Book Lovers Challenge (7)

7.   În lumea cărei cărți ai dori să trăiești pentru o scurtă perioadă de timp și  de ce?

Nici nu ştiu de ce a trebuit să meditez la răspunsul acestei întrebări, când el era acolo, în faţa ochilor mei, în sufletul şi gândurile mele. În lumea cărei cărţi aş vrea să trăiesc, şi nu doar pentru o scurtă perioadă, ci şi una mai lungă? În cartea „Mândrie şi prejudecată” de Jane Austen  sau seria „Lux” de Anna Godbersen (diferenţa dintre cele două este locul unde se deşfăşoară acţiunea: în cazul primei în Anglia, iar a doua în Manhattan)

Oh, ce boring, veţi crede unii, aşa-i? „Adică în loc să aleagă şi ea să se lupte cu nişte creaturi supranaturale, sau să aibă parte de adrenalină, ea alege asta.”, poate aţi gândit câţiva dintre voi :)). Dar eu sunt foarte sigură pe alegerea mea, şi imediat veţi înţelege de ce.

Ador perioada anilor cuprinși în secolul XIX. Mi se pare fascinant parfumul acelei vremi, eleganța, eticheta, rafinamentul care o caracterizează. Visez de multe ori cu ochii deschiși cum ar fi să port acele rochii uimitoare, incredibil de frumoase, acele coafuri feminine și totodată complicate, să particip la baluri grandioase, în săli luxoase și luminoase. Îmi imaginez cum ar fi să trăiesc într-o lume în care respectul e ca o lege nescrisă, în care tinerele sunt toate decente și finuțe, și se îmbracă frumos (nu are rost să vă dau exemple acum de cum consideră unele că e bine să te îmbraci..sau să spun dezbraci?) ..băieții mai serioși și rezervați, nu așa îndrăzneți.. Subiectele principale de discuție ale tuturor oamenilor să fie despre cultură, cărți, teatru, nu despre cine și-a mai pus silicoane și care s-a mai ”combinat” cu care, sau ce piesă nouă a scos Justin Bieber (no offense) sau nu știu ce manelist..

Vreau ca băieţii să le spună fetelor: “Frumuseţea dumneavoastră e răvăşitoare.” nu “Ce fund mişto ai.”. Să le invite astfel la un eveniment: “Mi-ar face o deosebită onoare să mă însoţiţi diseară la..” nu “Hei gagica, nu vii cu mine la un bairam?”. Vreau să fie armonie şi frumuseţe în sală, să se danseze pe acele melodii atât de frumoase şi vesele, iar în acelaşi timp serioase, nu să se dea din şoduri laşciv pe ritmuri orientale. Oh, doamne, aţi văzut vreodată în filme acele dansuri englezeşti, pe care absolut toată lumea le cunoaşte, şi le dansează minunat, ca şi cum ar fi o coreografie perfectă?

Îmi doresc să am cunoştinţe cu care să stăm cu orele să ne pregătim coafuri superbe, complicate, pline de rafinament, nu să îmi ard părul de câteva ori cu placa, şi gata, iar râsul acelor tinere să fie rezervat şi timid, să nu mai aud vreodată la fete horcăituri à la Andreea Tonciu sau hohote stridente şi care să îi deranjeze pe cei din jur, care la unele “domnişoare” sunt ceva fireşti. Hai să atragem atenţia, indiferent cât de penibile suntem, aşa-i?

