Book Lovers Challenge (5) - LATER EDIT

5.Copiază un citat care te-a impresionat și comentează-l. Scrie părerea ta despre el, ce îți inspiră, de ce l-ai ales.

"Unde este cineva care se gândește la tine, acela e locul la care să te întorci întotdeauna când ești pierdut."

Dacă v-aș spune de unde am cules acest citat, probabil ați râde, de aceea o voi face cu dragă inimă. De când au intrat în vacanță aproape toate serialele, mă uit neîncetat la desenul meu de suflet, Naruto. Puteți să râdeți, nu mă deranjează deloc, dar consider că aceste desene trebuie să fie vizionate de fiecare copil în parte pentru ca sunt mai educative decât orice film posibil și imposibil. Întotdeauna găsesc fraze de ale lui Naruto care îmi dau de gândit și care mă fac să îi dau dreptate în totalitate. De curând, m-a impresionat o frază rostită de el : "Unde este cineva care se gândește la tine, acela e locul la care să te întorci întotdeauna când ești pierdut.".

În timpul copilăriei, căminul pentru orice persoană, în care se simte bine și împlinit, este însăși acea clădire în care trăiește de când s-a născut. Se simte protejat și în siguranță, considerând că acea casă este mama familiei lui.

Am simțit si eu acest sentiment dătător de euforie și pace. Când eram micuță, stăteam la o casă foarte frumoasă. Eram atât de bucuroasă și fericită acolo, încât am plâns mult de tot când am auzit că trebuie să ne mutăm. Acum stau la bloc și nici după cinci ani de când practic locuiesc în acest apartament,  nu îl consider în cel mai puternic sens al cuvântului “căminul meu”. Întotdeauna când visez noaptea, niciodată nu mă văd în locuința mea actuală, ci în casa mea din copilărie pe care am iubit-o enorm de mult.

De când vizionez Naruto am învățat atât de multe despre prietenie și iubire, dar acest citat mi-a spulberat acele sentimente de frustrare și tristețe în legătură cu casa mea. Am realizat că nu contează câte etaje, camere, băi ai. Nu contează cât de luxos trăiești și cât de minunată e acea locuință. Contează persoanele care locuiesc în ea.

În copilărea mea, am fost foarte fericită pentru că aveam toata familia de partea mea, aveam prieteni buni cu care îmi petreceam zilele însorite și ploioase. Am amitiri adorabile pe care le păstrez în suflet cu gingășie și respect. Întotdeauna voi iubi acel loc, acea casă, care a fost refugiu pentru toate aceste lucruri importante pentru mine.

Am realizat că acum nu mai pun suflet în nicio clădire, cum a făcut-o copilul din mine, ci prefer să dau inima mea unor persoane care merită și care vor avea grijă de ea. Casa mea sunt oamenii la care țin cel mai mult. Atunci când mă simt pierdută și singură, este destul să o sun pe cea mai bună prietenă a mea, să îl contactez pe messenger pe cel mai bun prieten al meu, să mă arunc în brațele iubitului meu, să mă uit cu dragoste la tatăl și fratele meu, deoarece ei sunt casa mea, căminul meu. Ei mă fac să mă simt protejată și euforică, ei sunt cele mai importante persoane din viața mea. Le datorez totul pentru acest unic sentiment pe care mi-l furnizează fără să știe, în fiecare secundă din viața lor.

Îți multumesc, Naruto, pentru că mi-ai redat ceea ce am considerat pierdut, mi-ai redat văzul și am rămas surprinsă sa observ că ceea ce căutam era chiar lângă mine. Le mulțumesc persoanelor care se gândesc la mine și mă iubesc așa tembelă cum sunt, fiindcă ele reprezintă ceea ce am căutat încă de mică: locul meu.

LATER EDIT:

“..fiecare poartă în suflet o zână.”

Fie că aceasta e speranţa, dragostea, curajul, bunătatea, toţi suntem ghidaţi de ceva în viaţă. Avem o făclie care arde necontenit, care ne ajută să trecem peste orice. Avem principii insuflate de familie, sau acumulate de-a lungul timpului, avem ţeluri pe care dorim să le atingem şi la care visăm cum speră nişte copii la îngheţată sau bomboane.

Atât timp cât în interiorul nostru va exista ceva frumos, magic, inocent, cum e o zână, încă ne putem mândri că am păstrat în noi o fărâmă de copil. Încă nu au reuşit grijile şi responsabilităţile să alunge din nou acea bucurie, acea încredere că totul va fi bine, acea capacitate de a găsi ceva frumos în fiecare, sau puterea de a ierta.

Vom reuşi mereu să mergem mai departe cu un strop de optimism, şi de încredere în forţele proprii, oricât de vitregă ne-ar părea uneori soarta, nedreaptă sau crudă. Vom aduce zâmbete şi lumină pe chipul celor din jur.

Dar fără acea “zână” din interior, cum am ajunge? Un suflet gol şi rece, o cutie de tablă, ca Omul de Tinichea din „Vrăjitorul din Oz”, greu de impresionat, greu de încălzit de dragoste sau de alte sentimente pe care le poate absoarbe ca un burete din jur. Condus de ranchiună şi gânduri urâte, de invidie.

Zâna va veghea mereu asupra mecanismelor din interiorul tău, va fi o gospodină conştiincioasă şi responsabilă, va lustrui praful de pe sufletul tău, îl va face mereu să lucească, să funcţioneze corect, să fie frumos şi onest. :)

NEXT TIME:

6. Dacă ți-ai dori într-o zi să scrii o carte, care ar fi subiectul ei, și ce imagine ai dori să fie folosită pentru copertă? Arată-ne imaginea.