CLICK AICI PENTRU A PRECOMANDA ACUM CU 25% REDUCERE ȘI TRANSPORT GRATUIT PRIN CURIER!

Precomandă "Trezită în zori de zi" (Shadow Falls #2) de C.C. Hunter

Alexya 6

Read More

Promoții la librăria online Bookcity!

Krisz 1

Read More

Îmi cer mii de scuze lui BibbyEllen pentru că nu am pus mai repede acest post. Sunt mai aiurită ca de obicei, iar asta știu că nu e o scuză prea bună. 

Fără alte cuvinte, următoarele citate sunt din povestea "Seara de degete" scrisă, desigur, de BibbyEllen. Mulțumim mult pentru că nu ne-ai uitat și ne-ai oferit aceste citate superbe. Enjoy them.

„Seara era un înveliş mult mai înşelător ca noaptea. Mult mai înceţoşat şi viclean. Rece în profunzime, cald la suprafaţa palpabilă oricui. Amurgul nu era decât elementul-cheie al acesteia, făcând numărul de astupare a auzului realist şi-a văzului ascuţit. Despre noapte ajungeai să ştii puţine, destule sau chiar foarte multe. În copilărie aflai că adăposteşte monştri de sub pătuţ, că le dă curaj şi-i împinge să iasă afară din bârlog, ca să-ţi amplifice temerile. Mai apoi, începeai să-ţi dai seama că nu era aşa rea pe cât părea, că-ţi devenea creator de vise şi fantezii, că te sfătuia şi că-ţi închidea ochii atunci când aveai neapărată nevoie. Era preludiul unei noi încărcături emoţionale, preludiul unei fiare din tine ţipând a fericire sau a tristeţe, în funcţie de ziua ce-avea să urmeze. Ştiai, aveai posibilitatea să-i cunoşti cursul.

Dar seara ? Plinătatea ei nu se mulţumea cu puţinul vieţii, dorea să înfulece, nu să guste cumpătat din sentimentele pe care omul le nutrise în ziua respectivă. Ce puteam şti despre ea? Nu era decât punctul de intersecţie a celor două elemente, noaptea şi ziua. Era calea de transformare, abstractă şi alunecoasă. Astupa Soarele şi stătea aşa, arzândă într-un foc fără de astru ceresc. Se lupta cu norii înflăcăraţi şi genera nostalgii teribile. Nu puteai decât să aştepţi noaptea, cu certitudinea ei fie pozitivă, fie negativă... Seara era femeie cocoşată şi hâdă prin faptul că-ţi ascundea adevărata sa faţă.”

„Mi-era ciudă că nu puteam fi la fel de energică şi veselă ca amicii mei, şi totodată eram mândră de unicitatea mea. Nu mă speriau enormităţile, pericolele majore care, logic, ţineau de partea exterioară; pe mine mă îngrozeau mărunţişurile ce ţinteau direct spre partea spirituală pe care, odată ce-ai nenorocit-o, n-o mai poţi recupera, finisa, vindeca.”

„Un zâmbet egoist îmi astupă buzele, făcându-mă să mi le presez ca să nu izbucnesc într-un râs isteric. El lărgi zâmbetul, transformându-l într-unul ştrengăresc. Nu spunea nimic, doar mă găurea cu o privire intensă.

- Ei bine, am tras cu urechea...am recunoscut râzând zgomotos, necontrolat. Eram plină de entuziasm, îmi plăceau necuvintele lui, mă amuzau şi mă făceau să mă simt importantă. Şi să mă preschimb într-o nebună ce rar ieşea la suprafaţă.

- Cole?spuse încet, ridicând o sprânceană.

Neştiind dacă îmi rostise numele pentru a afla dacă era cel corect sau pentru a-mi da de înţeles c-avea să-mi spună ceva, am clătinat îndoielnică din cap.

- Bine, zâmbi larg şi se apropie de mine.”

„Ce se presupuneau a fi dungile alea negre? Nişte litere poate, dar foarte ciudat poziţionate. Deîndată ce începu să mişte creionul pe foaie, îmi păru că desenele de pe mâna sa albă precum creta începeau să prindă sens. M-am încruntat, încercând să desluşesc mesajul.

Bolborosi ceva imperceptibil, după care continuă dă deseneze. Bine. Scriiturile alea bizare mă făceau să simt că nu-l văzusem numai o dată, de două ori, de trei ori.... Îl făceau să pară o fantomă care mă bântuise şi mă făcuse să-i conştientizez prezenţa numai pe jumătate.

Inevitabil, m-am crispat. Mă mânca limba să-l întreb pur şi simplu ce însemnau toate alea, dacă el mă văzuse fără ca eu să-mi dau seama şi de câte ori...”

„ Heroglifele deveniră forme normale, negre şi îngroşate. Pe fiecare deget şedea câte-o literă puternică, păstrând o corespondenţă intrigantă cu arătania ce-o avea tatuată mai sus, spre încheietură. Ca ce chestie alesese D R O P? Îi plăceau bomboanele sau era de-ăla cu înălţimile, de-i plăcea să vadă chestii – sau fiinţe – căzând?

- Hmm... am zâmbit, întorcându-i mâna ca pe-o ofrandă.”

„Oftând liniştită, m-am oprit şi am admirat peisajul unic. În depărtare, munţii se desenau goi de plinătatea lor caracteristică, părând nişte entităţi fumurii pe coapsele unui cer albastru-înfrigurat. Coborând privirea, cadrul feeric se golea de frumuseţe. De-acolo pornind nu vedeai decât clădirea pustiită, clinica doctorilor Moss, locul acela groaznic în care se petrecuseră lucruri inuman de crude.

