"Prinţul Mecanic" de Cassandra Clare - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI.

Nu e corect ! Nu, pur şi simplu nu e cinstit să stai ca pe ghimpi aproape un an, să aştepţi cu sufletul la gură continuarea unei serii, iar când citeşti - în sfârşit !! -  cartea la care ai visat atât, paginile şi frazele să zboare uluitor de repede, lăsându-te în final cu gura căscată că s-a şi terminat, şi cu mintea plină de incertitudini, ca scos dintr-o transă. Cred că până apare volumul 3, o iau razna. Nu glumesc! Serios, ar trebui să facem o petiţie în care să o rugăm pe Cassandra Clare să-şi scrie romanele ca George R.R Martin, în mii de pagini, că nu se mai poate! Probabil v-aţi dat seama deja că vorbesc de seria “Dispozitive Infernale”, pe care o ador, şi de “Prinţul Mecanic”, mai exact. Nu aş fi avut ocazia să citesc această carte dacă Editura Leda nu ar fi publicat-o,  îi mulţumesc enorm pentru asta, şi pentru că mi-a oferit-o.

Bine aţi revenit în Londra victoriană, sau mai bine zis în lumea ascunsă a ei, plină de vânători de umbre, vampiri, magicieni, demoni, mecanisme, iubire, mister, întorsături de situaţie, răzbunare. Sunteţi siguri că puteţi face faţă acestei călătorii ? V-ar putea lăsa cu suflu de multe ori, vă veţi simţi ca desprinşi din poveste, veţi râde şi veţi plânge cu personajele atât de complexe şi unice, vă veţi teme sau vă va da atât de mult curaj totul, încât veţi dori să luptaţi chiar voi împotriva răului.

Asta fac şi Tessa, Jem, Will, Charlotte şi ceilaţi din Institut, încearcă să găsească sursa malefică care doreşte să îi distrugă pe vânătorii de umbre, adică Magistrul. Dacă vă gândeaţi că totul a pornit în mintea lui bolnavă doar din ideea de control, de a stăpâni lumea cu ajutorul armatei lui de roboţi, vă înşelaţi. Răzbunarea e motivul, care i-a invadat sufletul din cauza finalului tragic de care au avut parte părinţii lui când au fost prinşi de vânătorii de umbre că practicau magia neagră şi au fost pedepsişi cu moartea.

Supusă presiunilor Conclavului şi ale lui Benedict Lightwood care e ca un vultur ce îi urmăreşte şi condamnă toţi paşii, Charlotte se află în pericolul de a pierde conducerea Institutului dacă nu îl găseşte pe Magistru (Mortmain) în două săptămâni, împiedicându-i planurile bolnave pe care le ţese ca un păianjen odios şi letal. Timpul e atât de scurt şi îi presează ca un bolovan pe piept, informaţiile sunt minime, dar din indiciu în indiciu aceştia descoperă tot mai multe, deşi sunt încă departe de miezul otrăvitor al acestei situaţii. Vom avea parte de trădări neaşteptate, de schimbări fulgerătoare, de revenirea unor personaje vechi, cheie, dar şi de unele noi.

Totuşi, Mortmain e mereu cu un pas înaintea lor, şi pare că le supraveghează mişcările prin intermediul invenţiilor lui mecanice, dar şi al spionilor, dovedind că e capabil de orice ca să obţină ce îşi doreşte, control, putere, şi pe Tessa – obsesia lui infinită , deşi nu aflăm încă de ce ea e Regina pe tabla de şah a acestuia. Şi se pare că nu se va opri de la nimic, nici chiar de la a trimite ameninţări legate de familia unuia dintre vânătorii de umbre..pe care cu siguranţă le poate duce la îndeplinire.

