The magic of words... by you (78)

Adriana ne-a trimis citate din  "Vise de sucub" de Richelle Mead. O serie super, o carte super. Restul, las citatele să vorbească.

“Ce n-aș fi dat să se grăbească puțin tipul de deasupra mea, pentru că începeam să mă plictisesc.

Din păcate, nu dădea impresia că avea să termine prea curând. Brad sau Brian, sau cum i-o fi zis, împingea cu putere strângând din ochi, și era așa de concentrat de-ai fi zis că sexul, lobotomia sau ridicarea din grinzi de oțel, tot un drac.”

“- Brett, am gâfâit, hotărând că e timpul să trec la treburi serioase.

- Bryce, a spus căscând un ochi.

- Bryce, am adoptat informația și mi-am tras fața de femeie pătrunsă de pasiune, la un pas de orgasm. Te rog… te rog… nu te opri.

A căscat și ochiul numărul 2. Acum amândoi erau larg deschiși.

Un minut a mai durat și gata.

- Scuze, a gâfâit, rostogolindu-se de pe mine, rușinat. N-am știut… n-am vrut să…

- Nu-i nimic, iubitule.

Doar un pic mă simțeam vinovată pentru că apelam la trucul cu “nu te opri”. Nu dădea întotdeauna roade, dar existau tipi pe care manevra asta îi termina.”

“ - Mmm, un iubit din specia umană. Ce straniu. Abia aștept să aflu totul.

- Mie mi se pare drăguț, a intervenit Tawny. Sper că-l faci să sufere.

- Povestea lor de dragostea este una despre descoperirea sinelui, a aruncat Hugh, cu o față impenetrabilă.”

“- Ba nu împart nimic, am spus indignată.

- Deci chiar te deranjează, a spus Peter râzând. Abia aștept să înceapă să zboare fulgii.

- Soarta ei e în mâinile tale, a spus Cody.

- Ar trebui să-i spui să te strige “don’șoara Georgina”, a adăugat Hugh, trăgându-și un accent sudist. Sau cel puțin “conița”. […]

- N-o fac eu pe mentorul. E așa de chitită să termine cu populația masculină a planetei că nici măcar n-are nevoie de mine.

Cei trei bărbați au mai făcut un schimb de rânjete, iar Cody a scos niște sâsâieli și niște miorlăieli, zgâriind prin aer, vezi Doamne cum ne păruim noi două.”

“- Nu e deloc amuzant, am spus.

- Ba cum să nu? A replicat Cody. În plus de asta, nu vrei să-ți ajuți semenii? Unde-ți sunt bunătatea și spiritul filantropic?

- Cred că am renunțat la ele când mi-am vândut sufletul iadului, ce zici de faza asta?”

“- Un vampir obsedat de Crăciun. N-am auzit în viata mea un lucru mai ciudat.

- Nu e mai ciudat decât un înger care dă foc la un brad de Crăciun, a subliniat Cody. […]

- Mama măsii. […] Am tras eu de sudalmă. Crăciunul ăsta chiar îmi stă în gât.

- Ba nu e adevărat, a spus Peter. Atât că trebuie să-ți iei brad și ia să vezi apoi ce bine o să te simți”

“- Porți rochie?

- Îhî.

- Mai devreme nu purtai rochie. Cum arată?

M-am pus pe râs.

- Oooh…, vrei să faci sex la telefon cu mine?

- Sex la telefon? Da’ de unde. Nici măcar n-am avut o primă întâlnire la telefon.

- Nu e chiar așa de complicat. Uite cum funcționează, eu îți spun ție că rochia are un decolteu foarte adânc, și că nu am nimic pe dedesubt. Apoi tu îmi spui cum te apropii de mine și mi-o dai jos și apoi îmi mângâi…

- Dumnezeule! Nu vreau să facem așa ceva.

[…]

- E nevoie de antrenament. Uite, te ajut eu. Imaginează-ți. Mă aplec în genunchi și te deschei ușurel la pantaloni…

- Uite ce e. Dacă tu chiar vrei să facem chestia asta, cu mare plăcere; mă duc la calculator și îți trimit un mesaj…

- Dumnezeule mare. Hai, du-te să-ți scrii cartea.”

“- Oooh. Afaceri tainice îngerești, carevasăzică. Ce puneți la cale? Vreți să aflați câți îngeri încap în vârful unui ac de gămălie, sau faceți lobby pentru proclamarea unei zile naționale a cățeilor drăgălași?”