Automat, l-am privit pe cel de lângă mine. Ochii săi sclipeau ca nişte flăcări agonizante, şi nu ştiam dacă era pe punctul de-a vărsa lacrimi sau de-a porni un acces de furie. Înghiţi zgomotos în sec, lucru care îi trădă emoţiile adânci.”

„ Deîndată ce i-am auzit semnalul, am aprins întreg mănunchiul de beţişoare, privindu-l fascinată cum arde... Mai apoi, întregul platou al clădirii, iedera uscată ce se-ntindea pe pereţi, rama ferestrelor învechite... Impunătoarea clinică mirosea a ars, a neviaţa ce o bântuise atâta timp.

Flăcările creşteau flâmânde, necruţând nicio bucată de temelie. Simţeam emoţii nefireşti, o sete a cunoaşterii şi a unor noi senzaţii. Aveam impresia că punctasem un nou început, dar nu ştiam cum, ce, de ce, când...”

„ I-am aruncat o privire tulbure, simţindu-mi eurile dure cum se revoltă. Omul ăla intrase în viaţa mea mai bine decât propria-mi familie. Era un infractor desăvârşit, un hoţ al intimităţii şi al spiritualităţii proprii. Mă descoperise pe de-a întregul... Îmi citise poeziile, îmi privise desenele, mă chiar privise desenând. Am înghiţit în sec, strigându-mi puterile.

- Am spus că niciodată nu mi-a plăcut să aştern litere... Dar întotdeauna am adorat să le citesc pe cele aşternute de alţii, zâmbi ştrengăreşte şi-mi luă hârtiuţa din mână. Eşti bună, să ştii. Nu ştiu dacă cea mai bună, dar cu siguranţă unică, îmi declară simplu şi, spre marea mea surprindere, împături foiţa şi o ascunse într-unul din buzunarele de la piept.

- Care e numele tău real?am reuşit să-mi dezlipesc buzele, încă holbându-mă.

- Allec. Dar nu-mi vei spune aşa. Nu vei folosi ceva uzat de toată lumea. Vei folosi ceva diferit, tocmai pentru că tu eşti diferită.”

„ Muşchii braţelor i se contractară brusc, împingând în netezimea pielii forme de vene şerpuind şi vibrând a prospeţime. Tricoul său gri se adună încăpăţânat pe spinarea arcuită, dezvelindu-i umerii duri. Când reuşi să scoată grilajul dintre bucăţile de fier, ansamblul de muşchi prinse a se linişti, revenind la forma iniţială. Îşi trase tricoul într-un tic nervos, şifonându-l , şi imediat ce îşi roti capul de câteva ori, mă izbi întunecimea unui desen alambicat, puternic răsucit pe albul gâtului său. De sub acelaşi tricou gri, părea să pornească un tatuaj complicat sub formă de spirale, căţărându-i-se până la nivelul părului ciufulit. Aşadar, nu numai braţele sale erau pure hărţi de tatuaje, ci şi spatele...

Am clipit des, trezindu-mi simţurile la realitate. Era imposibil cum orice desen de pe omul ăla părea să devină o ilustraţie, un artificiu în mişcare ce-ţi intra pe sub piele, drogându-te.

- Poţi trece acum, îmi spuse privindu-mă sceptic printr-o sprânceană ridicată.

- Mi-e frică...am recunoscut şi i-am aruncat o privire sperioasă, rugându-l să nu-mi facă asta.

Îşi dădu ochii peste cap, apoi râse ştrengăreşte.

- Vino, moleculă. N-o să păţeşti nimic, făcu serios şi mă prinse de mână.

I-am privit degetele albe cum se agaţă de ale mele şi, involuntar, m-am încruntat. Ultima oară când făcuse asta îmi activase o sumedenie de bănuieli şi senzaţii tulburătoare. Parcă era o peliculă gazoasă ce te ameţea şi te lăsa cu mintea vraişte.”

„ - Crezi că puteam să-l privesc cum merge după tine şi eventual....

- Daaa, puteai!i-am retezat-o din start, uitându-mă urât spre el. Nu-mi făcea nimic. În cel mai rău caz aveam o dicuţie aprinsă şi gata.

- A, da? Şi-atunci de ce fugeai de el?

- Pentru că...am şoptit încet, continuând să-mi clatin picioarele în aer... Pentru că nu mai aveam încredere în el.

- Eşti copil, râse.

- Ştiu. Ştiu că-s copil, ştiu şi să nu-mi place să recunosc anumite lucruri, dacă spre asta baţi, Einstein. Pur şi simplu n-am de gând să te las aşa, cu una cu două, să scapi fără să-mi răspunzi la întrebări.”

„Pielea albă zăcea presată sub desene atât de pline, atât de vii, încât îmi dădeau greoaia impresie că năşteau umbre, aburi întunecaţi cu voci ridicate şi priviri scânteietoare, de demoni şi îngeri. Am înghiţit în sec, făcând un pas ameţit înainte.

Acela era, în definitiv, Allec. Allec cel complet. Presupun că aia aşteptasem; să-i văd întreaga operă de artă ce-i acoperea corpul. Numai aşa eram în stare să afirm că-l cunoscusem în sfârşit pe misteriosul Allec... Drop... Fantoma... Nenorocitul.

