The rest is still unwritten (16)

Nu-mi place să țin secrete față de Krisz, niciodată nu mi-a plăcut, însă aici a trebuit să fac o excepție:)). Veronica ne-a trimis citate din ficul ei favorit "Taming Games" scris de Krisz. După ce am citit citatele am spus doar atât: asta e Krisz a mea:X. Mulțumim muuult de tot, Vero:D. Enjoy them.

 “Am vrut să îi ating braţul, dar l-a tras spre el cu un gest brusc, brutal, absurd. L-am înjurat în gând, fiindcă era un nerecunoscător nesimţit. După ce că scosese pe naiba din mine de frică, acum refuza şi ajutorul meu benevol şi atât de greu de obţinut.

Am început să-i desluşesc atent trăsăturile, să mă conving dacă nu e un cimpanzeu involuat, având în consideraţie acţiunile şi reacţiile înguste.”

“- Fie. Dar eu nu merg undeva anume, l-am informat mecanic, cedând din cauza disperării. Ceva gen… spre nicăieri, am recunoscut oftând scurt.

- Nicăieri sună perfect, a rostit încântat, și surâzându-mi recunoscător.”

“Și-a ridicat o mână , trecându-și-o prin păr ca într-o reclamă fițoasă la nu știu ce fixativ pompos, și aproape ar fi părut atractivă scena, dacă din cap nu și-ar fi stârnit o adevărată furtună ca din deșert. M-am minunat câtă cantitate de nisip și praf poate depozita podoaba lui capilară, dar am încercat să nu stau cu gura deschisă, ca o handicapată. Nu îmi era poftă de ciment.”

“- Uite, pentru că tu nu ai cerut ultime dorinţe, mă gândeam să îţi ofer eu una… am continuat pe un ton senzual în timp ce mă apropiam de el cu paşi mărunţi şi exacţi.

El ridică circumspect privirea, de parcă era interesat cu adevărat de propunerea mea, şi nu prezenta nici măcar o urmă de teamă în gesturile mult prea naturale. Iar asta era total neplăcut pentru mine. Eu îl vroiam înfricoşat, înspăimântat, cum îmi cere iertare în genunchi şi mă imploră să îi cruţ existenţa nefolositoare.

- O moarte rapidă şi fără multă durere…”

“- Dragostea ? E ca o țigară. Devii imediat dependent de ea, dar te ucide încet și dureros în interior.”

“- Iubirea ți-o smulgi din suflet, încerci să o îngropi, să o blestemi sau distrugi. Poate îți iese, poate nu. Dar rănile… rănile rămase în tine din cauza ei nu se vor vindeca complet niciodată, am oftat cu greu, completând: nu dacă a fost dragoste adevărată.”

“- Știi, găsesc multe asemănări între maci și tine. Opri tăcerea cu un ton misterios.

Rupse unul și îl învârtea acum între degetele lui lungi, uitându-se când la el, când la mine, care îl priveam circumspectă, cu sprânceana ridicată și pregătită să aud o nouă tâmpenie.

- Sunt ca tine.

Intenționat se opri, accelerând curiozitatea din mine. Surâse sugestiv, fâcând o gropiță. Gura lui atractivă era întredeschisă, ca și cum ticluia acum o continuare incredibilă.

- Liberi, sălbatici… pasionali. Sângeroși pe alocuri. Și care creează dependență.

Am deschis gura să protestez, dar mi-a fost umplută imediat de apă. Ploaia începuse să cadă frenetic. Și chiar de nu ar fi fost asta, oricum nu aveam cum să-l contrazic.

Cel puțin nu la partea cu sângele.”

“- Ce cauţi aici? am înfruntat-o sigur pe mine şi pe un ton grav.

A stat în cumpănă o clipă.

- Mintea ta. A răspuns apoi prompt, umezindu-și buzele.”

“Privirea i se lipi de bustul meu și ochii îi scânteiară într-un mod care mă curentă. Dar nu mai tare decât o făcuse atingerea lui.

Nu am mai gândit, nu am chibzuit. M-am aruncat în față și buzele mi-au fost zdrobite de ale lui în același moment. De data asta nu luase unul singur inițiativa, o făcuserăm ambii, simultan, de parcă Universul reușise în sfârșit și într-un mod absurd să ne facă de acord într-o privință: ne doream.”