“- Eu unul n-am de gând să las garda jos în timp ce încearcă să se folosească de vicleana și sinistra ei putere de seducție.

L-am cadorisit cu un zâmbet leneș, languros, și m-am rezemat de spătarul scaunului, așezându-mă picior peste picior, prilej cu care fusta mi s-a ridicat pe coapse.

- Iubitule, dacă aș face apel la vicleana și sinistra mea putere de seducție, ai fi primul care și-ar da seama.

Obrajii i s-au colorat într-un roșu aprins și l-a fixat pe Carter cu privirea.

- Nu știu ce-ți închipui că faci aici, dar trebuie să scapi de ea.

Carter nu s-a agitat.

- E inofensivă, dacă nu cumva ești un zeu care drogheaza oameni sau nephilim. Sau un scriitor introvertit.”

“- Sunt sucub.

- Ba nu, a spus clătinând din cap.

- Ba da.

- Ba nu.

Nu puteam să cred că port discuția asta.

- Ba dacă-ți zic.

- Ba nu. Sucubii au ochii ca niște tăciuni aprinși și aripi de liliac. Toată lumea știe chestia asta. Nu poartă jeanși și pulover. Sau cel puțin ar trebui să ai sânii mai mari. Ce mărime ai, 75C, pe acolo?

- D, am spus indignată.

- Dacă zici tu…”

“- Noaptea trecută am visat ceva, i-am explicat. Când m-am trezit, mi se scursese toată energia.

- Ești sucub. Chipurile. Se mai întâmplă și lucruri din astea.

- Ce n-aș da să nu-mi servească toată lumea povestea asta. Nu era ceva normal. Și cu o noapte înainte fusesem cu un bărbat. Aveam rezerve de energie, ca să spun așa.

- Ai făcut ceva apoi care să ți-o fi consumat?

Nici ceilalți nu ratau întrebarea asta.

- Nu. M-am dus pur și simplu la culcare. Dar visul… a fost foarte ciudat. Nu știu cum să explic. Foarte, foarte viu. N-am mai simțit niciodată așa ceva.

- Ce anume ai visat?

- Ăăă, o mașină de spălat vase.

Dante a oftat și a spus:

- Te-a plătit cineva să vii aici și să faci mișto de mine?

Scârșnind din dinți, i-am povestit visul.

- Și atâta tot? a întrebat când am terminat.

- Îhî.

- Ce vis jenant.

- Și ce semnificație are?

- Probabil că trebuie să-ți repari mașina de spălat vase.”

“- Ce cauți aici? A întrebat Joel, întrerupându-ne sesiunea de improvizație muzicală.

[…] M-am întors și l-am fulgerat pe Joel cu privirea. Dă-mi voie să-ți amintesc că aici locuiesc.

- Suntem într-o ședință, a spus.

- Auziți, când m-ați întrebat dacă poate Vincent să stea la mine, n-ați pomenit nimic cum că ați avea de gând să faceți din apartamentul meu căsuța ultrasecretă din copac. Nu-mi pasă dacă faceți repetiții cu corul aici sau mai știu eu ce alte lucruri năstrușnice, dar nu încercați să mă dați pe mine afară în scopul ăsta.”

“Maddie a oftat și și-a trecut mâinile peste coapse.

- Tu nu știi cum e, a spus ea pe un ton ușor acuzător. Tu ești frumoasă și micuță. Nu avem cu toatele fericirea de a arăta perfect întotdeaună.

- Nimeni nu arată perfect întotdeauna, am contrazis-o. Si nici eu, normal. ( Hm, de fapt eu arătam perfect întotdeauna). Trebuie doar să găsești lucrurile care ți se potrivesc. Sincer, frumusețea e pe jumătate atitudine. Dacă te simți sexy, atunci chiar ești sexy.”

“- Ce faceți aici, băieți? am întrebat în timp ce deschideam ca să-I primesc înăuntru pe Peter, Cody și Hugh, cei trei prostovani ai mei, piticii Albei ca Zăpada. Și de ce veniți întotdeauna când sunt gata de plecare?”

“- Bun… am spus și m-am întrebat dacă totuși n-ar fi trebuit să citesc înainte manualul mentorului. Hai să vedem.

- Ce să vedem?

- Să te vedem dansând.