Ambii omoplaţi trepidau încordaţi şi constrânşi, umflând viaţa în fantomele negre ce le-aveau schiţate. De-o parte şi de alta a şirei spinării, se montau perfecte dou ferestre cu vitralii, frumos întrepătrunse, susţinute de tulpini spinoase, ca nişte organe astrale din carnea cerului. Mă dau înapoi cu un pas, doi, apoi iar înaintez... tot aşa, până ce ochiul meu bleg reuşeşte să compună tabloul semantic de-a piele a piele, opera de artă fascinantă. Văd înţelesul tatuajului, văd ceva care-mi opreşte inima. E ca atunci când te naşti; ca atunci când deschizi ochii pentru prima oară şi te sperii de lumina orbitoare. Nu ştii că există lumină, nu ştii că acel praf scânteietor e de fapt lumină. Aşa mă speriam eu de întunericul trupului său căptuşit de picturi; întunericul său era lumină. O luptă între bine şi rău.

Demonul din stânga părea un perete de safir întunecat, un fundal macabru pe care cotul fabulosului androgin grecesc se găsea să lumineze spectral. Între ei, şirea spinării nu părea decât o poartă închisă, privită din „profil” în linia ei perfect subţiată. Semăna a tornadă, a vârtej marin ce-ţi fură capul de pe umeri şi-ţi stârpeşte conştiinţa, lăsându-te mut doar cu o fascinaţie infinită.

- La dracu.... bolborosi din senin.”

„ Râzând cu frică, m-am aşezat înapoi lângă el şi am continuat să privesc flacăra lumânării topindu-şi bazele cleioase. Mi-am înfipt dinţii-n buza de jos şi, muşcând cu putere, am întins mâna deasupra lumânării, lăsându-i flacăra virgină să-mi simtă gustul cărnii, apoi să-mi bea din sânge şi se se cutremure. Usturimea începu să se întindă până spre cot, înverşunată.

- Arş!am făcut râzând cu nervozitate, după care am privit cu admiraţie pielea arsă de pe braţ – un rotocol roşiatic, răscolit de-o flacără subţire.

- Ai înnebunit?se îngrozi el, holbându-se la aşa-zisa mea rană.

- Probabil....

- Cole, termină, se supără şi-mi luă lumânarea din mână.

M-am abţinut de la râs, am scăldat în priviri mulţumite rotocolul arsurii şi-apoi i-am vorbit mândră.

- Ăsta vrea să fie un jurământ. Să jurăm că vom face tot posibilul ca situaţia cu sinele nostru să devină una clară şi luminată. O provocare, am ridicat din sprâncene.

Privirea sa continua să mă certe, fruntea îi stătea adunată. Încet-încet, nebunia situaţiei îi plezni peste faţă, iar solemnitatea sa aparentă crăpă într-o furtună de râsete.

Luă lumânarea de pe podea şi lăsă flacăra să-i intre pe sub piele.”

„Cu mintea vraişte şi cu inima trepidându-mi în piept, ca şi când avea să se topească, i-am mângâiat obrazul fără frică, fericită că reuşisem să mai trezesc acolo un zâmbet ştrengăresc şi dulce. Râse ameţit şi-mi ridică bărbia către chipul său. Îşi dezlipi buzele unele de altele cu atenţie, mă îmbătă cu respiraţia caldă şi mă lăsă să-i şoptesc:

- A fost o zi specială pentru că ai fost tu acolo, mai special ca orice.

Mă privi arzător în ochi, mă nimici de dorinţă. Simţurile mele cerşeau o recompensă, nişte vorbe date la schimb, care să mă mângâie mai bine ca orice fericire întâlnită de mine până atunci.

- Habar n-ai cât de „special” sunt, râse amar şi, spre uşurarea mea, în câteva clipite reveni la expresia bulversată de gânduri şi simţiri adânci.

Apucă lent vârful buzei mele inferioare, sorbind-o atent şi arzător de fin. Îmi prinse obrajii, mă îndepărtă puţin şi-mi şopti necuvinte grele prin priviri. Parcă indignat, îşi apăsă buzele arzătoare peste ale mele, presându-le încet şi înnebunitor. M-am lipit întru totul de el, apăsându-i gura caldă şi vicleană, cuprinzându-i gâtul cu o îmbrăţişare de om sărac ce râvneşte la drepturile nelimitate ale bogatului. Îmi susţinu talia cu un braţ, iar cu celălalt continuă aceleaşi mângâieri fine. Mişcă pielea buzelor noastre, ca într-un tandem de neseparat, impingându-le spre a săvârşi un joc atât de copleşitor şi înşelător, încât mintea mea ajungea să se predea rănită, să cadă şi să strige cu ciudă că altceva, mult mai puternic, din mine, o învinsese.”

„ Lumea mea devenise mică; reuşisem să fac abstracţie de părinţi şi bunici şi să-mi focalizez atenţia pe ceea ce mi se părea important în momentul ăla. Lumea mea devenisă formată din Cole, Allec şi Melanie, fiecare cu o situaţie diferită şi, totodată, cu acelaşi centru de desfăşurare.”

The rest is still unwritten (33)

Alexya 1

Read More

Tocmai am primit o veste bună! Este vorba de apariția unei cărți pe care o așteptam cu nerăbdare, pentru că mi-a făcut mare plăcere să citesc primul volum al seriei. Despre ce roman este vorba?

”Supranatural” (Paranormal #2) de Kiersten White

VAMPIRI

Am crezut că ştiu cum să te protejez.

VÂRCOLACI

Am crezut că ştiu cărui loc aparţin.

SILFI

Dar lumea se transformă, iar lucrurile se schimbă.

METAMORFI

Iar adevărul este că, de fapt, n-am ştiut nimic.