Visez să trăiesc într-o lume în care tinerele sunt emancipate şi educate, în care fiorii iubirii să le înfrumuseţeze momentele, şi fiecare clipă în care îl zăreşte pe alesul inimii ei să fie un eveniment important. Să viseze la momentul în care îl va revedea, şi atunci să aibă parte de discuţii inteligente, captivante, în care să îşi dorească cu ardoare chiar şi o scurtă atingere de mâini, pe care nu o va primi însă prea curând. Să fie rezervate, să îi ţină în şah pe domni, să le capteze interesul prin flirturi uşoare, nu să se agaţe de gâtul lor ca scaieţii din prima, cum vedem în zilele noastre. Băieţii să fie cu bun simţ, nişte cavaleri, să îşi imagineze sau să desluşească vag doar cum e trupul firav al celei de lângă ei, pe după acele rochii elegante, sau vaporoase, atât de atractive, nu să le vadă fiecare cută, fiecare colăcel, modelat de rochiile acelea mulate şi exagerat de scurte. Of, mi-ar plăcea ca domnişoarele să colecţioneze şi cărţi, nu doar oje şi rochiţe cât mai sclipicioase, în care arată ca un Tinkerbell porno. Domnii să îşi ţină iubitele pe palme, nu să le ia la palme dacă nu le convine ceva, să fie pentru ei ca un bibelou gingaş şi nepreţuit de care să aibă grijă, pe care să le protejeze şi alinte.

Oh, cât aş vrea să nu am altceva de făcut decât să ascult muzică clasică, acele acorduri dumnezeieşti, să învăţ să cânt la pian, să pictez, să iau lecţii doar de limbi străine şi bune maniere, să citesc, să citesc.. să scriu propriile mele romane. Vreau să cunosc domnişoare pasionate de literatură, de frumos, şi domni care sunt adevăraţi gentilomi, cum e domnul Darcy. Vreau să primesc scrisori de dragoste, nu sms-uri. Vreau să îmi fie pictat portretul. Să visez, să respir aerul acelor vremuri minunate. Ştiu că nici atunci nu era totul perfect, exista şi atunci invidie, trădare, unii puneau beţe în roate altora, dar nu îmi pasă. 
Pot să găsesc şi încă alte zeci de motive pentru care îmi doresc să trăiesc în lumea acestor cărţi, şi, da, poate cel mai mare dintre ele e garderoba doamnelor, şi rochiile acelea de vis. 

Parcă meditez la nemurirea sufletului, așa mult îmi ia să mă hotărăsc în ce carte aș vrea să trăiesc. Îmi e greu să aleg o singură carte, când aproape în fiecare am trăit deja, în momentul în care mă delectam cu conținului ei.

A ajuns să facă tata mișto de mine că mă uit așa mult la bibliotecă, fără să aleg o carte pe care să o citesc. Avea dreptate. Mă uitam la fiecare carte în parte, observam fiecare detaliu al copertei, lăsam amintirile să circule jucăușe în căpușorul meu, făcându-mă să văd ca un filmuleț povestea cărții.

După multă vreme, am realizat că nu e ceea ce caut, pentru că ceea ce vroiam eu cu adevărat, nu mai era în biblioteca mea de multă vreme. Acum se află la o prietenă foarte bună. I-am dăruit-o pentru a se bucura de plăcerea îndrăzneață care ți-o provoacă când o citești. Este imposibil să nu te îndrăgostești de ea, să nu râzi alături de ea, să nu îți dorești să faci pozne, să nu simți un fior neastâmpar în tot trupul, care te împinge spre imposibil.

O singură carte m-a făcut să vrea cu adevărat să fiu din nou copil, să cred cu naivitatea acea dulce că există lucruri bizare și misterioase în lume, o lume pe care doar niște copii năzdrăvani și aiuriți ar fi în stare să o vadă cu ochișorii lor curioși. Acea carte este "Zînele punkiste din New York" de Martin Millar.

Părerea personală este că acea carte este o artă a comicului. Este atât de adorabilă și amuzantă, încât ai fi în stare să crezi că va lua sigur Oscarul dacă s-ar face un film după ea și, credeți-mă, nu sunt singura care consideră posibil acest lucru.

Dacă ar fi să trăiesc în această carte, aș vrea să fiu o zână. Nu o zână gingaşă și delicată, cu aripioare multicolere fluturând sclipici magic în urma ei, cu veştminte vaporoase şi pastelate. Nu! Vrea să fiu o zâna punkistă :X. Aș vrea să pot să îmi vopsesc părul în toate culorile posibile și imposibile, să mănânc ciuperci magice, să cânt la vioară, obligându-i pe toți să se simtă bine și să danseze șapte zile de opt ori :)).

