartilor

    RăspundețiȘtergere
  3. Am stat cu sufletul la gura pana am terminat de citit recenzia. Pare o carte geniala, in care autoarea se bazeaza mai mult pe partea mai rea a vietii, se axeaza pe partea ascunsa a oamenilor.
    Si mi-a placut foarte mult acest citat: ”Fața pe care le-o arăți oamenilor le spune acestora cum să te trateze.”. Multumesc petru recenzie, Krisz! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. eu nu cred ca mi-as dori sa o citesc....

    RăspundețiȘtergere
  5. Suna interesant. Foarte bine alese citatele. "Încă trei zile de trecut și nu va mai trebui să îmi fac griji pentru viață." Cred ca o voi citi si eu in curand.

    RăspundețiȘtergere
  6. E foarte frumoasa recenzia.Iar cartea este foarte interesanta,ca si titlul.

    RăspundețiȘtergere
  7. am dat comanda din cauza voastra la fata disparuta si jurnalul unui adolescent timid, dar nu sunt dezamagita, merg pe toate ideile frumoase expuse de voi, plus ca sunt doua carti diametral opuse, dar speciale :P Am sa anunt cand imi vin, pentru ca o sa fiu foarte-foarte incantata de ele .

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu am mai auzit de acest autor pana acum, dar imi place...
    Cred ca nici o carte de genl nu am citit, si ar cam fi timpul sa o fac... asta pare o alegere buna
    Imi place recenzia, tine-o tot asa! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Nici eu nu am mai auzit de aceasta carte,dar cartea are un subiect foarte interesant.Imi place foarte mult recenzia voastra si cu siguranta as citi-o datorita voua.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ti-a iesit grozav recenzia! Parca ma teneteaza sa recitesc romanul, mai ales ca l-am citit acum multicei ani si parca nu imi mai aduc aminte prea multe din el. Te-ai apucat de cea de-a treia carte a autoarei?

    RăspundețiȘtergere
  11. Pare totusi o carte destul de dura... pentru care trebuie sa ai o anumita stare psihica atunci cand o citesti. Sau este numai parerea mea in urma acestei recenzii? Am senzatia ca, daca as citi-o in momentul asta, m-ar impacta emotional mai mult decat imi doresc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cei care doresc sa citeasca Obiecte ascutite o gasiti in romana pe Scribd. Daca vrea cineva si nu gaseste ii dau eu link-ul.


    Experimentul: Multumesc frumos, Veronica. Marturisesc ca pentru personaje am dat o cautare pe Tumblr ca sa vad ceilalti cititori cum vad personajele, si mi s-au parut perfecte si mie acestea.

    Krisszu,Lupu Diana: Asa este, Gillian Flynn exploreaza la maxim mintea umana cu toate scaparile ei, si le foloseste intr-un mod inedit in romanele ei.

    Paul Catalina: Probabil cu ceva vreme in urma as fi gandit la fel, dar acum sunt fascinata de thrillerele psihologice.

    Cristina: Multumesc, incerc mereu sa selectez citate care transmit un mesaj, fara sa spuna prea mult despre actiunea cartii. Subiectul cu siguranta e dur si deznodamantul socant. Nu stiu insa daca ar trebui sa ai o anumita stare cand o citesti, dar eu sunt foarte usor de intimidat, si totusi am citit-o pe nerasuflate.

    Kriszzu: Sunt foarte curioasa sa imi spui cum o sa ti se para, abia astept saiti aud parerile. La Fata disparuta sunt vreo o suta de pagini mai statice, dupa te prinde actiunea.

    Law: Nici eu nu auzisem de autoare, noroc ca am citit Fata disparuta de la Editura TREI. Momentan acesta este genul meu preferat, sunt foarte complexe cartile.

    Andreea T: Ma bucur ca ai aflat de carte de la noi, sper sa ii acorzi o sansa pe viitor.

    Roxtao: Inca nu m-am apucat de Locuri intunecate, trebuie sa fac rost de ea. Insa e un must read, de abia astept sa o citesc si pe ea.

    Va multumesc tuturor pentru gandurile voastre.

    RăspundețiȘtergere
  13. Da,de la voi am aflat si cu siguranta i-as acorda o sansa in viitor.In viitorul foarte apropiat.Cred ca acum o sa-i dau comanda,pentru ca nu imi place sa citesc pe calculator. :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Krisz cu siguranta voi reveni, abia astept sa o fac

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu am citit nicio carte inca de acest autor, dar clar ii voi acorda o sansa, deoarece imi plac foarte mult genul acesta de romane.
    Multumim pentru recenzie!! :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Nici eu nu am citi nicio carte de acest autor,dar aceasta pare o carte foarte interesanta pe care cu siguranta o voi citi.Dar mai intai trebuie s-o comand.

    RăspundețiȘtergere
  17. este in curs de lecturare si daca tot am reusit sa ma imbolnavesc voi citi mai mult ...am imprumutat-o ieri de la biblioteca

    RăspundețiȘtergere
  18. Imi pare rau ca te-ai imbolnavit.Sa te faci bine.Si sa ne spui si noua ce parere ti-a facut cartea.

    RăspundețiȘtergere
  19. @
    Blogger Andreea T voi reveni cu parerea mea, aici cat de curand . Eh, la cate ceaiuri baga mama in mine presimt ca o sa ma fac bine curand .

    RăspundețiȘtergere
  20. :)) Te astept cu parerea.Bine ca bei foarte multe ceaiuri. :))

    RăspundețiȘtergere
  21. Tocmai ce am terminat aceasta carte si mi-a placut foarte mult, degradarea umana, nevoile patologice ale unei mame denaturate, reactii adverse la sentimentul abandonarii afective , merita, este un roman genial

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!