O LUME DE PARANORMALI

Evie ajunge să trăiască viaţa normală pe care şi-a dorit-o, dar descoperă uluită că este oarecum… plictisitoare. Tocmai când începe să ducă dorul zilelor petrecute la Agenţia Internaţională de Securitate pentru Paranormali, i se oferă şansa să lucreze din nou pentru aceasta. Însă misiunile dezastruoase la care participă se ţin lanţ,aşa că Evie se întreabă dacă a făcut o alegere bună. Când fostul ei iubit silf, Reth, îi face dezvăluiri devastatoare privind trecutul ei, ea îşi dă seama că cele două Curţi ale silfilor pregătesc o luptă care ar provoca haos în lumea paranormală. Miza? Însăşi Evie! S-a zis cu normalitatea…

Un deliciu pentru cei cărora le plac poveştile de dragoste combinate cu aventurile supranaturale. – KIRKUS REVIEWS

O lectură savuroasă, o călătorie plină de neprevăzut! – KIRSTEN MILLER

Numar pagini: 352

Preț: 39.90 RON

Disponibil în 23.11.2012

 Kiersten White

s-a născut în 1984 în Utah, dar în prezent locuieşte cu soţul şi cei doi copii ai lor în San Diego, California, pe malul oceanului. Viaţa ei perfect normală a făcut-o să se simtă atrasă de toate lucrurile paranormale, inclusiv — dar nu doar de — silfi şi zâne, vampiri şi cultura pop. A început să scrie după naşterea primului ei copil, şi aşa a devenit o scriitoare full-time.

În afară de trilogia Paranormal, a mai publicat o serie de povestiri pentru adolescenţi, pline de aventuri şi romance, şi Visitor’s Guide to Mystic Falls, o carte de eseuri despre unul dintre cele mai populare seriale TV, Jurnalele Vampirilor.

Vizitaţi-o online şi citiţi-i blogul la adresa www.kierstenwhite.com.

SURSA

”Supranatural” (Paranormal #2) de Kiersten White în curând la CorinTeens!

Krisz 4

Read More

Au apărut două trailere ale unor cărți extrem de interesante și cunoscute. Primul este trailerul ultimului volum al seriei ”Îngerul Nopții” de Becca Fitzapatrick, ”Finale” și știți deja cât suntem de leșinate ambele după Patch, și cât iubim seria. Trailerul ni se pare șocant, nu înțelegem mai nimic, și ardem de nerăbdare să citim cartea. 

Iar al doilea este trailerul ultimului volum al seriei ”Legăminte” de Ally Condie:

Ce părere aveți de ele?

Book Trailer (26)

Krisz 3

Read More

 Dacă am uitat pe cineva, vă rog mult să îmi lăsați un comentariu aici să îmi spuneți, și fac un Later Edit la această postare și vă trec continuările.

Capitolele 11-12 din ”In The Name Of Love” scris de Lexy AICI și AICI 

Capitolul 11 din ”Hello, Neighbor!” scris de Lexy AICI 

Epilogul la ”Changed forever” scris de Alexutza AICI 

Capitolul 1 din ”Arranged marrige to Ian Somerhalder” scris de Alexutza AICI 

Capitolele 12-17 din ”My magic life” scris de Emysweetgirl AICI, AICI, AICI , AICI, AICI și AICI 

Prologul și capitolul 1 din ”Surviving in the world of vampires” tradus de Emysweetgirl AICI și AICI

Capitolul 15 din ”Bitter-sweet feeling„ scris de LoStInDr3aMs AICI 

Capitolele 27-29 din ”Jurnalul unei adolescente” scris de Emma AICI și AICI 

Capitolele 24-25 din ”Povestirile unui fermecator hot de camionete” tradus de Dienutza AICI și AICI

Continuările voastre :)

Krisz 2

Read More

Nu puteam să mă bucur doar eu de aceste citate minunate. Pur și simplu nu puteam. Așa că am decis să vă traduc câteva din cele mai frumoase citate din ”The Perks of Being a Wallflower”. Cartea e plină de ele, așa că mi-a fost greu să aleg. Sper să vă placă să vă dea de gândit, și să fie ok cât de cât traducerea. 

”Acceptăm dragostea pe care credem că o merităm.”

”Am nevoie doar să ştiu că cineva acolo ascultă şi înţelege.. Am nevoie să ştiu că astfel de persoane există.”

“Lucrurile se schimbă. Şi prietenii pleacă, te părăsesc. Şi viaţa nu se opreşte în loc pentru nimeni.“

”Şi toate cărţile pe care le-ai citit au fost citite şi de alţi oameni. Şi toate cântecele pe care le-ai iubit au fost auzite şi de alţi oameni. Şi acea  fată care ţi se pare drăguţă li se pare drăguţă şi altora. Şi dacă te-ai gândi la aceste fapte când eşti fericit, te-ai simţi minunat pentru că descrii  unitatea .“

“Mi-aş da viaţa pentru tine. Dar nu voi trăi în locul tău.”

“Deci presupun că suntem cine suntem dintr-o mulţime de motive. Şi poate că nu vom şti niciodată o mare parte din ele. Dar chiar dacă nu avem puterea de a alege de unde venim, încă putem alege încotro ne îndreptăm. Încă putem face diverse lucruri. Şi putem să ne simţim în regulă referitor la ele.”

