The magic of words... by you (70)

Adriana ne-a trimis citate din "Urâţii" de Scott Westerfeld. Voi spune exact ce mi-a spus ea în mail: "Mi-a plăcut mult cartea, și în ciuda aparențelor, nu este o carte despre frumoși și urâți; ci este o carte despre regăsirea de sine, întoarcerea la natura, amestecată cu iubirea adevărată, și multe secrete ce de abia așteaptă a fi descoperite." Cred că a spus ceea ce trebuia pentru a vă stimulă sa citiți cartea. Dacă nu, citatele sigur o va face. Mulțumim, Adriana.

“Ochii mari şi buzele pline spuneau: sunt tânăr şi vulnerabil, nu îţi pot face rău, iar tu vrei să mă protejezi. Iar restul spunea: sunt sănătos, n-am să te îmbolnăvesc. Şi, indiferent ce simţeai faţa de o frumuseţe, exista o parte din tine care gândea: Dacă am avea copii, aceştia ar fi la fel de sănătoşi. O vreau pe această persoană frumoasă…

Era vorba de biologie, li se spunea la şcoală. Asemenea bătăilor inimii, nu puteai să nu crezi toate aceste lucruri,nu când vedeai un chip ca acesta. Un chip frumos.”

“Să faci ceea ce trebuie să faci este întotdeauna  plicticos. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât să mi se ceară să mă distrez.”

“- Ascultă, Tally, aceste două luni sunt singura noastră şansă de a mai face ceva cu adevărat cool. De a fi noi însene. După asta, o să fim frumuseţi noi, frumuseţi de vârstă mijlocie , frumuseţi în vârstă.

 Shay îşi lăsă braţele în jos, iar placa se opri din mişcare.

- Apoi, frumuseţi moarte.

- Mai bine decât urâte moarte, spuse Tally.”

“Aici afli că oraşul te minte cu privire la felul în care funcţionează lucrurile cu adevărat.

Cerul se acoperise de nori şi, în întuneric, frigul părea şi mai intens. Tally ridică placa pentru a o cuprinde mai bine, întrebându-se dacă o să plouă. Îi ajunsese atâta apă.

-Cred că îmi place să fiu minţită în anumite privinţe.”

“Văzându-le acum, noaptea,ruinele i se păreau încă şi mai reale lui Tally. În excursiile şcolare, profesorii le spuneau întotdeauna că locuitorii Ruinelor erau nişte idioţi. Mai că nu-ţi venea să crezi că oamenii puteau locui în felul ăsta, dând foc pădurilor pentru a defrişa terenul, arzând petrol ca să obţină căldură şi energie, încingând atmosfera cu armele lor”

“Shay o lua în braţe, legănând-o uşor, iar Tally începu să plângă.

- Îmi pare rău. N-am vrut să te împovărez cu atâtea lucruri dintr-odată. Dar am simţit o distanţă între noi, de când ai ajuns aici. Ca şi cum nu ai fi sigură că vrei să te uiţi la mine.

- Ar trebui să-ţi spun totul.

-Ssst…

Tally simţi degetele lui Shay mângâindu-I părul.

-Pur şi simplu mă bucur că eşti aici [..] E în regulă, Tally, murmură Shay. O să fie bine”

“Toată viaţa ei, Tally fusese tulburată de insomnie, stând trează majoritatea nopţilor, gândindu-se la discuţiile în contradictoriu pe care le avusese ori voia să le aibă sau la lucrurile pe care ar fi trebuit să le facă diferit. Dar aici, mintea ei se închidea de îndată ce îşi punea capul pe pernă, care nu era tocmai o pernă, ci noul pulover îndesat într-o sacoşă de bumbac”

“Fiecare zi părea să schimbe muntele, cerul şi văile înconjurătoare, făcându-le spectaculoase într-un mod cu totul nou. Cel puţin natura nu avea nevoie de operaţie pentru a fi frumoasă. Pur şi simplu, era.”

“- Este cel mai rău lucru pe care ţi-l spun, pe care vi-l spun tuturor. [..] cel mai mare rău este făcut înainte ca măcar să pună mâna pe bisturiu. Vi se spală creierul şi vi se spune că sunteţi urâţi.

- Dar suntem. Toată lumea este.

- Prin urmare, tu crezi că eu sunt urât?

Ea îşi întoarse privirea.

- E o întrebare inutilă. Nu e vorba despre indivizi.

- Ba da, Tally. Exact despre asta este vorba.

-Vreau să spun că nimeni nu poate fi..Vezi tu, biologic, suntem lucruri pe care toţi le …

Cuvintele i se opriră în gât.

- Tu chiar crezi că sunt frumoasă?

-Da.

- Mai frumoasă decât Shay?

Rămăseseră amâdoi tăcuţi, cu gurile deschise. Tally pusese întrebarea înainte să apuce să gândească. Oare cum putuse rosti ceva atât de urât?

- Îmi pare rău.

David ridică din umeri, privind în altă parte.

- E o întrebare dreaptă. Da, cred.

-Ce crezi?

- Că eşti mai frumoasă decât Shay.”

“-Acum îl ai şi pe Croy de partea ta, din câte văd, şuieră Shay.

 Lacrimile începură să curgă din ochii lui Tally. De data asta, cauza nu mai era pulberea de ardei.

-Uită-te la mine, Shay!

-El te-a suspectat de la bun început. Dar i-am spus de fiecare dată : “Nu, Tally este prietena mea. Nu mi-ar face rău niciodată”

- Shay , nu mint.

- Cum l-ai făcut pe Croy să se răzgândească, Tally? La fel cum ai procedat şi cu David?”

“-Poate că da, poate că nu. Dar chiar dacă dăm greş în noaptea asta şi ajungem amândoi sub bisturiu, măcar cineva o să lupte în continuare. O să creeze probleme.

-Sper să fim noi cei care le vom crea, spuse Tally.

-Şi eu sper!

David o trase pe Tally mai aproape şi o sărută. Când îi dădu drumul, Tally inspiră adânc şi închise ochii. Sărutul era mai plăcut şi mai real acum, când era gata să repare răul făcut”