luni, august 20, 2012

Cutia Pandorei.


Acum vreo săptămână jumătate am citit Legendele Olimpului - Zeii” de Alexandru Mitru. Mda, I know, cartea asta trebuia să o devorez pe la 12 ani, dar eram mult prea preocupată atunci să prind fluturi şi să visez la cai verzi pe pereţi, ca să am prea multe tendinţe educative. Anyway, am decis să o citesc, în afară de faptul că mi se pare interesantă, şi mă simţeam ignorantă pentru că zeii erau pentru mine toţi o apă şi un pământ, habar n-aveam care cum ce face,  şi pentru că am observat tendinţa unor scriitoare de a scrie cărţi fantasy cu zei, semi-zei, unele vor apărea şi la noi..şi nu aş vrea ca atunci când citesc acele romane să casc gura ca o retardată fără să pricep şi să ştiu de unde să îi iau pe fiecare. În plus, cultură generală, chiar şi administrată ca o doză târzie, cum e cazul de faţă, nu strică nimănui, nu?
Ce pot spune? Cartea e fascinantă, dar majoritatea zeilor m-au dezamăgit rău. Toţi sunt aşa invidioşi şi răi şi elimină orice competiţie care le-ar pune în umbră calităţile fără să clipească. Cel mai mult mi-a plăcut de Afrodita, de Apolo şi de Atena. Oricum, a fost o lectură super interesantă, şi am învăţat o mulţime de lucruri noi.
Am dat peste informaţii interesante, şi unul dintre ele se referă la „Cutia Pandorei”. Bineînţeles, ştiam că termenul atât de des folosit în zilele noastre, se referă la ceva rău, dar habar nu aveam sincer de unde a pornit şi cum. Desigur, cu un simplu click pe Google afli totul în ziua de astăzi, dar e o plăcere mult mai mare să descoperi dintr-o carte. Aşadar, pentru că mi s-a părut o informaţie captivantă, o să vă povestesc şi vouă (cei care nu ştiaţi deja) de la ce a pornit această zicală ..”Cutia Pandorei”.. şi legenda ei.
În mitologia greacă se spune că titanul Prometeu a creat din lut primii oameni, mai precis bărbaţi, şi i-a lăsat pe pământ să îşi ducă traiul. După o vreme, s-a dus la Zeus în cer şi l-a rugat să îl lase să ducă focul şi la ei, pentru că mureau de frig, dar bineînţeles că a fost refuzat, că na, cum să permită ca nişte neica nimeni ca oamenii să aibă parte de un ajutor şi un privilegiu aşa mare? Egoismul era în floare la zei să ştiţi. Dar pe Prometeu ăsta mic şi neînfricat l-a durut în cot de ce a zis Zeus, şi într-o noapte a furat focul şi l-a dus pe pământ.
Bineînţeles că Zeus s-a înfuriat teribil când a aflat, pentru că a fost sfidat, şi a început să pună la cale un plande răzbunare, că deh, ce să facă şi ei, zeii, dacă tot se plictiseau, decât să ticluiască răzbunări şi măceluri pentru oameni, sau cei mai slabi ca ei şi fără putere? Şi a pus atunci să fie creată Pandora, prima femeie, i-a dat o cutie, fără să îi spună ce conţine, şi a trimis-o pe pământ, ca un dar. Şi..ce s-a întâmplat acolo o să aflaţi din fragmentul următor din carte:
Bine, mă cam îndoiesc că Pandora avea
costumaţia asta gen "Viciile domnului
Grey" pe vremea aia..dar :))
„ - Iată, acesta este darul ce îl trimite, pe pământ, prin mâna mea, stăpânul, Zeus, a glăsuit frumoasa fată şi i-a dat lui Epimeteu cutia, încă zăvorâtă, ce-o adusese din Olimp.
Epimeteu a luat cutia şi-ncet i-a ridicat capacul. Credea că-s daruri preţioase. Când colo, din acea cutie s-au ridicat, zburând în cete, toate nenorocirile şi relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu. S-au răspândit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinţa, foamea şi setea, molimele negre, ba chiar şi moartea, hâda moarte. Toate cu-nfăţişări de spaimă, înaripate, însă mute, s-au răspândit care-ncotro, umplând pământul şi făcându-şi cuiburi în toate cele patru zări.
Văzând Epimetreu că ies atâtea rele din cutie, a şi trântit la loc capacul. Dar prea târziu se deşteptase. Năpastele se înălţaseră şi lumea le purta în cârcă. Mai rămăsese în cutie numai o arătare mică, firavă şi cu aripi slabe. Ea n-apucase să mai zboare şi purta numele Speranţa.
Asta a fost zestrea pe care Zeus o dăruise fetei ca s-o aducă pe pământ: rele, nenorociri şi boale. Numai speranţa cea firavă avea să fie lângă oameni, să le-ncolţească-n cugete, în ceasuri grele, în restrişti.”