Pe alt plan avem de-a face tot cu o luptă, una mai emoţionantă, care ar putea atinge coardele sensibile şi ale unui om cu inima de piatră. O avem pe Tessa cu sentimentele care îi înfloresc în suflet pe zi ce trece pentru James – bunul, uimitorul Jem , care ar  putea să scoată în evidenţă până şi păcatele îngerilor, la cât e el de perfect, calm, educat, special. Tot ea se confruntă şi cu frământări legate de Will – atât de schimbător, ciudat, incorigibil -, iar rănile provocate de cuvintele lui dure şi de respingerea lui încă o bântuie, dar totuşi nu se poate abţine să nu o treacă fiorii când e în preajma lui sau când acesta se uită la ea. Îl avem pe Jem în care se războieşte iubirea pentru Tessa cu sentimentul morţii lui inevitabile, şi mai e şi Will, bântuit de regrete, şi de un blestem care i-a întunecat până acum viaţa.

O lectură impresionantă, magnifică, cum numai la Cassandra Clare veţi găsi. Vă veţi îmbarca pe un rollercoaster plin de emoţie, zâmbete, şoc, lacrimi şi, desigur, dureri de inimă. E OBLIGATORIU să citiţi seria asta şi vă garantez că o veţi iubi!

Ştiu că rezumatul de mai sus e destul de abstract şi nu înţelegeţi mare lucru din acţiunea cărţii, dar sincer, asta am şi dorit. Nu am vrut să vă dezvălui absolut nimic, pentru a descoperi voi lumea extraordinară creionată de excepţionala Cassandra Clare şi a vedea prin ce peripeţii mai trec personajele atât de frumos conturate. 

Nu mai e un secret pentru nimeni, sau cel puţin pentru cititorii fideli ai blogului, că această serie este una dintre preferatele mele, mai ales că v-am înnebunit cu tot felul de imagini, gif-uri în care era Tessa sau teasere.Nu cred că scriitoarea Cassandra Clare va reuşi să mă dezamăgească vreodată, şi cred că încă o dată m-a convins de imensitatea talentului şi de imaginaţia fără limite pe care le are, şi de stilul impecabil şi complex.

Această carte mi-a depăşit aşteptările, şi nu mi s-a întâmplat niciodată să dau o pagină şi să constat că s-a terminat deja. A fost un şoc pentru mine şi chiar am verificat, să mă asigur că nu am câteva pagini lipsă :)).  Pur şi simplu am fost atât de vrăjită, implicată, cu sufletul la gură, încât pe lângă pierderea noţiunii timpului, am pierdut şi noţiunea paginilor. Poate că mă aşteptam la o luptă la sfârşit, şi să apară din nou o parte din armata de mecanisme, şi de aceea faptul că s-a terminat mai paşnic, ca să zic aşa, m-a bulversat. Asta nu înseamnă că e o carte fără acţiune, din contră, ne bucurăm din plin de ea. 

Exact cum mă aşteptam, în acest volum scriitoare ne oferă şansa de a afla mai multe despre trecutul sau povestea unora dintre personaje, pentru a încerca să le înţelegem mai bine. Vorbesc aici de Will , care în primul volum e o enigmă, şi greu de desluşit, dar şi de originile Tessei, ale lui Nate - fratele ei trădător, sau de povestea lui Charlotte şi Henry, a căror căsătorie aveam senzaţia că s-a produs din cine ştie ce motive, numai din iubire nu, cel puţin din partea lui, datorită felului distant şi aiurit de a fi, mai îndrăgostit de invenţiile lui, decât de Charlotte. Ei, aici ambii au nişte revelaţii, în sfârşit confruntă situaţia prin care trec, şi se descoperă pe sine, dar şi dragostea care şi-o poartă. E unul dintre momentele mele preferate, deoarece îmi sunt foarte dragi amândoi. Se vede că autoarea e genială, încât nu se lipseşte de nimic , nici chiar de exploatarea unui personaj secundar, dar atât de aparte şi îndrăgit. M-a bucurat atenţia acordată lui Sophie în această carte, şi fiorii dragostei care apar între ea şi Gideon.