”Nu ştiu dacă te-ai simţit vreodată astfel. Că îţi doreai să dormi sute de ani. Sau pur şi simplu, să nu exişti. Sau doar să nu conştientizezi că exişti. Sau ceva de genul. Cred că să vrei asta e foarte morbid, dar e ceea ce îmi doresc când ajung aşa. De aceea încerc să nu gândesc. Îmi doresc doar ca totul în vâltoarea asta să se oprească.“

”Doar spune-mi cum să încetez a vedea totul. Viețile lor, tot timpul. Cum poți opri să le vezi? Este așa multă durere și nu știu ce să fac să nu o mai observ. Nu, nu e vorba de mine, ci de ei. Sunt toți. Și nu se oprește niciodată. Înțelegi?”

”Vroiam să râd. Sau poate să mă enervez. Sau poate să ridic din umeri la cât de ciudaţi erau toţi, în special eu. Cred că ideea e că fiecare persoană are de trăit o viaţă a lui sau a ei şi apoi să facă alegerea de a o împărţi cu alţi oameni. Nu poţi sta acolo şi să pui vieţile tuturor mai presus de a ta şi să consideri că asta e dragoste. Pur şi simplu nu poţi, n-ai voie. Trebuie să faci tu singur anumite lucruri. Am de gând să fac ceea ce vreau. Am de gând să fiu cine sunt cu adevarat. Şi o să îmi dau seama ce înseamnă asta. Sau am putea doar să stăm, să ne întrebăm şi să ne simţim prost pentru fiecare dintre noi şi să dăm vina pe o mulţime de oameni pentru ceea ce au făcut sau nu, sau pentru ceea ce nu au ştiut. Nu ştiu. Cred că întotdeauna ar putea exista cineva pe care să învinuim. E doar diferit. Poate că e bine să vedem lucrurile în perspectivă, dar uneori, cred că singura perspectivă este să fii într-adevăr acolo. Pentru că e în regulă să simţi anumite lucruri. Am fost cu adevărat acolo. Și asta a fost de ajuns pentru a mă face sa mă simt infinit. Mă simt infinit. "

”Câteodată este mult mai ușor să nu știi unele lucruri.”

 ”E simplul fapt că nu vreau să fiu doar pasiunea cuiva. Dacă cineva mă place, vreau să mă placă pe mine, ce reprezint eu cu adevărat, nu cine cred ei că sunt. Şi nu vreau să ţină asta în ei. Vreau să îmi arate, ca să pot simţi şi eu.”

”Vreau doar să ştii că eşti foarte special..şi singurul motiv pentru care îţi spun asta e pentru că nu ştiu dacă altcineva a făcut-o vreodată.

”Nici măcar nu-mi amintesc anotimpul. Îmi amintesc doar cum mergeam între ei şi simţeam, pentru prima dată, că aparţin undeva. ”

”- Care e cartea ta preferată?

  - Ultima pe care am citit-o.”

”Cândva, acest moment nu va fi decât o altă poveste.”

”Există fotografia asta..care e..frumoasă. Ar fi imposibil să descriu cât de frumoasă este, dar voi încerca. Dacă asculţi piesa ”Asleep”, şi meditezi la acele zile drăguţe cu vreme bună, care te fac să îţi aminteşti anumite lucruri, şi te gândeşti la cei mai frumoşi ochi pe care i-ai văzut vreodată, şi plângi şi acea persoană te sprijină, atunci cred că vei vedea această fotografie.“

”Chestiunea e că, unele fete chiar cred că pot schimba băieţii. Şi ce e amuzant…chiar dacă reuşesc să îi schimbe, după ajung să se plictisească. Nu mai au nicio provocare rămasă. Fetelor trebuie doar să le acorzi un timp pentru a se gândi la o nouă modalitate de a acţiona, asta e tot. Unele dintre ele îşi vor da seama imediat. Altele mai târziu. Unele niciodată. Nu mi-aş face griji prea mari în legătură cu asta. ”

”Am închis ochii pentru că nu vroiam să am cunoștință de nimic altceva decât de îmbrățișarea ei.”

”...oamenii care tot timpul încearcă să controleze situaţiile se tem că dacă nu fac asta, nimic nu va ieşi aşa cum îşi doresc ei.”

”Am fost foarte recunoscător că am putut auzi asta din nou. Pentru că, presupun că toţi uităm câteodată. Şi cred că fiecare e special în felul lui. Chiar cred asta.”

”Mă uitam la fotografii şi am început să mă gândesc că a fost un timp când acestea nu reprezentau doar amintiri.”

”Dacă îţi pasă de cineva, ar trebui să-ţi doreşti să fie fericit. Chiar dacă vei ajunge să fii lăsat pe dinafară.”

”Știu că toate astea vor fi doar povești într-o zi. Și fotografiile noastre vor deveni poze vechi. Vom fi mama sau tatăl cuiva. Dar acum, aceste momente nu sunt amintiri. Acum se întâmplă, sunt aici și o privesc. Și e atât de frumoasă. (...) Acesta e un moment în care îți dai seama că asta nu e o poveste tristă. Ești viu, și te ridici în picioare și vezi luminile de pe clădiri și toate te fac să te gândești. Și asculți acel cântec și ești în mașină cu oamenii pe care îi iubești cel mai mult pe lume. Și în acest moment, îți jur, noi suntem infiniți.” 

”Deci, asta este viața mea. Și vreau ca tu să știi că sunt și fericit și trist în același timp, și că încă încerc să-mi dau seama cum e posibil asta.”

AICI găsiți citatele în engleză. Eu le ador sper să vă placă, și să trezească ceva în voi :). Un sfârșit de săptămână minunat!

The magic of words (64) - Really special ones!