Tawny și-a rotit privirea împrejur, îngrozită. Aici? a chițăit. De față cu toată lumea?

- Dacă nu poți să te dezbraci de față cu prietenii tăi, atunci cum să te dezbraci de față cu alții? A întrebat Peter și i-am dat cu cotul.

- Nu pot, a șoptit ea.

- Tawny, m-am răstit la ea cu un glas de sergent plecat la instrucție cu recruții, și ea a tresărit. N-am  de gând să mă giugiulesc cu tine până la sfârșitul pământului. Dacă vrei să faci chestia asta, trebuie să te străduiești. Hai, dezechiparea!

- Oh, a făcut Hugh. De zece ani aștept să te aud spunându-i chestia asta unei femei.”

“- Apropo de scritorii cu probleme grave, am spus. Cum se face că eu am probleme că fac striptease în fața altor bărbați când tu ai întâlnire cu o femeie?

Dacă nu i-ar fi fost teamă să nu cadă, cred că mi-ar fi dat un cot.

- E numai vina ta, a spus. Tu m-ai împins s-o fac, așa că nu face pe geloasa.

- Nu sunt geloasă, dar cred că lui Maddie chiar i s-au aprins călcâiele după tine.

- Puțin probabil. Se poate să fie doar adorația cititorului față de scriitorul lui preferat, a spus și m-a fixat cu o privire tăioasă. Mai știu eu cazuri. Mai degrabă i s-au aprins călcâiele după tine.”

“Dacă iubești așa de mult ceva sau pe cineva, ești distras de la munca ta. Nu poți sluji doi stăpâni fără ca până la urmă să-l trădezi pe unul dintre ei.”

“- Georgina.

Avea un glășcior firav, dulce, de soprană. M-am așezat înapoi.

- Mm?

- Nu pleca, a spus.

- Oh, drăguță, trebuie să plec pentru că trebuie să te culci.

- Or să vină monștrii.

- Ce monștri?

- Cei răi.

- Ah, am înțeles. Stau sub pat?

Eram destul de sigură că acolo locuiesc monștrii. În afară de ăia cu care jucam eu poker și Moș Crăciun cel secret.”

“Uneori, dacă iubesti pe cineva, trebuie să faci ce e mai bine în fond. Să alegi ce trebuie, mai degrabă decât ce-ți dorești.”

“- Cine e Dante? Ai sunat în iad cu taxă inversă?

- Ăștia nu acceptă costul unui asemenea apel.”

“Și nu există cale mai buna pentru a cauza haos în lume decât dezvăluindu-le muritorilor viitorul. Asemenea viziuni se dovedesc a fi mistuitoare și, dacă sunt făurite într-un anume fel, pot duce un om la nebunie. Omul acela va ajunge să fie obsedat de el, luptându-se fie să-l împiedice , fie să-l modifice într-un fel în care nu îi este sortit să se desfășoare. Amândouă gesturile sunt inutile. Viitorul se împlinește așa cum îi este menit. Încercând să-l modificăm, nu facem decât să-I grăbim implinirea.”

“ -… Adică sunt mijlocul prin care o zeitate primordial și atotputernică seamănă haos și nenorocire.

- E cam mult spus, a intervenit Dante, jovial. În fond, nu lucrezi pentru Google.”

“De regulă, cei mai mari dușmani sunt cei care au fost prieteni.”

“- Rahat , a exclamat Hugh când a intrat și a observat brazii de Crăciun. Parcă ar fi parc național.

- Gura.

- Serios. Ai nevoie să-ți angajezi un pădurar.”

“- Mi-aș dori să pot face și altceva, nu numai să-mi schimb aspectul și să arăt bine. Mi-ar plăcea să, nu știu, să arunc raze laser din degete sau ceva de genul ăsta.”

“- Ce se întâmplă? A întrebat Joel. Părea la fel de furios ca ultima dată când îl văzusem. Mare noroc avea că era nemuritor, altfel probabil ar fi murit de mult de hipertensiune.”

“S-a lăsat din nou o liniște apăsătoare.

- Bine, bine, am spus. Nu e nevoie să ne împărtășim sentimentele și să ne ținem fericiți de mâini. Spuneți-mi ce trebuie să fac.

- Tu ai să fii momeala, Georgina, a spus Carter.

- Întotdeauna sunt eu momeala, am mormăit. De ce oare? De ce mi se întâmplă mie lucrurile astea?”