Deşi acum "masca" de indiferenţă şi de obrăznicie pe care Will o poartă se năruie, având ocazia să descoperim că felul lui de a fi a pornit dintr-o tragedie, că şi-a impus să fie aşa, mi-au lipsit replicile lui zeflemitoare, directe, sarcastice şi atât de spirituale. Am înţeles că acum e într-un proces chinuitor, că are ceva de făcut pentru a scăpa de blestem, dar, nu ştiu, el parcă era sarea şi piperul cărţii în ceea ce priveşte partea amuzantă a cărţii. Noroc cu Magnus Bane care a salvat situaţia, un personaj foarte tare şi care acum e printre preferatele mele. Mă bucur mult că înţeleg mult mai bine unele personaje, şi chiar am descoperit mai multe şi despre ciudatul Magistru. El deşi nu e prezent, pare a fi centrul în care se învărt toţi, pericolul suprem. 

Încă ceva care ADOR la seria asta - trimiterile care se fac la romane celebre, clasice , şi aprecierea pe care o au unele personaje pentru literatură. Cred că e cea mai interesantă modalitate de a ne aminti de ele, de a ne face curioşi şi a ne dori să le citim, dacă nu am făcut-o. 

Şi mai e, bineînţeles, şi perioada în care e plasată acţiunea: Epoca Victoriană, care mi se pare fascinantă, din toate punctele de vedere, şi dacă aş avea ocazia să mă întorc în timp, nu aş sta pe gânduri o clipă şi acolo m-aş duce. Am citit undeva că înainte de a începe seria, Cassandra a stat în Anglia câteva luni, tocmai pentru a face cercetări, şi asta se vede. E o profesionistă, reuşind să ne trimită chiar ea în acea vreme, fără nicio maşină a timpului, ci doar prin puterea cuvintelor ei.

Am învăţat multe din această carte, iar unul dintre ele ar fi că uneori trebuie să te sacrifici pentru cei pe care îi iubeşti, chiar dacă asta îţi rupe inima. Am mai învăţat şi că nimic nu e cum pare, şi nimeni nu e rău, fără să aibă un motiv solid la bază, o durere apăsătoare provocată de o rană din trecut.
 Nici nu vreau să mă gândesc că Jem va muri, pur şi simplu nu pot concepe asta. Sper că vor găsi un remediu. Mi-ar părea rău şi de Will, totuşi, dacă va rămâne singur. Oricum ai lua-o, cineva va suferi în final.
Voi aştepta cu nerăbdare ultimul volum, deşi sunt convinsă că voi rămâne cu inima frântă, pentru că oricum am lua-o, unul dintre ei, nu va fi fericit..ca să nu mai zic de victimele colaterale care vor fi.

Am avut în carte asta parte de încă un triunghi amoros incredibil de bine scris, cu o fată puternică prinsă între doi băieţi foarte atractivi şi onorabili ; sunt o mulţime de motive pentru care să îi iubească pe amândoi, dar totuşi şi excelente motive pentru care nu ar trebui să îi dea inima niciunuia, pentru a nu răni pe vreunul. A fost ca o tortură să simt atracţia Tessei pentru Jem şi Will, pentru că eroina noastră are cu ambii parte de momente romantice, sau senzuale.

Jem e perfecţiunea întruchipată. E atât de bun şi drăguţ şi frumos. Aş putea vorbi despre el pentru totdeauna. El nu e doar un gentleman, sau are un suflet incredibil, dar în acest volum aflăm mai multe despre el: lucrurile care îi plac, insecurităţile, interiorul său.. şi mai ales, partea lui pasională. Scena cu el şi Tessa din dormitor m-a omorât, a fost atât de sexy ! CEA MAI TARE SCENĂ DIN TOATE TIMPURILE ! Frământările sale sunt atât de sincere şi emoţionante : conştientizarea morţii, dar totuşi speranţa atât de umană şi firească de a avea ocazia să iubească şi să fie iubit din toată inima. O familie a lui, dorinţa de protecţie şi de atenţie. Mi-a plăcut că e foarte respectuos şi atât de atent la detalii, atât de blând şi dulce. El e prietenul ideal, pentru oricine, şi sper că Tessa va continua să vadă ce potrivit e el pentru ea. Fiecare replică romantică pe care a spus-o a dat naştere la fluturaşi în stomacul meu şi am oftat de atâtea ori.  Sper din tot sufletul să fie fericit pentru că merită mai mult decât oricine, şi îmi doresc ca Tessa să nu îi frângă inima şi speranţele. E , cum am zis, perfect din toate punctele de vedere, îl iubesc şi mereu îl voi iubi.