Krisz 4

Read More

În cele ce urmează, vă voi vorbi despre două cărți care nu par să aibă nimic în comun, la prima vedere, însă nu e așa. Ce le unește pe ele? Tema vieții, sau cum decidem să o trăim.. Faptul că ambele sunt compuse din niște scrisori pe care personajul principal le adresează cuiva..Și că ambele romane au fost ecranizate :). Ca să nu mai spun și că sunt adevărate capodopere ale literaturii. 

 “The Perks of Being a Wallflower” de Stephen Chbosky

Statul pe marginea scenei vieții.. îți oferă o perspectivă unică. Dar vine un moment în care trebuie să vezi cum e să fii pe ”ringul de dans”.

Acest roman despre dilema pasivității versus a pasiunii, care te va bântui, uimitorul debut a unei noi voci provocatoare în ficțiunea contemporană: ”The Perks of Being a Wallflower”.

Aceasta este povestea despre cum e să crești în timpul liceului. Mai intime decât un jurnal, scrisorile lui Charlie sunt neobișnuite și unice, amuzante și devastatoare. Poate nu știm unde locuiește el. Poate nu vom ști cui îi scrie. Tot ce știm e lumea pe care o împărtășește cu noi. Prins între a încerca să își trăiască viața și să fugă în același timp de ea, este pus pe un drum ciudat, printr-un teritoriu fără o hartă.

Lumea primelor întâlniri și a primelor casete mixate, a dramelor de familie și a noilor prieteni. Lumea sexului, a drogurilor, a show-lui The Rocky Horror Picture, când tot ce avea nevoie cineva era de acel cântec perfect în acea călătorie perfectă care să te facă să te simți infinit.

Prin intermediul lui Charlie, Stephen Chbosky a creat o poveste extrem de profundă, un roman puternic care îți va întoarce spiritul înapoi în acel sălbatic și sfâșietor roller coaster al zilelor cunoscute ca ”cele în care te-ai maturizat”. 

În mintea mea, ciudată, poate veți spune, există multe sertare dedicate cărților. Este sertarul dedicat cărților care m-au surprins cu acțiunea lor difersificată, cel al romanelor care m-au atras prins stilul de a scrie al autoarei, sau datorită tipologiei personajelor, a poveștilor inedite, etc.etc.etc. și mai ales, cel mai important pentru mine, sertarul în care se află tot ce am învățat eu din fiecare carte, și în care se găsesc și reprezentante de seamă, anume cărți speciale care pot spune că m-au marcat într-un fel sau celălalt. Ce au ele în plus față de restul? Nu știu, poate unele sunt chiar mai simple ca fir narativ decât multe, dar pline de încărcătură emoțională. Acele cărți s-au strecurat din raftul care le găzduiește, lăsând acolo doar idei menite să mă facă să meditez, iar ele s-au cuibărit ușor, s-au ascuns într-un colț al inimii mele, de unde nu cred că vor mai pleca vreodată.

Unul dintre aceste romane este ”The Perks of Being a Wallflower”. Sunt convinsă că nu voi putea transmite toate sentimentele pe care rândurile acestei cărți mi le-au cauzat. Sunt tratate atâtea subiecte, avem atâtea de reținut, de învățat, și da, pare imposibil de crezut că o carte subțirică de 213 pagini poate acumula atâtea lecții prețioase, dar nu vă mint. E ca o cutie mică, căreia poate nu vă vine să îi dați importanță, dar care atunci când o deschideți vă ia ochii cu toată bogăția ei, și vă dați seama că e ascunsă o comoară într-un loc atât de înghesuit. 

Mă simt depășită de situație, și nici nu știu cu ce să încep. Cu ce să continui mai bine zis. Să vă spun oare că avem parte de povestea unui tânăr introvertit, special, care trăiește în lumea lui, dar care vă va șoca cu bunătatea și capacitatea de înțelegere de care dă dovadă? Care mereu îi pune pe cei din jur mai presus de el, deoarece sufletul lui curat are o capacitate imensă de iubire și frumusețe? Charlie e cu siguranță un personaj inedit, pe care nu cred că îl voi mai întâlni vreodată. Încearcă să depășească suferința cauzată de sinuciderea celui mai bun, și singurului lui prieten, de altfel, dar și moartea mătușii lui, una dintre persoanele care i-a acordat atenția și iubirea de care avea nevoie, începând cu speranță în suflet prima zi de liceu. O nouă viață îl așteaptă, una, speră el, care să îi aducă mai multe bucurii și mai puține dezamăgiri.
Profesorul lui de engleză e primul care îi întinde mâna unei prietenii, vede potențial în el, și îi trezește dragostea pentru lectură. Datorită lui, Charlie va descoperi romane minunate, la care va medita intens, și o lume deosebită.
Lucrurile se schimbă și când în sfârșit două persoane inedite, Patrick și Sam, îl acceptă în grupul lor, și își propun să îl învețe pe Charlie ce e distracția, și cum să trăiască cu adevărat. Intră într-o lume a prieteniei strânse, a momentelor demne de amintit, a primilor fiori de iubire, dar și în cea a petrecerilor, a drogurilor, sexului, a violenței, iar pe unele dintre ele le descoperă pentru prima dată. Cu toate acestea, el nu e capabil să se exteriorizeze, ci continuă să țină totul în el, să afle lucruri și să nu le spună mai departe, să fie umărul de sprijin pentru toți cei din jurul lui, să își pună viața mereu pe planul doi, iar a celorlalți mai presus de a lui.
E un fin observator, persoana de bază care mereu e acolo pentru cei apropiați, dar care de multe ori nu are parte de același tratament de la ei, și nici de aceeași iubire pe care le-o oferă necondiționat. În scrisorile pe care le adresează cititorului, pentru că eu m-am simțit ca fiind acel prieten căruia i se confesează, cuvintele lui calde, sincere, m-au emoționat adesea, m-au făcut să mă atașez de el, m-au amuzat sau sensibilizat. Uneori am simțit o apăsare asupra inimii, citind acele fraze profunde, dureroase, aflându-i depresiile și nesiguranțele. Durerea celor din jurul lui, problemele lor, toate le percepe ca și cum ar fi ale lui, și mereu uită de el, și se dedică complet prietenilor sau familiei, în loc să aleagă să își trăiască viața.
O să vă spun o mică parte din ce învățături mi-a insuflat acest roman, sau mi le-a reamintit.