Interesant, nu? Oricum, mie faza asta mi-a amintit mult de Calul Troian, sincer. De aici s-or fi inspirat, de la zei?
Şi tot de aici, de la legenda Pandorei s-a tras concluzia că femeia e cea care aduce şi face toate relele din lume 8-| Of course.
Sper că v-a plăcut scurta mea lecţie de mitologie. :))

15 comentarii:

  1. Imi amintesc de Prometeu, era capitolul meu preferat "Prometeu aduce oamenilor focul". Le-am citit cand eram mica si ma indoiesc ca am cuprins toate intelesurile, mi-ar placea sa mai recitesc.
    Sa citesti si "Eroii", e interesanta si aia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt extrem de familiară cu mitologia, dar tot mi-a plăcut să citesc aşa ceva.
    Legenda cu cutia Pandorei este una dintre preferatele mele.
    Ca zei, preferaţii mei sunt Artemis şi Atena. Şi poate şi Hades.
    De fapt, Calul troian a fost creat cu ajutorul zeilor. În războiul acela au intervenit şi zeii, fiecare făcând parte dintr-o tabără.
    Dacă nu mă înşel, Hera era de partea troianilor şi Atena de parte celorlalţi. Mai erau şi Apollo şi Afrodita, dar nu mai reţin care de ce parte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi s-a facut o pofta de zei! :-> Ma apuc de citit ce gasesc prin biblioteca!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am iubit mult cartea asta si regret si acum ca nu o am. Am imprumutat-o de la un coleg, chiar de la cel care avea sa fie prima mea iubire :))), si stiu ca am devorat primele 2 volume foarte repede, si...aveam vreo 9-10 ani, cred...
    mi-a placut enorm enorm enorm! e una din cartile pe care trebuie sa le citesti,macar pentru cultura generala.
    si pe mine m-a impresionat enorm povestea lui Prometeu cu focul, mai ales ca el a fost profund pedepsit. Chiar ma gandeam la vremea aia daca Prometeu ar fi existat cu adevarat, oare inca il mai ciugulea vulturul, din cauza ca a fost prea bun cu oamenii?
    Copil bleg, stiu! :))
    In orice caz, ma bucur ca ti-a placut si sper sa o cititi cat mai multi :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce dragut ca ai citit-o! Eu am citit-o cand eram mica si mi-a placut mult de tot! Si Eroii e interesanta, dar preferata mea a fost Zeii. Acum, de cand am citit seria Goddess Test si romanul Painted Blind parca mi s-a facut dor sa recitesc Legendele Olimpului, atat ca nu reusesc sa o strecor si pe ea prntre toate cartile necitite care asteapta la rand..

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit " Legentele Olimpului", si Zeii si Eroii cand eram mica. Ador cartile astea. Favorita mea a fost Zeii, dar si Eroii este destul de interesanta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ei bine, si eu cand eram mica am imprmutat de la biblioteca scolii aceasta carte, la indemnul invatatoarei, dar nu m-am atins de ea, din pacate.
    Mie mi-a placut sigur micuta lectie de mitologie, foarte tare faza cu Cutia Pandorei.
    Kisses!

    RăspundețiȘtergere
  8. Tin minte că eram extrem de fascinată de zei, din cauza serialelor gen "Hercule" sau " Xena" :))) de aici si pofta mea fata de mitologie. Cel mai si cel mai mult, mi-am adus aminte acum, m-a impresionat povestea aceea cu Zeus care se prefăcea că este un călător fără adăpost, şi mergea din sat în sat să vadă adevărata faţă a oamenilor...şi, dintr-un sat, doar doi bătrânei săraci şi bolnavi l-au primit şi şi-au împărţit " puţinul" cu el. Ţin minte că în dimineaţa următoare Zeusle-a spus cine este, iar pentru primirea pe care i-au făcuto, ştiu că le-a zis că le oferă tot ce vor, tinereţe fără bătrâneţe, palate, bogăţie, sănătate, multe...dar ei au cerut doar ca atunci când va fi ca unul dintre ei să moară, să moară împreună, ca celălalt să nu rămână singur. Iar Zeus, când le-a venit..."sorocul", i-a transformat în doi meri ( sau copaci nu mai ţin minte de care) ce au rădăcinile şi tulpinile una lângă alta ca şi cum ar sta îmbrăţisaţi. Povestea asta m-a impresionat mereu mereu mereu :) Am povestit-o unei persoane mult iubite din viaţa mea, iar asta a facut-o doar o altă amintire superbă. Vă recomand li eu cartea:) E incredibilă!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am citit legendele cand eram in a5a -.-'
    Mi-a trebuit la optionalul de istorie.

    RăspundețiȘtergere
  10. eu nu am resuit sa citesc si a doau carte ...dar nu e prea tarziu:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mda, cartile istorice nu sunt preferatele mele,dar...

    RăspundețiȘtergere
  12. alexxax, astea nu sunt carti istorice :)) sunt legende.

    RăspundețiȘtergere
  13. sunt legende super dragutze...chiar daca cartile nu sunt prea recente...totusi continutul ma duce cu gandul la fanatsy...un fanatsy super interesant:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Cartile sunt foarte frumoase. Merita citite :D Imi amintesc si acum cand ma pus tata sa le citesc. La inceput nu voiam , dar pe parcurs au inceput sa-mi placa :d

    RăspundețiȘtergere
  15. nu am avut ocazia sa citesc cartea,dar am habar cateva lucruri despre zei de la profa de romana si cea de literatura universala.Antichitatea e plina de povesti fascinante,metaforizate,inca actuale.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!