Tessa.. mi-e tare dragă. A devenit una dintre eroinele mele preferate. E puternică, dar nu invincibilă, are iniţiative şi schimbă lumea în jurul ei.  Prinsă într-un triunghi amoros complicat, urmărită de un obsedat cu cine ştie ce intenţii nebune, suferind din cauza trădării şi comportamentului îngrozitor al fratelui ei, pe care l-a iubit mai mult ca oricine vreodată, nu cred că e uşor. Chiar deloc. Totuşi, e incredibilă forţa din interiorul ei, şi faptul că e dispusă să ajute cu orice, e neînfricată şi capabilă să aducă un echilibru în viaţa celor de la Institut, pe care îi vede ca pe noua ei familie.  E o prietenă bună, o domnişoară plăcută şi educată, iubeşte literatura şi frumosul. În acest volum avem ocazia să aflăm mai multe despre originea ciudată a ei, şi e chiar turburător ce descoperă, dar totuşi nu îşi pierde speranţa.

Se vede o evoluţie incredibilă în cazul ei, de la tânăra speriată şi circumspectă, la una care acum ia decizii, se implică în totul, are idei geniale. E un fel de miez acolo, ea ajută foarte mult, e esenţială aş putea spune.

În sfârşit aflăm cauza felului de a fi a lui Will, dacă vă amintiţi, în primul volum era schimbător, rece, grosolan uneori, şi nu am văzut asta ca ceva sexy. Cred că frumuseţea e cea care vine din interior, şi oricât de arătos ar fi, degeaba, dacă comportamentul lui îl urâţea. I-am aflat secretul, dar nu a fost aşa impresionant cum mă aşteptam. Adică, impactul veştii nu m-a afectat. Adică, am citit şi sincer nu mi-a păsat atât de mult cum ar fi trebuit. Speram ceva mult mai dramatic, care să îmi schimbe complet părerea despre el şi să mă facă să îmi pun la îndoială pasiunea pentru Jem, dar nu s-a întâmplat asta. Mi-a părut rău pentru el, dar nu aşa de tare. A avut cinci ani ca să rezolve problema blestemului. Da, era tânăr, dar sunt convinsă că Charlotte sau ceilalţi l-ar fi ajutat să găsească o soluţie. Chiar mi s-a părut absurd comportamentul lui. Recunosc că mi s-a mai schimbat puţin părerea despre el, i-am înţeles imediat durerea şi am apreciat faptul că a vrut să se schimbe pentru că s-a îndrăgostit sau modul cum a reuşit să îi îndepărteze pe ceilalţi ca să îi protejeze.

A meritat foarte mult să aştept acest volum, şi chiar de ar fi durat zece ani, tot ar fi făcut-o. Este plin de scene cu acţiune, utilizarea magiei într-un mod inteligent, dialoguri aparte şi reacţii ale personajelor de-a dreptul geniale. Este, totuşi, şi o lectură emoţionantă pentru cei care s-au implicat cu sufletul în poveste, şi va fi îngrozitor să aşteptăm un nou întreg an pentru "Prinţesa Mecanică", dar ştiu că va merita! A fost o carte pe măsura aşteptărilor ? Da? A fost tristă ? De o sută de ori, da. Dar a fost dureroasă în cel mai rafinat şi emoţionant mod. 

Mulţumesc din suflet Cassandrei Clare că există! Sincer, viaţa mea ar fi mult mai plictisitoare fără scrierile ei!