”Standing on the fringes of life... offers a unique perspective. But there comes a time to see what it looks like from the dance floor.”

Cred că cea mai valoroasă lecție posibilă. Aceea de a ne lua viața în mâini, de a avea curajul să trăim cu adevărat. Pierzi sau câștigi, nu poți simți gustul victoriei sau a înfrângerii cu adevărat dacă ai fost doar un spectator, și nu ai participat în joc.  Vei avea parte, desigur, de lacrimi sau de râsete. De împliniri sau dezamăgiri, de bucurii sau tristețe. Poate vei greși de multe ori, dar nu vei ști ce înseamnă să trăiești cu adevărat până nu vei experimenta toate acestea. Să preferi să fii doar un observator, să analizezi acțiunile celor din jur, așteptând să ai parte de o fărâmă din fericirea sau din întâmplările lor, e greșit.
Peste ani, nu vei avea nicio poveste extraordinară să povestești, nu îți vei aminti momente speciale, dacă nu ai avut parte de ele. Și dacă se va întâmpla așa, nu e nimeni vinovat de asta, ci tu însuți. Tu nu ai avut inițiativa de a-ți schimba prezentul, iar acum a ajuns doar un trecut nesatisfăcător și sec.. poate chiar dureros.

”Things change. And friends leave. And life doesn’t stop for anybody.”

E complet eronat să pui viața și problemele celor dragi mai presus de ale tale, oricât de bun și frumos ar fi sufletul tău. E bine să fii umărul de sprijin al lor, dar fără să te neglijezi pe tine. Nu vreau să credeți că prietenia, iubirea pentru cei din jur nu e importantă, dar nu e bine să o oferi celoralți, dacă tu nu te iubești pe tine. Cum am mai spus, e inevitabil să ai parte de deziluzii, de oameni care să te rănească, sau care să te dezamăgească, când tu le-ai acordat mereu tot ce ai avut mai bun. Și eu m-am ars de multe ori, am avut prea multă încredere, am dat într-o relație, fie ea de prietenie doar, mai mult decât am primit. Iar asta nu e ok. Trebuie să fim și puțin egoiști, pentru că și cei din jurul tău, se gândesc prima dată la ei, să le fie lor bine, și mai apoi la tine.
În plus, nu ai niciodată siguranța că vei avea parte mereu de ce ai acum. De oamenii dragi din jur, de prieteni care vor rămâne mereu în viața ta. Timpul trece, lucrurile se schimbă, iar Pământul nu se va opri din învârtitul în jurul axei doar pentru că tu ai parte de o suferință. Viața merge mai departe indiferent de greutățile ei.

“We accept the love we think we deserve.”

Data viitoare când mai vedeți o prietenă zguduită de lacrimi, dezamăgită pentru a mia oară de relațiile și cei cărora le-a acordat încrederea și inima ei, vă rog, nu o mai compătimiți. Fiecare e stăpân pe destinul lui, și tot ce ni se întâmplă e în mare consecința faptelor, și mai ales, a alegerilor noastre.
Știm și singuri să ne apreciem la justa noastră valoare, și acceptăm în viața noastră o persoană, atunci când considerăm că ea ne merită. De aceea vedeți femei copleșite de iubire și de atenție, sau altele copleșite de palme. Dacă tu nu te respecți pe tine, și nu știi să pui piciorul în prag când ceva nu merge bine, cum poți avea pretenția de la cei din jur să o facă?
Poate cel mai frumos citat pe care l-am găsit vreodată într-o carte, și extrem de adevărat. Plin de profunzime, și asupra căruia aș putea abera și până mâine, dacă nu mi-aș fi depășit deja de mult limita impusă acestei recenzii.

Concluzie: Cele de sus nu sunt nici 10% din lecțiile pe care le veți absoarbe ca un burete din ”The perks of being a wallflower”, dacă îl citiți cu atenție, și dispuși să îi înțelegeți povestea. Poate unora nici nu o să vă placă, veți considera depășite anumite subiecte tratate, cum ar fi homosexualitatea, drogurile, violența în cuplu, dar în 1999, când a fost scris romanul, cu siguranță a șocat oarecum. Nu e de mirare că a ajuns bestseller, merită cu adevărat.
Îmi pare rău că nu am citit această carte când eram în liceu, cu siguranță ar fi avut un ecou și mai puternic în mine, dar și așa a avut. ”The Perks of Being a Wallflower” este genul de roman, care citit la momentul potrivit, e capabil să schimbe vieți :).

