The magic of words... by you (81)

Mi-a trimis de mult timp Law aceste citate din "Prinţul Mecanic" de Cassandra Clare, dar am aşteptat să fac recenzia întâi, şi să le puteţi citi o dată, consider că are mai mult farmec aşa. Sincer, a scos exact aceleaşi citate pe care le-aş fi scos şi eu, se vede cât de mult iubeşte şi ea această serie. Mulţumim din suflet pentru citate !!

"Să fii Jem, se gândi Tessa, seamănă mult cu a fi proprietarul unui câine dresat căruia îi place să-i muşte pe musafiri. Trebuia să ţii mâna pe zgardă mereu."

"Ura că Will avea acel efect asupra ei. Ura asta. Ştia foarte bine. Ştia ce gândeşte el despre ea. Că era un nimic, că nu valora nimic. Şi totuşi, o privire de-a lui putea s-o facă să tremure de ură amestecată de dorinţă. Era ca o otravă în sângele ei, la care Jem era singurul antidot. Doar cu el se simţea sigură pe sine."

"- (...) Să găsești un ac... Dumnezeule, nu e nici măcar un car cu fân. Un ac într-o grămadă de ace.

- Bagă-ţi mâna într-o grămadă de ace, spuse Magnus, şi e posibil să te răneşti grav. Eşti sigur că asta vrei?"

"Will, nostalgic? Trebuie că se prefăcea."

"Era vorba despre Will; atât de schimbător şi mereu cu toane, atât de fermecător când se afla în dispoziţie bună, pentru ea - pentru oricine - el era otravă."

"- Şi ce culoare crezi că are adâncul sufletului tău, Will Herondale?

- Mov, zise Will."

"- Ce-au făcut ei? zise Will ridicând glasul. Ce-au făcut ei? Nimic. Eu sunt de vină. Sunt otravă. Otravă pentru ei. Otravă pentru toţi cei care mă iubesc."

"- Mă simt redus, părţi din mine căzând în întuneric, ca ceea ce e bun şi sincer şi adevărat... Dacă le izolezi suficient timp, le pierzi de-a binelea? Dacă nimănui nu-i pasă de tine, oare exişti?"

"Jem. Îl săruta pe Jem. În timp ce săruturile lui Will erau înflăcărate, cele ale lui Jem erau la fel de proaspete precum aerul curat după ce ai fost închis mult timp într-un întuneric îmbâcsit. Gura sa era moale şi fermă; o prinse delicat de ceafă cu o mână, conducându-i gura către a sa. Cu cealaltă, îi cuprinse chipul, degetul mare mângâindu-i uşor obrazul. Buzele sale aveau gust de zahăr ars."

"- (...) Tot ceea ce faci îi afectează pe ceilalţi deşi tu nu te gândeşti niciodată la asta. Te porţi de parcă trăiești pe un fel de... insulă a lui Will, şi nicio acţiune de-a ta nu are consecinţe. Însă toate au!"

"- Ai jurat că vei rămâne lângă mine, zise el. Când am depus jurămintele ca parabatai. Sufletele noastre sunt legate. Suntem o singură persoană, James."

"- Până la moarte, îi replică Jem cu blândețe. Acestea sunt cuvintele din jurământ. 'Până ce moartea ne va despărți'.Will, într-o bună zi mă voi duce undeva unde nimeni nu mă va putea urma, și cred că asta se va întâmpla destul de curând. Te-ai întrebat vreodată de ce am acceptat să devin parabatai-ul tău?"

"- Am crezut că aveai nevoie de mine, continuă Jem. Există un zid pe care ți l-ai construit în jurul tău,Will, și nu te-am întrebat niciodată de ce. Însă nimeni n-ar trebui să care singur toată povara pe umerii săi. Am crezut că mă vei lăsa dincolo de zid, dacă voi deveni parabatai-ul tău, și atunci ai avea măcar de cine să te sprijini. Eu chiar m-am întrebat ce ar însemna moartea mea pentru tine. Obișnuiam să mă tem de ea, de dragul tău. Mă temeam că vei rămâne singur în interiorul acelui zid. Dar acum ceva s-a schimbat. Nu știu de ce. Dar știu că e adevărat.

- Ce-i adevărat? (...)

- Că zidul începe să se năruie."

"- Atunci ne vedem într-o jumătate de oră, concluzionă Will. Am să-l trezesc pe Cyril. Și fii pregătită să leșini când o să mă vezi gătit."

"- (...) Conașul Will a fost întodeauna luceafărul, cel care atrăgea atenția - dar Jem este o flacără constantă, cinstit și neșovăitor.V-ar putea face fericită."

"Dragostea neîmpărtășită este o stare caraghioasă și îi face pe cei implicați să se comporte caraghios."

"Toți cei care te iubesc vor muri. Dragostea lor va însemna totodată propria lor distrugere. Poate va dura câteva clipe, poate va dura câțiva ani, dar oricine te va privi cu dragoste va muri din această pricină. Și voi începe cu ea."

"- E foarte drăguț, zise Woolsey. Pentru un muritor.

- E foarte distrus, rosti Magnus. Precum o vază frumoasă pe care cineva a spart-o. Numai norocul și priceperea o pot face la loc, cum era înainte."

"- Nu poți salva toate păsările care cad, spuse Woolsey sprijinindu-se de perete și încrucișindu-și brațele la piept. Nici măcar pe cele frumoase.

- Una e suficientă, zise Magnus și, când Will dispăru din vedere, închise ușa."

"Când doi oameni formează un întreg în adâncul inimilor lor, ei pot spulbera până și forța fierului și a bronzului."

"Căci dragostea este mai tare ca moartea."

"(...) își aminti vocea lui Jem spunându-i că 'zidul se năruie', iar el își imaginase un zid mare care îl înconjurase, îl izolase ani de zile, făcându-se fărâmițe. Era liber - și era singur, iar vântul aspru trecu prin el ca un cuțit."

"Jem e cel mai mare păcat al meu."

"Will o privi de parcă l-ar fi pălmuit.

- Nu ți-am salvat viața ca să-mi fii recunoscătoare.

- Atunci, de ce? zise ridicând vocea. (...)

- Am făcut-o pentru că te iubesc, aproape țipă el, și apoi, ca și când și-ar fi dat seama de șocul de pe chipul ei, spune pe un ton mult mai blând: Te iubesc, Tessa, și te-am iubit mereu, încă din clipa când ne-am întâlnit."

"- (...) Încă nu i-ați frânt inima,nu-i așa?

- Nu, zise Tessa. Mi-am frânt-o pe a mea în două, își zise. Nu i-am frânt-o deloc."

"Suntem înlănțuiți de această viață cu un lanț de aur, și nu îndrăznim să-l retezăm de teama a ceea ce zace dincolo de abis."

"Tu nu ești cel din urmă vis al sufletului meu.

Tu esti cel dintâi vis, singurul vis pe care nu am fost niciodată în stare să mă opresc să nu-l visez. Tu ești cel dintâi vis al sufletului meu, și din acel vis, sper să se nască și altele, vrednice de a fi amintite toată viața."