Mi-aș dori atât de mult să am niște prietene tembele ca Morag şi Heather, cu care să mă distrez tot timpul. Să râd cu ele, să fac lucruri bizar de amuzante și să mă hrănesc cu râsete și zâmbete.

M-aș distra copios pe seama lor, să văd cât de prostuțe și adorabile sunt, cât de mult se ceartă pe motive simpatice, dar totodată absurde :)). Cât de mult se iubesc, dar cât de mult se urăsc în același timp. Sunt cele mai bune prietene, dar și cele mai mari dușmance. 

Ele niciodată nu se plictisesc, sunt prea ocupate să se ciondănească, să fugă de celelalte zâne care vor să le ucidă pentru că le-au furat whisky-ul, să flirteze cu băieți-zâne care vor atenția lor, să ajute oamenii să își îndeplinească cele mai ciudate și hilare dorințe, să aducă o mulțime de zâmbete și nervi oricărei persoane și... să se ciondănească din nou :)). Eu de ce să nu mă bag în această lume?

Așa că m-am hotărât: voi face o scrisoare de intenție și canditez pentru postul de zână punkistă :X.

Bună ziua,

Mă numesc Alexya și doresc să fiu o zână punkistă, deoarece cred că sunt foarte potrivită pentru acest job. Nu știu cânta la niciun instrument, însă am voce cât să surzesc pe oricine care îndrăznește să mă asculte.  Nu îmi e rușine să mă îmbrac ciudat, fiind în stare să arunc niște haine amuzante pe mine ( nu ar fi prima dată când ies de la repetițiile de la teatru, îmbracată ca un bărbat, cu hainele tatălui meu, cu pantofii lui de mire în care practic, înotam în ei, și cu o bentiță pe cap... am martori pe fetele care se făcea de râs la fel ca mine :)) ). Am o inimă de copil,  fapt pentru care nu îmi plac problemele când apar, de aceea ajugând de cele mai multe ori să ascult muzică și să mă zbengui prin casa – spun asta pentru că dansul pe care îl practic, nu a fost descoperit de omenire :)). 

Îmi place să râd foarte mult, să mă ciondănesc și să mă cert cu cine apuc pe motive prostești, finalul lor dând un rezultat previzibil: o bătaie jucăușă – am un frate, asta spune tot :)).

Ador să ajut oamenii, să ascult problemele lor, atâta timp cât nu sunt ale mele și sunt în stare să dau sfaturi bune, ca o zână care face vrăji cu bacheta ei inexistentă.
Sper din suflet să mă luați în considerare. Nu vă voi dezămagi.

A voastră aiurită,

Alexya

Ce spuneți? Îmi vor da postul de zână punkistă :X:))?

La încheiere, vreau să vă spun de ce mi-ar plăcea cu adevărat să trăiesc în această carte. Lumea a ajuns atât de înfioratoare și de întunecată încât îmi e frică pentru generațiile următoare, în care vor trăi nepoții și copii mei. Cu toții am uitat să ne bucurăm că plăcerile mici ale vieții. Să zambim când vedem un copilaș care își dorește să fie o zână când va crește, să ne bucurăm atunci când primim o înghețată, chiar dacă ne-am fi dorit un telefon. Să ne dăm pe leagăn și să simțim vântul care trece prin paăul nostru, răvășindu-l. Să te străbată acea senzație care te face să simți că zbori, că imposibilul este prietena noastră de joacă. Să primim zâmbete și să zâmbim la rândul nostru fără frică. 

Copii nu sunt naivi, doar se bucură cu adevărat de cadoul care l-au primit în momentul în care s-au născut: puterea de a trăi râzând.

De aceea aș vrea să fiu o zână simpatică care să se joace cu zburdalnicii copii de prin parc, dar și cu cei mari, care se cred adulți, dar sunt doar niște copii cu probleme mai mari. Aș fi o zână ciudată și anormală, dar cred că mi-aș face bine treaba :D.

NEXT TIME:

8.  Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).