Toamna aceasta a apărut și filmul ”The Perks of Being a Wallflower”, produs chiar de Stephen Chbosky (cât de frumos, nu? Să ai șansa să fii producătorul filmului realizat după propriul tău roman.). Actori cunoscuți ca Emma Watson, Logan Lerman, Nina Dobrev, și alții, au dat viață personajelor. Nu am văzut filmul încă, dar mi-a dat fiori trailer-ul. Mi-a dat senzația că e un film foarte bun, care se ridică aproape de nivelul cărții:

Dacă nu ați aflat, la noi este și o campanie de publicare a romanului la noi în țară, desfășurată de Laurentzyu. Click aici pentru a citi mai multe detalii despre ea. Deși aș mai avea multe de spus despre carte, o să mai zic doar atât:

A doua carte care una pe care am citit-o zilele acestea, și m-a întristat enorm. Și ea e plină de lucruri pe care trebuie să le reținem, și e o comoară la rândul ei. Nu m-am așteptat să fie așa, am rămas impresionată și mi-a dat multe de gândit.

“Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

Nu o să vă vorbesc despre ”Oscar și Tanti Roz”, sunt mult prea copleșită și tristă, deci nu mă simt capabilă să vă prezint frumusețea și emoția paginilor ei. Nu mă simt în stare oricum să vă fac să o înțelegeți, sau să vă conving cât de mult merită să o citiți și câte aveți de învățat din ea. Nu există destule frumoase care să vorbească despre acest roman. Trebuie să îl citiți voi, să îi descoperiți puterea și profunzimea. Nu vă va lua mai mult de o oră, e o cărticică doar, și deși e pare simplă, nu aveți idee cât de complexă e. 

Dacă personajul din ”The Perks of Being a Wallflower” fugea de viață, prefera să fie un observator, aici ni se arată cum se poate să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima, cum să ai parte de anumite experiențe ale vieții, chiar dacă nu mai ai timp, dar ai voință.

Cartea o găsiți AICI în format pdf, (click dreapta - save as) și sincer, trebuie neapărat să o citiți. Nu are decât 100 și ceva de pagini, o veți parcurge foarte repede. 

La noi a apărut și o piesă de teatră după această carte, iar în Franța s-a făcut și un film. Vă las însă trailerul în spaniolă, poate veți înțelege mai ușor ce spun actorii, decât în franceză:

Nu mai am nimic să vă spun, decât să vă trăiți cu adevărat viața, să vă bucurați de frumusețea ei, dar și de lecțiile din aceste cărți. Sper că v-am atras atenția asupra lor și o să le acordați o șansă.

Arta de a-ți trăi viața..sau cum să fugi de ea. (un fel de recenzii)

Krisz 3

Read More

Deși am primit-o ca o leapșă de la Oanaaa... , ni s-a părut super ideea și vom face din ea o rubrică... la care vom posta vinerea (doar acum facem o excepție). În ce va consta ea? Vă vom spune ce cărți citim, sau ce avem de gând să citim în week-endul ce urmează. 

Let's get it started, then!

Eu citesc... bine, nu mai am foarte multe pagini, din ”Legile Atracției” de Simone Elkeles, 

și sunt:

Iar eu, Alexya :)), citesc "Hex și Puterea Farmecelor" (Elita Întunecată #2) de Chloe Neill. Mi-a plăcut foarte mult primul volum și de abia așteptam să citesc următorul volum. Ce impresie mi-a lăsat? După ce o voi termina, voi face o recenzie și vă voi spune.

Friday Reads (1)

Krisz 2

Read More

De când a început iubitul nostru serial, The vampire diaries, nu am pus nicio postare cu el. Rușine să îmi fie! Totuși, nu vreau să dezvalui prea multe pentru cei care nu au vizionat încă episoadele, ci doar să vă ațâț și mai tare să o faceți cât mai repede.

Cât despre Damon, am doar atât să spun: Welcome back, love :>!

Quote Line - special

Alexya 5

Read More

Crissa scrie "Diamantul Albastru" și a scris one-shotul "Between Reality And Fiction".

Ramona scrie M1. Totodată, a postat volumul de poezii "Aripi de viață".

BibbyEllen scrie "Seara pe degete". De asemenea, a postat "Injection", volumul de poezii "Tigers", volumul de poezii "Soft Pillows", "Profaniadă" și "Dead men tell no tales".

Wattpad Zone (6)

Alexya 2

Read More

Ramona ne-a trimis 5 poezii frumoase și profunde pe care le-am citit cu plăcere.

1. "Imnul prințesei moarte"

"E greu sã urci de unul singur

Treptele ce se înmulţesc sub paşii tãi,

Când drumul e tot mai nesigur,

Sub nourii negri şi rãi."

2. "Înger de gheață"

"O zi cu fulgi de nea ce se zbãteau sã cadã,

Un prânz cu stropi de gheaţã presãratã,

Un trandafir ce-şi arde petalele în foc

Un chip ce freamãtã privind în loc."

3. "O secundă"

"Am o secundã drept cãlãuzã

Prin viaţã, sã-mi fie muzã,

Am un timp determinat

Lumea sã o strãbat."

4. "Patru anotimpuri"

"Plutind prin albul norilor pustii,

Peste aburi de ceaţã strãvezii,

Supravieţuiam într-o lume de gheaţã,

Fãrã flãcãri de iubire ori speranţã."

5. "Unui tată"

"Nu mi-ai purtat mâna în zbor

Ȋntr-un surâs triumfãtor,

Arãtându-mi calea de a fãuri

Litere şi cifre de-arginturi."

Când am văzut mail-ul și expeditorul lui, chiar a fost un șoc pentru mine, care s-a transformat într-un zâmbet ștrengăresc. Veronica s-a apucat de scris poezii :D. Mă bucur enorm de mult, iar poezia "Bedtime story" e superbă :).

"A fost bine…

Sa dansam pe carbuni incinsi.

Sa ne scaldam in lapte aburind

Trupurile noastre,

Tinere si fierbinti."

Poezii noi (13)

Alexya 2

Read More